În această campanie avem un element ciudat de strategie electorală: candidatul-clonă şi cetăţenii cu simţ civic. Candidatul-clonă este, întotdeauna, un neica-nimeni care poartă numele unui politician cunoscut în judeţul în care candidează. Este cazul agricultorului-sudor din Negreşti Oaş, Gheorghe Ciocan, desemnat şi apoi revocat de Partidului Naţional Democrat Creştin (PNDC) drept candidat pentru şefia Consiliului Judeţean (CJ) Satu Mare. Marele său merit este acela de a purta acelaşi nume cu actualul preşedinte al CJ şi lider al PSD Satu Mare, Gheorghe Ciocan. Formula de inspiraţie liberal-udemeristă a fost găsită pe ultima sută de metri, cu scopul de a bulversa electoratul şi de a deturna voturile dinspre candidatul independent Valer Marian, care este suţinut în cursă de cele mai importante partide româneşti, şapte la număr.
Cazul de la Satu Mare nu este singular. De exemplu, la Suceava, în cursa pentru funcţia de preşedinte al CJ s-au înscris două persoane cu numele Gheorghe Flutur. Una este fostul ministru al Agriculturii, actual senator PD-L, iar cealaltă un tânăr de 36 de ani din comuna Poieni –Solca, ce candida din partea PNDC. Şi la originea acestui scenariu se pare că au stat tot liberalii. În acest caz, candidatul-clonă a fost eliminat din cursă după ce candidatura sa a fost contestată în instanţă chiar de liderul filialei judeţene Suceava a PNDC, pe motiv că nu avea adeziune la partid. Aceasta în urma atacurilor lansate de liberal-democraţi împotriva partidului de buzunar.
Pe lângă candidaţii-clonă, tot ca noutate şi ca mijloc de represiune, au apărut cetăţenii cu simţ civic. Acei cetăţeni pe care România nu-i are defel în împrejurări în care ar trebui să se afirme. Pe unii români i-a cuprins dintr-odată simţul civic aducându-şi aminte de dreptul cetăţenesc de a face contestaţie împotriva unor candidaţi care pornesc ca şi favoriţi în cursa electorală. Este cazul contestaţiilor depuse în cazul lui Sorin Oprescu la Bucureşti ori a lui Valer Marian la Satu Mare. O cetăţeană în aparenţă foarte simplă, dar dotată cu avocat, şi-a propus să-i facă zile amare doctorului Oprescu exercitându-şi dreptul de a contesta listele de semnături. Aproximativ la fel au decurs lucrurile şi în Satu Mare, unde cetăţeanul Ciprian Vasile Pop s-a trezit şi el să conteste listele cu semnăturile de susţinere ale candidatului independent Valer Marian, care are cele mai mari şanse la preşedinţia CJ. În ambele cazuri, “simţul civic” nu a avut succes, iar diversiunile au fost anulate în instanţă.
Nu poţi contesta dreptul lor de a face contestaţie, dar într-o ţară în care simţul civic nu există aproape deloc, e greu de crezut că aceşti cetăţeni şi-au exercitat drepturile cu bună intenţie şi din proprie iniţiativă. Este clar ca lumina zilei că, la Bucureşti, s-a încercat prin toate mijloacele stoparea candidaturii lui Oprescu, aşa cum la Satu Mare UDMR şi PNL au încercat, în zadar, să facă acelaşi lucru în privinţa candidaturii lui Valer Marian. De ce, se bănuieşte clar. Faptul că acţionează atât de disperat demonstrează că se tem că vor pierde ciolanul şi vor rămâne flămânzi. În aceste condiţii, campania electorală se anunţă a fi una dintre cele mai murdare, încă înainte de a fi început oficial.







