Vom fi trăind noi într-un sat mare, vom fi având doar un amărât de dispensar, dar avem jazz. Şi nu de oricare. Billy Cobham concertează vineri în satu’ nost’. Vă puteţi convinge singuri cât e de mare. Deşi nu îmi plac în mod deosebit tobele, trebuie să recunosc că ce-i al lui e al lui.
Nu reuşesc să aduc youtube-ul la mine în blog, aşa că mergeţi voi la el ca să-l ascultaţi pe legendarul toboşar.





iulie 2, 2008 la 9:46 pm
Nu ştiu cine-i individul (nu cred că-i rus!), dar, mă bucur că aveţi dispensar!
iulie 2, 2008 la 10:05 pm
De vreme ce mai trăieşte, niciodată nu-i târziu să devină rus, măcar cât să-ţi facă ţie pe plac
Avem şi spital deja, eşti în urmă cu veştile, numa’ că nu-i văruit.
iulie 2, 2008 la 10:16 pm
Trăieşte?
Eu ştiam că, dacă n-ai nume rusesc, eşti mort de mic…
(Asta am băgat-o pentru Top).
iulie 2, 2008 la 10:18 pm
Preluat de la Rebecca, care a preluat… zice ea de unde:
Doctorul iese din sala de naşteri cu un copil. Îl ţinea atârnat de un picior. Tatăl încremeneşte. Doctorul loveşte copilul de primul perete, îl ia de mâini şi îl dă cu capul de uşă. Tatăl este terifiat. Sânge peste tot, doctorul râde sinistru, tatăl la un prag de infarct. Doctorul devine brusc serios şi compătimitor:
- Haideţi, domnule, nu mai ştiţi de glumă?! A murit la naştere!
iulie 2, 2008 la 10:25 pm
“Red baron” imi place cel mai mult, nush daca e pe iutub
iulie 2, 2008 la 10:26 pm
@ Vania
Nu fac top decât dacă cineva îmi numără comentariile
De ştirile de la 5 merge, de banc, brrr, e cam… nu zic cum.
iulie 2, 2008 la 10:26 pm
Jazz la satu mare!Bravo.
iulie 2, 2008 la 10:28 pm
@ Trexel
Este, aia am vrut să o postez prima dată, dar m-am enervat că nu reuşeam să inserez codul şi după aia am rătăcit-o
@ Ion Borgo
Avem, avem, nu ne putem plânge că nu. Festivalul e cunoscut printre amatorii din toată ţara. Public este mai puţin, dar se învaţă el până la urmă
iulie 2, 2008 la 10:32 pm
Bancul e teribil! Gândeşte-te cine-ar fi tata şi mama… Eu am presupus că sunt ceceni.
iulie 2, 2008 la 10:34 pm
E mai degrabă de râsu’-plânsu’.
Io nu-s rusoaică ca să fac asemenea presupuneri
iulie 2, 2008 la 11:06 pm
Mai, pana la urma, vad eu, e misto sa traiesti la sat. Pe acolo numai persoane importante se perinda.
iulie 2, 2008 la 11:12 pm
lol
eram in fuga, n-am vazut ce link ai dat, era chiar aia.
iulie 2, 2008 la 11:48 pm
Oana, ai dreptate… si eu ma perind pe acolo…
“Persoana importanta…nu spui nume”
iulie 3, 2008 la 12:06 am
12+2…
iulie 3, 2008 la 12:26 am
pai normal, vineri… dupa ce plec eu
@oana: din punct de vedere jazzistic, satu mare e mai capitala si decit sibiul. billy cobham nu-i primul. uite-aici: http://www.youtube.com/watch?v=tBp9-gDl6Qc
@crina: ajuns-au cartile la tine?
iulie 3, 2008 la 1:10 am
Deci: Crina, cameră video. Filmat. Dat la prieteni. Da?
iulie 3, 2008 la 1:40 am
naspa ca io vineri fac chef. am niste prieteni foarte “buni” care de fiecare data cand fac ceva la casa ma pun sa stropesc. asa ca se lasa cu mici si bere… nu cred ca ajung la concert… sau nu stiu daca mai vad s’ajung pana acolo. si cum Crina va fi deja prin tarile reci ramane baza in HNU. a, nu ca si el pleaca.
gata stiu. il chem pe Cobham la mine si bem pana vom canta cea mai tare instrumentatie de gez auzita vodata. ramane stabilit
iulie 3, 2008 la 1:53 am
Ce va tot laudati atat…si noi avem festival de jazz da….. in fine, eu nu-l onorez never….alte gusturi, dar, stiu ca si la noi vin lumili din multe parti… laudarosilor….va zic pe toti…
Sincer, mie mai dragi imi sunteti voi, acuma daca e sa va iubesc cu jazz cu tot, fie…va iubesc si, s-a rezolvat
iulie 3, 2008 la 2:37 am
Horia, da, am observat ca pe langa dispensar aveti si jazz pentru a va lauda. Ei, acum, sincer, chiar va invidiez. Dar sa nu vi se urce la cap
iulie 3, 2008 la 3:15 am
Ca la Gărâna nu-i nicăieri! Păcat că a ars cabana…
iulie 3, 2008 la 10:49 am
AMR
20
M
E
T
A
L
L
I
C
A
!
