Labirint obligatoriu. Lectură obligatorie.

Un fişier misterios apare în calculatorul meu (C:\MyDocuments\Pictor de curte). Mi se deschid în nas, una după alta, 195 de file. O listă lungă de nume. Broboane de sudoare mi se răsfrâng pe tâmple. Dau “find” şi nu mă regăsesc, drept pentru care îmi revin destul de repede. Îmi dau seama rapid că nu este nici despre tranziţie, nici despre privatizare, nici lista cu medicamente compensate sau despre cursul dolarului, nici cu NATO sau UE nu e. De aici am pierdut firul. Am intrat într-un labirint din care nu mai ştiu ieşi. Nu sunt fetiţa care poate crea ieşirea printr-un simplu gest de ştergere cu buretele.

Gata! Sunt pierdută! Am pierdut firul şi stau să mă gândesc că nu mai ştiu ce am făcut toată după amiaza. Îmi amintesc că am fost la muncă. Nu, nu la muncă. A scrie nu e tot una cu a munci. Da, mă rog, am fost la redacţie, apoi am sunat-o pe mama care nu mi-a spus că i-a căzut faianţa sau că nu mai are nu ştiu ce în frigider (a se înţelege că nu-mi aduc aminte mai nimic ). Îmi amintesc, totuşi, că, în afară de acele ore pierdute definitiv şi iremediabil din cipul meu, toate lucrurile s-au desfăşurat normal. Doar atunci s-a petrecut ceva memorabil. Ceva ce nu trebuia să uit. Ceva ce trebuia să-mi rămână întipărit în minte. Ceva despre care trebuie să povestesc şi altora. Dar ce?

Între timp, “Pictorul de curte” a dispărut din calculator. Fără urmă. Misterios. Aşa cum a apărut. Disperată, caut indicii, dar nimic. Zăresc apoi pe canapea o carte aproape violet (!), “Labirint obligatoriu” de Lucia Verona. Are chiar 195 de file. Va trebui să o recitesc pentru a regăsi pictorul. E lectură obligatorie! Voi o puteţi comanda de aici.

Şi, totuşi, ce am făcut în orele pierdute din memorie?

PS. Nu ştiu cum se face dar am nimerit într-o lume a scriitorilor. Încep să mă simt mică şi nesemnificativă. Un mai vechi amic din blogosferă, Nea Costache, şi-a publicat prima sa carte, “O viaţă împreună”, scrisă capitol cu capitol pe blog. Cea mai nouă apariţie îi aparţine jurnalistului Călin Hera, “Îmi pun singur miere în ceai”. Sună mai mult decât bine. Cum fac rost de cărţile astea?

Să restabilim adevărul istoric

Îmi asum grava eroare de a fi distorsionat adevărul istoric. Cei 3 sătmăreni din “Parfumul văduvei negre” sunt de fapt şi de drept 4. Adică subsemnata – ajutor de detectiv, criminala cu priviri nimicitoare Giorgi fără blog, Darius Filip - victima din beci căreia criminalul Andrei Crivăţ (dacă am dedus bine) îi arunca chiftele prin pardoseală şi îi număra clipele ce le mai are de trăit, dar şi Roger  Pop- mai cunoscut pe aici ca şi M3 – care a fost nevoit să moară puţin de dragul văduvei negre, după ce la rândul său i-a kilărit pe unii din carte.

Pentru mai multe detalii cumpăraţi şi citiţi “Parfumul văduvei negre”. O găsiţi la chioşcurile de ziare împreună cu revista Flacăra.

Dacă mai vreţi totuşi câteva indicii înainte, le găsiţi la Chinezu- Salvatorul 

UPDATE. Vania insistă să precizez că şi el este personaj în carte. Până în momentul în care ardelenii îl omoară. Sper că se pune şi pingul ăsta

Ajutaţi un biet rus

Sunt convinsă că n-aţi vrea cu niciun preţ ca rusul Vania să-şi pună capăt vieţii prin defenestrare în direct pe blog. Drept urmare, îmi aduc şi eu contribuţia cu un ping, în speranţa că visele sale de o viaţă vor fi îndeplinite şi va ajunge în top 10 Zelist. Nu de alta, dar e suficient că a fost ucis fără milă în “Parfumul văduvei negre”

UPDATE. Un ping ca şi un salut şi pentru Andi. Cine mai vrea?

Văduva neagră a cucerit Sătmarul

Orice aş spune despre lansarea cu blogheri a “Parfumului văduvei negre” de Oana Stoica Mujea aş fi subiectivă. Atât pentru că m-am ocupat de organizare, cât şi pentru că sunt personaj în carte. Aş spune doar că deşi i-am spus din start conferinţa oficială a comunicatorilor din online-ul sătmărean, atmosferă a fost una destinsă. Pe cale de conseciţă, vă las să trageţi concluzii citind ce au scris alţii, ziarişti şi blogheri, fiecare în felul lor.

Gazeta de Nord-Vest şi Informaţia Zilei scriu pe larg despre eveniment, la fel ca şi cele două portaluri de ştiri sătmărene – Satu Mare Online ( Merci, Răchi!) şi Portal SM (Merci, Gil!). Dintre blogheri au scris deocamdată (sau mai bine zis au postat poze ) Darius şi Raulito. Pe restul îi iert, ei nu au termene de predare a articolelor ca şi ziariştii ))))

Aştept cu interes să văd ce o să scrie pe blog vicepreşedintele CJ, Adrian Ştef, dar şi primarul Iuliu Ilyes.

UPDATE. În timp ce postam, a scris şi Adrian SM. Şi a scris bine

UPDATE 1. Între timp a scrtis despre întâlnire şi vicele Adrian Ştef. Spune că este flatat că l-am primit oficial în lumea blogherilor sătmăreni. Eu îi spun că trebuie să dea de băut pentru asta!  :D

Ne înmulţim! Şi ne stresăm :))

Când scrii rari pe blog, cum fac eu ,  te bucuri când poţi convinge pe cineva să facă pasul în blogosferă. Ne-am mai înmulţit cu un blogher sătmărean, colegul meu Ciprian Bâtea. Nu mi-a luat mult să-l conving să-şi facă blog şi uite că, după ce şi-a notat conştiincios chichiţele wordpressiste,  a şi băgat prima postare. Pot să vă asigur că scrie bine şi are multe chestii de spus. Dar o să vă convingeţi singuri şi o să aveţi ocazia să îl cunoaşteţi personal miercuri la lansarea cărţii Oanei.

UPDATE. Stresată de Bogdan Hrib, Oana mă stresează că s-ar putea să nu decoleze avionul mâine seară din Bucureşti din cauza ninsorii şi a viscolului. Zău că era cât pe ce să fac atac de cord, dar am dat câteva telefoane şi m-am liniştit. Specialiştii spun că ar trebui să fie de trei ori mai rea vremea ca să nu decoleze avioanele din Bucureşti. Eu îi cred, nu am încotro