“Papa trebuie să moară”. Este a două carte din trilogia Vaticanului scrisă de portughezul Luis Miguel Rocha. Cartea publicată de Tritonic va ieşi zilele viitoare pe piaţă, iar sătmărenii mei vor fi printre primii care o vor putea cumpăra chiar cu autograf de la autor. Da, Luis Miguel Rocha vine săptămâna viitoare la Satu Mare pentru a-şi lansa noua carte. Poate vă aduceţi aminte că v-am povestit aici despre primul volum din serie, “Ultimul papă”. “Papa trebuie să moară” reprezintă încă un thriller rapid despre Vatican, amestecând faptele cu ficţiunea şi plecând de la teorii înfricoşătoare, fascinante, dar plauzibile. E un roman pe care nu trebuie să-l rataţi. oricum, vă voi mai povesti zilele viitoare despre el pe lar.

“Somalia, mon amour”. Ei, bine, poate trebuia să încep cu asta Nici cartea asta nu e posibil să o rataţi. Bogdan Hrib, căci el este autorul, dă o lovitură pe piaţa cărţii şi o aduce şi la Satu Mare ca să nu rămânem în urmă. Fantomele unui trecut îndepărtat reapar în zilele noastre. Pirateria, desuetă ocupaţie în secolul 21, loveşte coastele Somaliei. Nave sechestrate şi marinari români luaţi ostatici. Sofia Matei are misiunea de a elibera cetăţenii români. Dar Sofia îl cunoaşte pe Stelian şi între ei se naşte o relaţie. Iubiri şi dezamăgiri, intrigi şi răpiri, operaţiuni secrete si confruntari militare, pe fundalul unei Africi sărace şi exotice, o Africă a intereselor economice, a războaielor religioase, a triburilor şi a Kalasnikovului.

Lansarea celor două cărţi va avea loc miercuri, 11 noiembrie, cândva după-amiaza, în prezenţa autorilor, cărora le transmit cu această ocazie să soseasc din timp şi să nu mă ţină pe jar până în ultimul minut căci altfel jar mănâncă Până atunci o să le spun şi unde se va întâmpla evenimentul Şi vă voi anunţa şi pe voi cât de repede

“Educaţia environmentală”. Este o treia carte de lansarea căreia mă voi ocupa săptămâna viitoare. Este scrisă de o fostă colegă de liceu, Helena Sabo, lector universitar la UBB Cluj, împreună cu un alt fost coleg de liceu, preotul Florian Fane. Lansarea cărţii va avea loc joi, 12 noiembrie, de la ora 14.00 la Liceul German din Satu Mare. La eveniment va participa şi o profesoară din Ministerul Educaţiei din Germania, care a scris prefaţa cărţii

Alte povestiri. Cred că întotdeauna poveştile sunt cele mai faine, de aceea le-am lăsat pe final, ca să vă ţin în suspans. “Soră-mea” Oana vine şi ea la Satu Mare săptămâna viitoare, dar cu treburi la Baia Mare (da, acolo se întâmplă tot timpul lucruri faine. toţi vor în baia Mare ). Nu vrea să se lanseze pe orbită cu ceilalţi doi tritonici deoarece zice că nu vrea să vă plictisească. Asta nu însemană că nu trebuie să ştiţi că are cu ea “Regia elfă”, o nouă carte din seria Dinastiile.

Prăpastia dintre bogaţi şi săraci s-ar putea adânci odată cu progresul biotehnologiilor şi al roboticii, iar cei avuţi, beneficiind de aceste tehnologii, ar putea evolua într-o specie aparte, a afirmat cercetatorul futurolog american Paul Saffo.

În viitor, oamenii vor fabrica în laborator organele necesare pentru transplanturi, vor lua medicamente personalizate, fabricate pe baza de “comandă specială”, vor beneficia de terapie genică pentru a îndepărta pericolul unor boli ereditare şi vor purta, la nevoie, membre şi organe artificiale “mai bune decât cele naturale”.

Însă la aceste tehnologii costisitoare vor avea acces numai cei foarte bogaţi, ceea ce va crea o discrepanţă enormă între cei care vor beneficia de “imbunătăţiri” şi cei care nu şi le vor permite. Graţie biotehnologiilor şi roboticii, cei bogaţi ar putea ajunge să trăiască mult mai mult decât cei săraci şi ei vor fi cei care ar putea împlini prezicerea celebrului futurolog american Ray Kurzweil, care a afirmat recent că “nemurirea este la numai 20 de ani depărtare”.

