Mai zâmbeşte cineva?
ianuarie 18, 2009 67 comentarii
Cu cât mă uit mai mult în jur cu atât realizez că lumea a uitat să râdă ori măcar să zâmbească. Indiferent de vârstă. Credeam că lipsa zâmbetului e o caracteristică a românilor mai în vârstă, dar chiar am urmărit în ultima vreme feţele tinerilor şi n-am văzut schiţat niciun gest pozitiv.
M-am întâlnit zilele astea într-o cafenea cu un om de afaceri prosper şi un avocat, care nu se poate plânge că-i merge rău. Iniţial, discuţia a fost una de curtoazie şi plină de zâmbete politicoase, până am finalizat subiectul pentru care ne-am întâlnit. Apoi, nu ştiu cum am ajuns la politică şi la teme de actualitate, iar pe feţele celor doi (probabil şi a mea) nu a mai fost loc de zâmbete. La mesele din jur erau mai mulţi tineri. Erau studenţi. Probabil ieşiseră de la un examen. Am tras cu urechea (să-mi fie ruşine! 
) la o discuţie. Nimic despre şcoală, nimic despre viaţă, nimic de zâmbit. Erau prea serioşi. Şi eu sunt serioasă, dar când merg la cafenea, ca formă de relaxare şi nu pentru întâlniri cu surse, îmi găsesc subiecte aiurea “de râs”
Oriunde te uiţi în jur, în trafic, la supermarket, în cafenele sau pe stradă, oamenii sunt trişti, de parcă ar purta pe umeri toată povara lumii. Şoferii înjură printre dinţii, vânzătoarele îţi aruncă în scârbă restul, ospătarii sunt plictisiţi, oamenii în general nu au vlagă. De criză nu ţine atitudinea afişată, căci suntem de mult aşa. Parcă am fi încremenit într-un timp ostil. Nu mai ştim zâmbi pur şi simplu…
Oare chiar am uitat să zâmbim? Ce ne lipseşte ca să putem zâmbi din nou? Voi aveţi zâmbete?
Despre Satmareanca
Subscriu,don’t worry,be happy
uaaaat????
mai fratilor, io cre ca fata asta daca a ajuns sa gandeasca d’astea, ba chiar sa le si posteze… ma, o fi ceva cu ea!?!
hi s-o facem sa (se) rada
si chiar iti pusesem o melodie care ma asteptam sa-ti placa si sa-mi ceri linku
ăăăăă, cafea?
Tavi, corect!
Trexel, păi, problema cu mine e asta: mă enervează că lumea nu râde ori nu zâmbeşte suficient. Io aş râde şi aş zâmbi dar nu prea am cu cine
Iar supărarea se ia, din păcate. Dacă aş râde de una singură, lumea ar zice că îs nebună )))
Sunt câţiva, dar reprezintă excepţiile: Sătmăreanul -partenerul meu de zâmbit zilnic, Oana – partenera mea de râs pe mess ori la telefon, Giorgi – partenera mea zilnică de râs la cafea
Bag urechea să ascult de-mi place ori ba
Ia si de la mine niste zambete:)))))))))
Trecand la un raspuns serios, cred ca ce ne lipseste ca sa mai putem zambi este siguranta zilei de maine. Nu e vorba mare!
na hai ca-mi fac un video pe webcam si rad de ma sparg, porma ti-l trimit
Mulţam, Ruxi! Pentru mulţi o fi nesiguranţa zilei de mâine. Dar am dat şi exemplul omului de afaceri prosper şi al avocatului. Ei de ce nu zâmbesc? Bani au destui …
Trexel, baga mare, după aia te dăm la TV să râdă ţara de tine
Eu ce sa zic, mă tăvălesc pe jos de ras in fiecare zi când îl vad pe Boc la tv, îmi mai trece pofta de ras când se afişează întreţinerea la bloc. Da îmi trece repede, vin aici, mă duc la Mordechai vine si Oana si Trexel, ho!!!!!!!! ca nu o sa va înşir pe toţi, da pe cumulat se aduna de un zambet
Bine zis. Şi io mă trezesc hlizându-mă la monitor, la ce scrieţi voi
Mi se întâmplă să mă enervez când aud politicienii cu tot felul de declaraţii absurde, dar la fel de bine râd de multe ori de ei… Am învăţat să fiu egoistă, dar, în acelaşi timp, încerc să fiu bună. Zâmbetul vine odată cu bunătatea
de fapt vorba lu lol, nu mai tre sa fac film, te poti uita la poza mea cu Boc
Crina, asta ţi se întâmplă pentru că stai probabil prea mult în redacţie şi nu te întâlneşti cu prietenii tăi vechi.
