Lucruri ciudate se întâmplă în Colţul meu de Rai. O explozie nemaipomenită de lalele… Au răsărit de nicăieri, peste tot. Sunt multe-multe. Mii şi mii. Roşii, galbene, albe şi portocalii. Au tulpină verde. Cele mai multe sunt roşii şi albe, cu tulpină verde. Da, ştiu, tulpina nu poate fi portocalie, roşie ori de altă culoare. Dar tulpina aceasta are ceva mai multă infuzie de galben. Şi are ţepi. Înţeapă. Iar lalelele obişnuite nu înţeapă. Acestea au săgeţi. Acestea ţintesc ceva. Îşi întorc capul după oameni şi-i provoacă. Le taie respiraţia şi îi îndeamnă să facă ceva. Ce? De ce au răsărit acum şi nu mai demult? De ce sunt atât de frumoase, parcă desprinse din Rai? De undeva vine şi răspunsul: acesta va deveni Oraşul Lalelelor. Hey, dar nu trăim în Olanda! Iar acesta obişnuia să fie oraşul nimănui. Ce s-a schimbat? Apa bătrânei fântâni ţâşneşte urâtă, de un albastru imperfect şi grotesc în preajma lalelelor. Urâtă ca şi cei care au avut ideea să o pocească. E un contrast hidos. E albastrul din săgeată. Săgeata care a împrumutat ţepi lalelelor. Florile acestea sunt o făcătură! Simbol al purităţii şi al primăverii, gingaşele au devenit mijloc de schimb…
În Colţul de Rai, lalelele rămân în subconştientul oamenilor, dar ei îşi văd în continuare de viaţă. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Unii fac curăţenie, alţii ultima probă la hainele cele noi. Hey, opriţi-vă puţin din drumul vostru! Staţi puţin şi uitaţi-vă în jur! Priviţi la oameni, vorbiţi-le şi ascultaţi-i! Priviţi lalelele şi gândiţi! Nu suntem mai buni, dacă nu mai avem loc pentru nimic în suflet! Dar ei nu se opresc. Se uită înainte şi pleacă… Lalelele rămân în urma lor. Vor înflori şi la anul. Poate atunci vor fi trandafiri. Poate altceva. Şi florile se reîncarnează odată la patru ani după chipul şi asemănarea celor care se folosesc de ele. Acum e rândul lalelelor. Sunt roşii şi albe, cu tulpină verde. Da, tulpina nu poate fi portocalie, deşi are ceva infuzie de galben. Şi înţeapă. Voi nu simţiţi? S-au deschis cerurile, deschideţi-vă şi voi inimile şi mintea… Primiţi lalelele, bucuraţi-vă, dar nu vă lăsaţi înduplecaţi de farmecul lor. Iertaţi, fiţi mai buni, dar nu uitaţi!