Iar cu timpul, aceste îmbunătăţiri i-ar putea transforma pe beneficiarii lor în creaturi parţial artificiale – cyborgi – diferite de oamenii cu mijloace materiale reduse, care vor rămâne naturali din lipsa altor posibilităţi.

Nu cred că aş vrea să fiu bogată într-o astfel de lume…

Dacă nu l-aţi citit niciodată pe Julius, înseamnă că n-aţi râs niciodată ca lumea. Vă recomand să vă daily cotcodăciţi. Ăsta e secretul unei vieţi pline de zâmbete

Nu mă înjuraţi, please Am dat mâna cu Băse. De fapt, el a dat mâna cu mine, iar colegii mei au avut grijă să-mi facă o poză “compromiţătoare”. Ca să nu o scoată ei pe piaţă, dau eu totul în vileag. Iertare, vă rog

Nu aveam nici un dubiu că Băsescu nu va emite un decret pentru referendum în ciuda avizului negativ dat de Parlament. Nu de ieri de azi e Legislativul cârpa cu care se şterge în public la dos şefului statului. Oricum, campania electorală pentru referendum începuse în marile oraşe din ţară, prin afişarea unor bannere uriaşe, imediat ce Parlamentul a dat avizul negativ la propunerea şefului statului de organizare a referendumului pentru unicameral, înainte de a da el decretul de organizare şi înainte de începerea oficială a campaniei elctorale. Şi ce dacă a încălcat legea? Ne e ţara asta nava lui?

Şi dacă tot sunt la Băsescu şi ai lui vă recomand un articol foarte bine documentat pe blogul lui Ovidiu Ohanesian despre cum a ajuns naşul hoţilor ministru de interne al României, despre cum a devenit Vasile Blaga naşul unor afacerişti sătmăreni şi bihoreni controversaţi, care este filiera pe care se fac bani negri pentru partidul-stat, cum se controlează tot ce mişcă-n ara asta prin nepotism şi afecerism. O să vă ia ceva timp să-l parcurgeţi, dar după aceea veţi înţelege mult mai bine de ce se întâmplă aa unele lucruri.

Băsescu vrea musai să fie cetăţean de onoare al ultimei brazde de pământ eliberate în urmă cu 65 de ani. În ultimele zile, primarul Careiului a fost supus la intense presiuni din partea Guvernului, a Prefecturii şi a PD-L Satu Mare pentru a organiza o şedinţă extraordinară cu unicul scop de a obţine acordul Consiliului Local în vederea acordării titlului de cetăţean de onoare preşedintelui Băsescu.

Titlul ar urma să fie înmânat cu ocazia participării preşedintelui Băsescu la manifestările organizate duminică, cu ocazia Zilei Armatei Române, la Monumentul Ostaşului Român din oraş.

Spre ghinionul celor care fac presiunile, acordarea unui asemenea titlu nu are nicio justificare. Titlul de cetăţean de onoare se acordă personalităţilor care s-au născut în localitatea respectivă sau personalităţilor care au făcut ceva pentru dezvoltarea sau recunoaşterea oraşului. Preşedintele Băsescu nici nu s-a născut în Carei, nici nu a făcut ceva notabil pentru Carei. Doar anul trecut a poposit în oraş timp de o oră la manifestările organizate de Ziua Armatei.

Cum duminică vom fi oficial în campanie electorală, pedeleii mai vor şi să adune toţi veteranii de război ai Ardealului la Carei pentru a le acorda distincţii prezidenţiale.

Până reuşeşte PDL să îndeplinească ca la carte pretenţiile stăpânului, confirmarea oficială şi programul oficial al vizitei de duminică întârzie.

El e! Adrian Matus. Îl ştiu de mai bine de un an, de când a început să scrie şi în GNV. Anul acesta m-a suprins tot timpul, o dată cu locul I la o olimpiadă naţională şi apoi cu acelaşi loc I la una internaţională. Şi nu e deloc tipul acela care stă toată ziua cu nasul în cărţi. Din contră, mi se pare foarte realist, un tip care gustă viaţa din plin. Acum mă surprinde iar. Adrian, care este elev în clasa a XII-a la CN “Eminescu”, a obţinut marele premiu la Festivalul naţional de poezie “Nicolae Labiş” şi premiul revistei “Convorbiri literare” Iaşi, desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute la Suceava. Bravo, Adrian!