Trexel, aia e de râs, într-adevăr. Chiar de tăvălit
Adam, nu am spus că mi se întâmplă mie, se întâmplă în general. Şi nu e de ieri -de azi tristeţea oamenilor. Indiferent unde se află, oamenii sunt trişti în general. În Vest, chiar dacă sunt preocupaţi, oamenii zâmbesc mai mult…
Eu nu va inteleg, cand e vorba de politica eu rad de-a dreptul. Ce sunteti asa crispati?
A, da? Asta era. Mă execut
Poate tu crezi ca au bani destui.:)))
Nici afacerile nici avocatura nu-ti asigura acea siguranta, pana la capat, inclusiv pentru copii, nepoti si tot neamu’:)))
Cred că, până la urmă, nesiguranţa ne-o dă ţara. Dar ţara suntem noi. So?
Eu ma rad, si inca bine
Cine râde la urmă, gândeşte mai încet
asa este, Crina, suntem robotizati, oriunde mergi se vorbeste numai de bani, totul se reduce la bani.
Good point!
Eram în oraş şi sufeream de griji, frămîntări şi tot tacîmul, nici măcar nu mai ştiam unde mă duc, iar în faţa mea erau două cucoane care se plimbau agale, fără absolut nicio problemă, contemplau tot ce era în jur, mai ales cea din dreapta mea, care era o turistă din vest. Şi ea era într-un extaz total, foarte fericită, calmă, zîmbitoare… “Uite ce frumoasă e aia”, “Ce bine cald e afară!”, “Păsărelele ciripesc” ş.a.m.d La un moment dat se lăsă liniştea, şi după cîteva momente, turista se întoarce către prietena ei şi-i spune:
- Auzi, dragă, îmi explici şi mie: care-i problema cu oamenii din jur?! Uită-te la ei! (revoltată) Toţi sunt trişti şi supăraţi şi niciunul nu zîmbeşte! Ce popor mai e şi ăsta?! Toţi sunt aşa de bosumflaţi de parcă ar avea morcovi înfipţi în c!!ruri!!!!
Am izbucnit în rîs. După care i-am mulţumit pentru că mi-a reamintit că, din cînd în cînd, un zîmbet nu strică… mai ales că nu te costă nimic…
Mai, eu nu stiu cu ce oameni vorbiti voi, dar eu nu ii stiu pe aia de vorbesc numai de bani. Ma rog, eu vorbesc doar cu Crina in ultimul timp, deci… tre sa mai ies afara din cochilie
Nu te supara, zambeste pentru ce-ti spun: eu cred ca erai intr-un local de emo
)
Poi factorii astia exteriori nu ne lasa sa zambim..criza ec.,lipsa banilor,toata lumea fura,clasa politica este corupta,oricum nimic nu merge in orasu asta,nu avem circumstante,traim in romania etc. Ar putea fi toate astea nu?
Dar nu e asa,nu tocmai. Nu zambim pt ca am uitat de noi,ca nu am spus salut sufletului nostru de cand eram copii,pentru ca nu iubim.
Si peste toate astea, acolo in mintea si sufletul tau unde cu vreme in urma ai plantat un bob de iubire si fericire,au venit acesti extrateresti din exterior si te-au convins ca defapt nu e decat un pumn de pamant si murdarie…si ai crezut.
“precum crezi,astfel ti se va si arata”
Zilele trecute, la o plimbare cu metroul, m-am uitat la feţele celor din jur. Concluzia: niste feţe urate, incruntate, triste , deprimate …
…
Totul statea sub semnul
Nu avem o cultură a zîmbetului, cum au francezii, de exemplu. La orice birou sau ghişeu, în orice restaurant, oriunde primeşti un zîmbet. Nu e din suflet şi uneori se vede asta, dar existenţa zîmbetului înseamnă bunăvoinţă, acceptarea celuilalt şi, desigur, lipsa de intenţii rele
La noi, vînzătoarea de la magazin te priveşte cu scîrbă, chelnerul e plictisit, funcţionarii de la ghişee arată ca şi cum ar vrea să te bată.
), am învăţat însă că zîmbetul e cea mai bună tactică în multe împrejurări ale vieţii. 