!
!
iulie 3, 2008 la 10:53 am
Aveti dispensar????
)
Si ascultati jazz??????? Boierieeee
iulie 3, 2008 la 10:54 am
Am adus varul, că pînă la toamnă lucrăm pe stoc
sunteţi tari , intraţi în univers cu jazz-ul , ţineţi drept …
unde vă vine bine pac , o improvizaţie … lungă …
invidia nu poate fi decît pozitivă
iulie 3, 2008 la 11:23 am
@ Oana
Eu sunt foarte importantă, e normal să se perinde numai oameni foarte importanţi
@ Al2lea
))
Dacă nu spui nume, nu te credem
@ Horia
Merci pentru cărţi! De aş avea atâta concediu să le citesc pe toate, altfel aş vedea lumea…
@ Mordechai
Aşa ar trebui, dar la ora aia voi fi undeva în locuri mai liniştite. Ori, cel puţin, în drum spre ele
@ Trexel
Vrei numărul lui de telefon?
iulie 3, 2008 la 11:23 am
@ Sfinx
Nici eu nu le onorez de obicei, de data asta aş fi mers, dar nu voi fi în zonă.
@ Vania
Păcat! Mare păcat! Îl duceam acolo…
@ Moshcalifar
Ei, na, acum vă lăudaţi şi voi capitaliştii
@ Teo
))
Boierie puţin spus. Instalăm scena în faţa dispensarului, nu de alta, dar am auzit că vin şi ruşii
@ Cella
))
Mulţam vecină! Ţine minte, varul trebuie să fie musai verde
iulie 3, 2008 la 1:58 pm
@Crina
Laudaroasa mica ce esti
iulie 3, 2008 la 3:32 pm
am vazut acu articolul de la Vania si nu ma pot abtine sa nu comentez. cum acolo sunt cenzurat o fac aici, sper sa nu se supere Crina.
eram la un curs in Bucuresti de vreo saptamana. prin 2001. si cum stateam la un hotel in apropiere de arc imi petreceam dupaamiezile plimbandu-ma prin Cismigiu. obisnuiam sa fac popas pe aceiasi banca. de 2 zile observasem un “debil” in caruciorul cu rotile pe care il plimba zilnic pe langa banca mea o femeie, probabil angajata sa faca asta, care insa nu se implica f mult, il vedeam si pisat pe el, incheiat doar la cate un nasture, cu cate un picior tarat pe jos…
pe langa ca era invalid suferea si de altceva, se misca mereu in toate partile necontrolat. insa ce mi-a atras atentia a fost privirea lui. dincolo de aspectul neingrijit si miscarile haotice din carucior ma privea cineva. io il studiam la randul meu fara sa schitez nimic. vedeam totusi omul din spatele aratarii, nu putea vorbi, doar scotea niste sunete incerte uneori.
intr-o zi tocmai ma ridicam sa plec cand i-am vazut venind. desi miscarile nu-i permiteau incerca sa ma priveasca constant. se crease o legatura. trecand prin dreptul lui m-am oprit si i-am pus mana pe umar strangandu-l usor. femeia n-a zis nimic.
a doua zi eram tot acolo. imi facusem un obicei. il vad ca trece prin dreptul bancii si ca si cum mi-ar face semn, se uita in jos. urmaresc si vad ca lasa sa-i cada din mana o hartie mototolita. dupa ce au trecut am ridicat-o si… scria abia lizibil: “Multumesc!”. am plans tot drumu pana la hotel.
uitasem de multa vreme faza asta, acum mi-am adus aminte.
iulie 3, 2008 la 6:07 pm
Distractie placuta, Crina! Sper sa iti placa.. O zi buna!
iulie 3, 2008 la 6:14 pm
La noi nu sunt oprite comentariile la obiect, ci acelea injurioase. De cenzurat nu cenzurăm nimic, publicăm sau nu publicăm… “A cenzura” înseamnă a modifica textul propus de un autor.
iulie 3, 2008 la 8:21 pm
Corina, mi-ar place dacă aş merge, dar sper să fiu în drum spre locuri mai liniştite. O zi frumoasă!
Trexel, impresionantă poveste, ca şi cea de la Vania. Nu te cenzurează, ai devenit un spam
Ca să ieşi de acolo, trebuie să scrii o rugăciune pe blog. Caz închis!
Vania, nu te pot contrazice, aşa e. Şi eu le spun la fel colegilor uneori. Măi, asta era o glumă
iulie 3, 2008 la 10:27 pm
Care colegi? N-a mai rămas doar Liviu, de la sport?…
iulie 3, 2008 la 11:52 pm
Am angajat între timp. Cred că din cauza Marietei se împuţinaseră într-o vreme