Aveţi mai jos o mostră.

Poemul cerbului rănit
Toamna îşi cădea blestemul pe frunze
prea bolnave şi istovite de greutatea lumii, iar
prin vis, păşeşte cerbul, îmbătat cu metadonă.
Frivol şi temător, vrea să se furişeze printre mesele
turtite, pline de
fum difuz şi trist, spre un colţ
mai optimist.

vânătorul intră în barul plin de
beţivi de joasă speţă. Împuşcă cerbul
duce visul în spinare spre o hidoasă taină a
coşmarurilor cu toamnă,
albastru stins, neaprins de nicio brichetă uitată
de vreun fumător.
cerb rănit, ce fugi înspre poli, uitaseşi că
vei îngheţa şi vei dori ecuatorul nostru!
cerb rănit, cerb rănit…

Hălăduind eu pe cărările netului aflu că Ovidiu Ohanesian şi-a făcut blog. Ceea ce e foarte bine. Ce mă “enervează” este că nu mi-a spus când ne-am întâlnit în urmă cu ceva timp şi a trebuit să aflu singură . Oricum, important este că am aflat şi că de azi îl voi citi constant căci intră în blogroll. Voi reveni cu o nouă postare pentru că am şi găsit acolo nişte articole beton, care nu au apărut în presă şi pe care e musai să le citiţi.

Tot aşa aflu că Ovidiu scrie la noua Agenţie de Investigaţii Media lansată de curând de nişte mai vechi prieteni din presă. Aici i-am regăsit pe Bogdan Comaroni şi pe Dan Mircea Cipariu. Succes băieţi! Nu pot decât să salut iniţiativa şi să promit că voi contribui şi eu când voi avea cu ce Şi ei intră la loc de cinste în blogroll-ul meu.

Da, şi cred că ar fi cazul să mă apuc de scris pe blog că începe campania şi sunt mulţi care merită “desfiinţaţi” Gata cu greva, gata cu tăcerea! Sper să mă ţină

De data asta a picat rău. Altul mai gras, că pe ăştia i-au raa! M-am tot gândit zilele astea şi tot nu văd ce ne iese nouă din tot circul. Am urmărit discursurile de azi, am văzut demagogie multă de ambele părţi. Fiecare şi-a apărat propriul interes. Pe mine una mă lasă rece, pe de o parte, dar mă revoltă în aceeaşi măsură toată situaţia.

De ani de zile tot vorbim de criză politică, anul ăsta am tot vorbit şi de cealaltă criză, economică, le-aş sugera să găsească un nume nou pentru tot ceea ce se întâmplă acum.

Altfel, circul va continua mai rău decât acum, până după alegeri. Voi cine credeţi că vin după Boc? Boc III? Tăriceanu III? Geoană? Sau?

PS: Băsescu se adresează naţiunii la 16.30. Klaus Johannis a acceptat să fie premier, dar UDeMeRiştii joaă la două capete şi vor Boc III.

Crivăţul bate întotdeauna dinspre Cluj. Intraţi şi vă convingeţi

PS. Oana spune că nu merit blogul ăsta. Îl vreţi voi? care se bagă?

După cum aţi putut remarca, sunt în grevă. Grevă de gândire, grevă de blog, grevă de orice. Aşa am înţeles să protestez faţă de toată mascarada ce se petrece în direct la TV.

Oana spune să scriu orice. Am scris

PS. Uitasem, mi-am făcut fermă pe facebook. E ca în povestea cu vrejul de fasole. În curând devin mogul )))

Sute de baloane roşii şi albe, sute de trandafiri roşii, o sută de kilograme de tort, sute de animale sacrificate, mii de sticle de băuturi aduse din străinătate şi o sută de bucătărese şi ospătari constituie “recuzita” celei mai mari nunţi care a avut loc vreodată în satul Racşa, mire fiind fiul primarului, iar unul din naşi – Mircea Geoană. Sala de nunţi din centrul satului, construită pe două nivele, a fost finalizată special pentru această ocazie, fiind împodobită cu ornamente roşii şi albe în aşteptarea celor 2500 de invitaţi.