Eu nu sunt zîmbăreaţă de felul meu (în schimb îmi place să rîd
Lucia, ok, atunci e cazul sa schimbi poza cu cealalta
@ Aurora
Diferenţa dintre noi şi ei este că se ştiu bucura de toate lucrurile mărunte din jur. Cred că e o diferenţa de mentalitate. Şi la ei sunt incertitudini, dar le întâmpină zâmbind. Şi mi se pare mult mai uşor aşa…
@ Oana
Cred că trăieşti în altă lume. Vezi ce se întâmplă dacă dormi toată ziua? )))
@ Cronos
Localul e în zona Tribunalului, cred şi eu că erau toţi emo )))
@ Radu
Pentru că nu dăm în fiecare clipă maximul bun ce îl putem da. Indiferent de împrejurări. Totul ţine de a gândi pozitiv. The secret
@ AirBorn
Dacă am zâmbi mai des, ar răsăsi şi soarele mai des. Mă gândesc că suntem prea individualişti.
@ Lucia Verona
Noi chiar nu am zâmbit niciodată? Cred că şi zâmbetul se învaţă. Dacă am multe întâlniri într-o zi, sunt capabilă să zâmbesc toată ziua. Ar trebui practicată mai des socializarea forţată. Cu timpul am învăţa, poate, să zâmbim natural 
))))
@ Trexel
De ce să o schimbe? E mai chic. Zâmbetul se poate citi şi în privire
ha!totul incepe cu ganduri pozitive si the secret ( carte sau film ) este inceputul a ceva frumos pt multi. dar sunt si mai multe de descoperit down the rabbit hole.
lucia, sunt de acord cu trexel
Sigur traiesc in alta lume, dar eu zambesc mai tot timpul. E o metoda buna de-a nu face riduri, asa am auzit
Aveam obiceiul a zice că lacrimile sunt izvoraş de zâmbete…. oare nu plânsei destul ?
Maicuţa Domnului, dar când o văz pe lenuş şi scatapievici mă umflă toţi draci, de râs n-am loc de hăhăiala prezidentului zmintit de oareşce nurii ( rămână vb între noi, în ritmul ce-o ţine, acuşica smochinită .. ), în fine, noroc cu voi, mă răsăriţi surâs deseori, no, d-aia vă iubesc, că mă ciupiţi din visarea-mi lăcrimată …
Tulvai, mă roiesc nainte să-mi zişieţi c-am căpătat veleităţi di fată bătrână, maijkă !
O săptămână zâmbitoare, vouă, tuturor !
Sibilla
Eu zâmbesc tuturor. Copiilor, mai ales. Dar zâmbesc până şi golanului care încearcă să fure ceva din poşeta unei doamne…numai ca zâmbetul acela este un pic diferit. Cam atât cât să se gândescă bine dacă merită sa mai continuie. Un zâmbet care aminteşte de canibalul care îşi priveşte cina…
Nu numai ca nu zambesc dar is si stresati.
Dreptatea e de partea ta! Mexicanii au un proverb: “Al mal tiempo, buena cara” – chiar şi în vremuri grele, zîmbetul trebuie să fie pe faţă. De aceea ei sunt un popor atît de cald, optimist şi foarte fericit (locul II în lume după danezi), în ciuda tuturor greutăţilor… pentru că zîmbesc tot timpul… iar atunci cînd nu răsare soarele, ei ţi-l aduc în suflet… Vă doresc o săptămînă plină de zîmbete
păi în China de exemplu, toţi oamenii cu care vorbeşti îţi zîmbesc, dar fals.
decât să primesc un zîmbet fals sau unu’ d-ăla de complezenţă, mai bine nu.
Asa este Crina, in timpurile de astazi, in care-ti cresti copii, ti-i educi si-i dai la scoli fara sa fii sigur ca vor avea un viitor fericit, esti inglodat in datorii si nu stii cum s-o mai scoti la capat, cutia postala este plina de facturi cu data scadenta, locul de munca este nesigur, la televizor vezi politicieni plini de ifose cdare au cu totul alt scop de a-ti imbunatati viata…
Oare iti mai arde de ras? Pretutindeni vezi fetze catranite, posomorate, cu suferinta intiparita pe chip, fiecare zbatandu-se sa razbata prin noianul de greutati. Chiar daca un “ceva” iti provoaca un simulacru de ras, revii la realitate, acesta transformandu-se in rasu’-plansu’.
Noi, avem marele avantaj ca suntem un grup de prieteni, fie si numai virtuali, care ne mai descretim fruntile citind cate-un comentariu mai haios pe cate unul din blogurile noastre. Ce m-as face fara niste prieten ca voi toti? Sunt fericit ca va am si ocupati cu totii un loc in inima mea!
O saptamana frumoasa Crina, cu multe realizari si… zambete!