Mihaela şi Mircea Geoană vor fi unul dintre cele 12 cupluri de naşi pe care tinerii miri Vasile Betea (22 de ani) şi Irina Ciorba (18 ani) îi vor avea. Liderul PSD a fost invitat la nuntă de ziua sa, în 14 iulie, atunci când cei doi tineri, însoţiţi de lideri judeţeni ai PSD Satu Mare, i-au dus un imens buchet de trandafiri roşii. Pe lângă buchetul de trandafiri, tinerii i-au adus lui Geoană şi invitaţia la nuntă, numele acestuia fiind menţionat ca naş de cununie. Tatăl mirelui, Toma Betea, este primarul comunei Oraşu Nou, de care aparţine satul Racşa, fiind unul dintre cei mai vechi aleşi locali ai partidului, satul Racşa fiind considerat fieful PSD în judeţ, având în vedere că partidul a obţinut aici, la toate alegerile, cele mai mari procente.

Socrul mare, primarul Toma Betea, s-a asigurat că oaspeţii vor avea mâncare şi băutură din belşug pe mese. Cele şase socăciţe (bucătărese profesioniste din Oaş), ajutate de 14 femei pricepute din sat, au pregătit şase feluri de mâncare, printre care un aperitiv tradiţional bogat, sarmale cu costiţă de porc afumat, supă de găină cu tăiţei, friptură de viţel la tavă cu cartofi piure şi ficăţei de pasăre cu orez. Bucătăresele şi-au dat examenul priceperii, pregătind nu mai puţin de 10.000 de “boace” (sarmale). Alte 80 de femei îi vor servi pe oaspeţi. “Pentru această nuntă au fost sacrificaţi zece porci a câte 200 de kilograme, 50 de porci a câte 120 de kilograme, opt tăuraşi a câte 600 de kilograme fiecare, între 300-400 de găini, toate din ferma noastră de la Tur”, spune cu mândrie Toma Betea.

Pentru că un meniu atât de bogat trebuie udat cu băuturi alese, acestea au fost aduse din străinătate. Socrul mare afirmă că pe lângă băuturile tradiţionale – pălinca din producţie proprie şi vin -, whisky-ul, lichiorul şi berea le-a achiziţionat din Austria, berea fiind cumpărată direct de la o fabrică din Graz. Tortul mirilor va fi şi el pe măsura aşteptărilor invitaţilor. Are 40 de kilograme, este ornat în culorile alb-roşu şi a fost comandat la o cofetărie din oraşul maramureşan Seini. Alte 20 de torturi mai mici, în total de 60 de kilograme, ornate cu alb şi roşu, au fost realizate de firma de cofetărie din Racşa. Pe lângă mâncăruri şi băuturi alese, invitaţii vor petrece pe muzica interpreţilor de muzică populară Puiu Codreanu, Vasile Barani şi Ancuţa Anghel. Socrul mare a spus că nunta, care ţine trei zile şi trei nopţi ca în poveşti, le-a costat pe cele două familii aproximativ 50.000 de euro.

Pe lângă Mircea Geoană, la nunta tinerilor sunt aşteptaţi să sosească şi alţi lideri din conducerea centrală a partidului, alături de cei din judeţul Satu Mare. Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, vicepreşedintele PSD Liviu Dragnea, senatorul Titus Corlăţean, liderul grupului PSD din Camera Deputaţilor, Viorel Hrebenciuc, deputaţii Valeriu Zgonea şi Georgian Pop, dar şi fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor Valer Dorneanu au confirmat participarea, potrivit lui Betea. De asemenea, europarlamentarul Ioan Mircea Paşcu, un obişnuit al locului, a sosit încă de vineri la Racşa, participând la nunta tradiţională oşenească a tânărului cuplu. Printre naşii mirelui se numără şi preşedintele organizaţiei judeţene a PSD Satu Mare, deputatul Gheorghe Ciocan.

Invitaţii sunt aşteptaţi să sosească în jurul orei 18.00, când va avea loc cununia civilă la sediul Primăriei din Racşa, urmată de ceremonia religioasă. Masa festivă va începe la ora 20.00 şi va avea loc în Casa de Cultură construită pe două nivele.

Primarul Betea s-a gândit şi la odihna naşului cel mare. Mircea Geoană şi soţia sa vor fi cazaţi în casa primarului, despre care acesta spune că are condiţii echivalente cu cele oferite de un hotel de cinci stele. Mircea Geoană a mai fost la Racşa în luna mai, înainte de serbarea câmpenească “Sâmbra Oilor” de la Huta Certeze. Atunci a promis pentru prima oară că va veni la nunta tinerilor.

Racşa este probabil singurul sat din România care are sediu de primărie înainte de a deveni comună. Cetăţenii din Racşa au votat în cadrul unui referendum din aprilie 2007, după ce primul eşuase înainte cu un an, pentru separarea de centrul de comună, Oraşu Nou, însă proiectul de lege privind constituirea comunei Racşa a fost respins de Senat în februarie 2008. Guvernul alocase deja fonduri pentru construcţia unui sediu al primăriei, care să adăpostească şi postul de poliţie, şi a unui cămin cultural – sală de nunţi. De altfel, inaugurarea acestor investiţii a avut loc anul trecut, în luna mai. Între timp, sala de nunţi s-a mai înălţat cu un etaj, fiind terminat şi finisajul exterior. Situat în Ţara Oaşului, satul Racşa numără aproximativ 2.600 de suflete şi este unul dintre puţinele sate în care tradiţiile se păstrează cu sfinţenie.

…. mediul privat ar refuza începând de mâine să-şi plătească taxele de orice fel, până în momentul în care Guvernul ar lua măsurti anti-criză reale şi până când ar reduce taxele astfel încât firmele să poată majora salariile angajaţilor până la nivelul pe care l-ar considera decent?

Să nu-mi spuneţi că ar pune sechestru şi că ar cere falimentul firmelor ce se răzvrătesc, doar magistraţii sunt în grevă…

Recunosc că nu m-am dus cu mare tragere de inimă la întâlnirea de 15 ani de la terminarea liceului – XII-a A, filologie-istorie, promoţia ‘94 de la “Doamna Stanca”. Nici nu ştiam la ce să mă aştept. Singurele fete cu care m-am mai întâlnit în ultimii ani prin oraş (şi asta graţie meseriei) au fost Ramona Ciorba (de la Consiliul Judeţean) şi Mara Puşcaş (de la Muzeu). Oricum, ştiam că va fi acolo buna mea prietenă Karina Vlad cu prinţesa Diana (foto), aşa că era şi ăsta un motiv suficient de bun.

Ceva m-a atras acolo. Ştiam, undeva în adâncul meu, că întâlnirea nu o să fie una cu fandoseli. Nu avea cum. În urma cu vreo 18 ani, eram prima generaţie care se revolta şi îşi alegea singură o nouă “dirigă”. Aşa că, fără să mă mai întreb cum va fi, am aterizat în mijlocul lucrurilor, iar de nu ar fi trebuit să meargă fiecare la ale sale (copii, nunţi şi altele în genul) sunt convinsă că am fi chefuit tot week-end-ul.

Ne-am regăsit cam jumătate dinte foştii colegi (14, dacă nu mă înşel), fiecare făcând altceva şi mulţi afirmaţi departe de casă, în ţară – Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Zalău şi în afara ei – Portugalia. În altă ordine de idei, e greu de spus care dintre fete ori băieţi au fost sufletul petrecerii. Fiecare în felul său a însufleţit atmosfera de la “Moara cu noroc”. Şi a fost cu noroc! Diriga Monica Gătină a fost într-o formă de zile mari. Ne-a dat extemporal, iar câştigătorilor premii. Apoi, eu, Karina, Adriana şi Alina am primit premiul pentru “banca întreagă” din cabinetul 10. Cred că, şi după atâţia ani, “diriga” este magnetul care ne atrage pe toţi într-un loc. Păcat că nu sunt mulţi dascăli ca şi ea în ziua de azi.

Mi-a făcut o deosebită pălăcere să-i revăd pe foştii colegi, chiar dacă nu am reuşit să stau la poveşti pe îndelete cu toţi. Nu o să pomenesc nume, pentru că s-ar putea să-i omit pe careva şi nu aş vrea. Nu voi divulga nici alte amănunte picante , pentru că nu am fost în rol de ziaristă acolo. Sper, însă, ca propunerea la care am subscris toţi, fără referendum, de a ne întâlni mai des, dacă se poate an de an, să se împlinească. Am convingerea că aşa va fi deoarece Ramona Ciorba, cea căreia îi datorăm această întâlnire şi pentru care îi mulţumim sincer, va reuşi să ne adune iar. Nu are ce face, a devenit maestru de ceremonii!