Crina,tu nu stii ca rasul ingrasa, poate toata populatia Romaniei tine cura de slabire.Cine stie…
Zambate n-am, doar un rictus de hiena care-asa a-nghetat…
Cred ca nu trebuie sa îl uitam pe Murphy!!!!: ” Razi azi mâine o sa fie si mai rău”.
A dracului de lecitina am uitat, de vârsta!!. Tot din legile lui Murphy: “Cand un lucru începe prost se sfârşeşte si mai prost”. Si anul ăsta a început cum nu se poate mai naspa. Nu este nimic, postarea de mai sus rămâne valabila!!!
Io n-am zâmbete, io am râsuri.
eeei ,da ce santeti asa pesimisti?
ati uitat ca cea ce nu te omoara te-ntareste?
io-s mai ciudat din fire dar,uite ca-n ciuda crizei ma gasii sa contabilizez kg in plus asa ca ,ce n-am fost in stare toata viata sa adun mai mult de 5 ,acu am ,numai de la craciun (si fara sunculite si zaibar si etc)cu 7 in plus.ete ca se poate si cand da criza .!!!!! si asa e oameni buni,rasu`-ngrasa ….si inca ce !!!.sanatate si numa bine la toata lumea .
si duca-se pe pustii si prostia, si necazul ,si…. toate cele ce se ambitioneaza sa ne intunece fruntile…fie ele ale noastre sau a altora…
si daca va ajuta cu ceva,amintitiva ca :
nu mor caii cand vor caini,si nici cainii cand vor stapanii…
Draga Crina , asta cu zambetele este dupa cum e firea fiecaruia. A-si putea si eu zambi
dar cand ma macina grija cat timp voi mai avea un loc de munca ? daca nu mai am din ce-mi platesc rata la banca si altele … parca nu-mi prea vine sa zambesc. Cam deodata se aplica saptamana de 4 zile , nu se stie pana cand… asa ca n-am, chiar n-am de ce zambi. Si cand ma ganndesc ca , de intinerit nu voi intineri, iar patronii nu angajeaza decat cu predilectie tineri … chiar ca-mi vine a plange.Da asta e ce ti-e scris trebuie sa se intample , mai devreme sau mai tarziu nu scapi !
Adriana, îmi pare rău… Las că vor veni şi zile mai bune. Ţi-am trimis un e-mail, asta dacă e valabilă adresa cu care postezi comentarii
Crina!
Eu mai rad,a plange!
Zilele trecute pe “Realitatea de Mures” postul local tv.Realitate am remarcat titlul “Smecheri de Mures” si dai si spune.Mai saptamanile si lunile trecute ,nu odata,am remarcat titluri,destul de dese altfel,cu generice de genul”Smecheri de …….,,” si ce-or fi vrut ei sa spuna ,la postul tv.Realitatea Bucuresti,emisiuni realizate de andreea Cretzulescu.Pana aici foarte bine si onorabil,dar cum eu inca am o memorie buna stiu ca brand-ul iti apartine cu acei “Smecheri de Maramures” cu care te-ai luptat si ai patimit oarecum.Ar fi corect ca sa ti se recunoasca primarul sintagmei.Dar stiindu-te modesta cu siguranta ca nu-l revendici.Spun toate acestea din respect pentru adevar.Cu respect,IonBorgo.
Crina.
Spui ca lipsa zambetului era pana nu de mult o caracteristica a celor mai varsnici.Cred ca stii ca eu sunt varstnic (67 de ani) si pana mai ieri aveam o pofta de ras si buna -dispozitie ,sanatoase.Acum ,de o vreme incoace,mai precis cu declansarea “bulibaselii generale” de la noi,crede-ma ca mi-a pierit tot cheful de a zambi ca de ras ce sa mai spun.A ajuns tristetea si grijile cotidiene sa ne incranceneze in asa hal de-mi aduc aminte ca ,de cand ma stiu, am fost tot “generatii de sacrificiu” Ma tot intreb! O fi politica de Stat sa fim tot in priza si mohorati?Oare cine ne doreste astfel?Vin atatia de varsta III-a,turisti straini, babe si mosi.Toti veseli,toti bine-dispusi,feriti de griji si cu batranetea asigurata.La noi,vedem aceleasi fete mohorate ca pe vremea impuscatilor de la Targoviste.Uneori te intrebi si de ce te-ai mai nascut?!E pacat sa gandesti astfel dar aici te aduc grijile si haosul generalizat.IonBorgo.