Pentru că tot mi-am făcut încălzirea anul ăsta de trei ori, şi eu m-am angajat să devin “maestru de ceremonii” pentru Helena Sabo, pe care am regăsit-o la UBB Cluj, ca lector universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei. În 12 noiembrie voi avea plăcerea de a-i prezenta noua sa carte (pe tema educaţiei environmentale în şcoli), la care a contribuit încă un fost coleg – Forian Fane, preot la Poiana Codrului. Iartă-ne, părinte, dacă am păcătuit! Poate că va fi un nou prilej de a ne întâlni măcar o parte dintre noi, cei care ne ducem viaţa în Satu Mare.

Deşi am spus că nu voi divulga amănunte picante, trebuie să recunosc că tot mi-am găsit un subiect de scris. Chiar unul bun. Mă gândesc chiar şi la un interviu cu fosta mea colegă Madeea Axinciuc (Sâsână). O fi deontologic? Am şi pus tastatura şi mausul la treaba pentru a-mi comanda “Profetul şi oglinda fermecată”. Specialiştii spun că Madeea, care a fost până anul trecut directorul ICR Tel Aviv, prezintă o analiză foarte originală a celui mai important tratat filozofic medieval evreiesc.

Numai de Adriana Boclajuc vă mai spun. Doamna judecătoare din Zalău mi-a fost colegă din grădiniţă până în liceu şi are doi copii minunaţi. La fel, din clasa I până în a XII-a ne-a fost coleg şi Florin Cardoş, care ne-a invitat să-l vizităm în Bucureşti. Dintr-odată m-a apucat o durere de cap. Cred că trebuie s-o caut pe doamna farmacistă Alina Nemeth

Între timp am rezolvat problema spre seară depănând amintiri şi făcând planuri de viitor. Eu cu Karina, Marian cu Adi. Mă rog, atât cât ne-a lăsat Diana, prinţesa ei (foto). Mai mult chiar nu vă spun. A fost un week-end minunat!

Nu sunt anii pe care îi împlinesc, deşi, parcă, nu ar fi tocmai rău, ci anii care s-au scurs de când am terminat liceul. Aş fi uitat asta dacă nu mi-ar fi amintit fostele colege, care au pus la cale o întâlnire. Aşa că mâine voi fi foarte entuziasmată să le reîntâlnesc pe fete şi pe diriga. Pe unele nu le-am văzut de atunci. Cred că am emoţii

Între timp, după trei ani, cea mai bună prietenă a mea din perioada liceului şi de după, Karina, a venit în concediu acasă din cealaltă parte a continentului. Nu a venit cu mâna goală ci cu o frumuseţe de fetiţă pe numele ei Diana, care are deja ani doi ani şi jumătate. No, dar mai bârfim zilele viitoare, cu tot cu poze, acum sunt prinsă

… zgârie rău. Asta e o reamintire pentru cei care jubilează la spam crezând că am dispărut pe vecie. Nu vă faceţi griji, dragilor, sunt aici ca să vă fac zilele negre.

Aşa mi-am adus aminte de un pisic cu care am făcut cunoştinţă în concediu şi care mi-a relevat o mare descoperire: mâţele crescute la bloc nu miaună. Mă rog, scot ele un sunet, dar sună ceva în genul: mauauau. Cel puţin pisoiul din poză, zis Brandy, aşa face.

Oana spune că şi Piţi al ei mai degrabă scoate sunete umane decât miauneşti. Aşa am ajuns la concluzia că fiinţele astea imită ce aud, iar cum stăpânii nu miaună, nu au cum învăţa nici ele. Încă n-au ajuns să fumeze şi să bea cafele, dar nu cred că mai e mult până acolo.

Probabil că pentru descoperirea asta a obţinut deja altcineva brevetul, dar cum eu n-am citit nimic în domeniu, mă dau mare descoperitoare

Consiliul Legislativ a transmis Guvernului avize cu aproape 50 de pagini în care atenţionează că cele trei legi pregătite pentru asumarea răspunderii conţin numeroase dezacorduri gramaticale, articole eronat indicate şi denumiri greşite de instituţii, recomandând reanalizarea mai atentă a textelor.

În documentele transmise Executivului, Consiliul Legislativ atenţionează că proiectele de legi fac referire la articole şi anexe care lipsesc însă efectiv din text, că denumirile unor agenţii guvernamentale sunt greşite şi că actele normative includ formulări ilogice.

“În proiect se face trimitere la anexa nr 3, deşi proiectul include doar două anexe”, este una dintre observaţiile Consiliului în cazul legii de reorganizare a agenţiilor.