Nu ne lipseste nimic ca sa putem rade! Nici macar “criza”. Ce, eu nu imi aduc aminte cand n-am fost noi, romanii, in criza. Asa ca … radem… sa radem de cei care nu stiu cum e. Noi suntem plini de experienta. Nu ne mai sperie nimic. Poate asa cum ziceai, Crina, un pic de lehamite ca nu se mai termina odata criza la romani! Eu nu cred ca suntem mai tristi, cred ca suntem mai mult… preocupati…
mai naspa-i ca uite cum intra in vigoare din seara asta legea aia cu ascultatu` la telefoane,si inregistrarea convorbirilor si email-urilor cat si stocarea acestora timp de 6 luni …..in cea ce ma priveste eu am facut pionerat si sant deja harsit in problema asa cum mai sant si altii…..si daca va inchipuiti ca va sare randu`,las ca “e multi”astia care se spanzura singurei…papa-ma jupane lup ca-s mai cu mot….mai barfeai ,mai mistocareai,mai luiai in balon pe unu` sau altu`,ce dracu s-o mai face acu ca nici de munca nu gasesti…..cartile “e “scumpe ,nici bani de carciuma nu-s,ca la atheneu e scump si teatru ramase fara actori ca de ,astia faceau cumul de venituri…..da e bine ca ieftinira jipanele si oaresce obiecte de lux ca noi tot nu ajungeam la ele….
si va mai vaitati de criza?unde vere ca s-a ieftinit si luxu`-sta-le-ar in gat ….cat despre ras….ohoho,pai subiecte cu duiumul dar nu prea-i timp….da ne faaacccceeeemmmmmm.
CUGET BRICI SI MINTE LIMPEDE,
s-auzim numai de bine.
si o sa fac asacum face olteanu` ,o sarad numai asa de-al dracu sa moara aia de ne vor cu cap plecat de ciuda ,chit ca oi strange din dinti fir-ar cataua masii sa-i fie…..numa sa nu rad ca prostu ca de ,ce e mult strica…
Să vedem…poate reuşesc să vă fac să zâmbiţi.
La ce-i bună zacusca? « Balinferi’s Blog
Crina, eu mi-am dat seama de tristetea romanilor cand am fost asta-vara in Grecia. Cand am vazut oameni atat de relaxati, veseli, care emanau bucurie chiar si cand mergeau pe strada, mi-am amintit ca acasa, la Bucuresti, nu vad asa ceva. A fost unul din subiectele pe care le-am comentat cu toti din grupul nostru. Si cred ca ne mai trebuie multi ani pana sa devenim si noi un popor fericit.
Foarte bună remarca ta. Şi culmea e că ne minţim pe noi înşine, când ne auto-descriem: românul e vesel, ştie să trăiască, ştie să se bucure de viaţă. Ştie pe dracu, suntem o naţie de constipaţi!
Asta e deja legendă, şi când eşti sărac poţi zâmbi. Adevărul este că şi eu mă surprind a fi încruntată fără motiv, dar fac eforturi să-mi induc zâmbete. Cu timpul devine o stare de spirit
Să-ți răspund la întrebare. Da, eu zâmbesc. Și nu forțat, la comandă. Ci spontan. Cam toată ziua. Nu se vede?
Io zâmbesc, pe furiş, la zâmbetele voastre
nu, nu mai zambim, ca ne asculta si zambetele, si nu stii, Doamne fereste, cand te trezesti la procuratura, cercetat penal pentru ca ai zambit intr-un moment nepotrivit…
Asta-i buba! Bine că ştim. Simţeam io azi cum îmi fură cineva zâmbetul prin telefon
mi se intampla sa rad dar nu stiu de ce,daca nu ai cu cine rade ,te pot ajuta eu,am aceeasi problema
Păi, hai să râdem împreună
de 2 zile zambesc intr-una,am observat ca ma simt mai bine cand primesc orice veste cu zambetul pe buze
e si ala un zambet din nervi, nu? ia sa vedem – a crescut pretul la paine, la gaze, la branza. zambesti. de ce? de prost. asta ti-e primul gand. te gandesti – maine mor de foame. iar zambesti. iar sunt prost. incepi sa razi prosteste. asa te ia lumea. uite-l si p-ala care rade in nestire. rade de el. da, razi de tine. de nesiguranta ta, de prostia ta, de viitorul tau. chiar, de ce razi? de bancurile de la televizor? hai sa fim seriosi! de altii? da, de aia care n-au reusit sa fure si sa devina miliardari peste noapte. pai daca nu v-a dus capul, prostilor! ha-ha-ha! si razi de ei. pe urma te culci si-ti trece. maine ploua, asa zice prognoza. nu mai razi?