Consiliul mai atenţionează că textele fac trimitere la alte alineate decât cele corespunzătoare, că anii indicaţi pentru adoptarea unor legi mai vechi sunt greşiţi şi că în proiecte se regăsesc norme care fac referire la articole ce nu au absolut nicio legătură cu dispoziţiile invocate.

O altă atenţionare transmisă Guvernului se referă la angajaţii cărora le sunt aplicate prevederile legii de salarizare unitară, cu semnalarea că au fost uitate diferite instituţii care au încadraţi funcţionari publici, printre care chiar şi Consiliul Legislativ.

Ăsta e cel mai bun banc ce l-am auzit de-o vreme încoace

Nu mă daţi dispărută! Eram ocupată să închiriez o scenă cu 70.000 de euro. Fără nici o consultare prealabilă, Măria sa Chinezul şi-a tras un guvern propriu şi personal pentru zile negre. Cu nedisimulată onoare mă număr printre deţinătorii unui portofoliu în orezărie.

Cum sunt norocoasă de felul meu nu puteam fi altfel nici de această dată. Îmi revine un minister în care s-a sifonat bine (banul public, nu sifonul ), iar reţeta fiind cunoscută nu-mi rămâne decât să o aplic. Încă tot caut scena aia de 70.000. Toată lumea vrea mai puţin. Heeelllp!

Nu zic nimic, ca şi cum aş fi scris ieri pe blog Pe cei care îmi duceţi lipsa vă aştept la o cafea Aş cere prea mult dacă aş zice că vreau iar concediu?

Fiecare piatră are o poveste pe ţărmul Adriaticii

Istoria o găseşti la tot pasul în Italia

Lumea face plajă în văile Dolomiţilor

Probabil căutam comori

Prin poarta timpului în Viitorio Veneto

Era şi timpul, nu? Am revenit cu forţe proaspete şi nu pentru că mi-a fost prea frig pe unde am umblat, din contră. Azi sunt zgârcită cu vorbele, dar vă dau poze Bine v-am regăsit!

Pe când să-mi termin “drumurile” pe nicăieri şi să dau bineţe pe aici m-am trezit că dimineaţă trebuie să o iau din nou la drum. Unul pe care îl tot aştept de o vreme. Era şi cazul să fug în concediu, după ce l-am reprogramat de două ori.

Aşa că nici n-am apărut bine că dispar iar vreo două săptămâni. În prima săptămână, pe plajele întinse ale Adriaticii, nu cred că voi avea internet, dar în a doua săptămână voi urca în munţii Austriei, unde îmi voi fixa bronzul pe malul celui mai cald lac alpin european, Worthersee, iar acolo sunt şanse mari să postez măcar câteva din sutele de poze pe care le voi face…

PS. Vă las în grija Oanei, ştiu că se întoarce în acest week-end din concediu cu chef de blogăreală. Lucia, merci pentru premiu, îl iau când mă întorc!

Am nişte dileme sau ce or fi. Lucrez de 12 ani în presă. N-am aşteptat niciodată laude şi nici altceva. Scriu din convingere, scriu cum simt, scriu ce cred. Recunosc că aprecierile la unele articole mi-au prins bine. Mi-au dat mai mult curaj, mi-au dat avântul necesar şi forţa de a continua, dar nu le-am cerut niciodată. Nu am râvnit nicoodată la vreo recunoaştere. Am scris ca să-mi hrănesc dorinţa de a se face, într-un fel, dreptate. Blogul mi-a adus, apoi, un feed-back permanent.

Ciudăţenia abia acum vine. Oameni pe care îi ştiu de mulţi ani nu mi-au spus niciodată că le-ar fi plăcut în mod deosebit vreun articol de-al meu ori că le-a displăcut (Sunt convinsă că le-a plăcut, dar n-au zis nimic Da, sunt modestă ), dar mă opresc pe stradă să-mi spună că-mi citesc blogul şi că le place chiar foarte mult, ba chiar mă trag de mânecă sau îmi dau telefoane dacă nu scriu câteva zile. Ce m-a surprins e că nu credeam că aceşti oameni folosesc computerul! Tot aşa, oameni pe care nu am avut plăcerea să-i cunosc în realitate, îmi apreciază sau nu articolele din ziar pe care le-au descoperit citindu-mă pe blog. Ciudat cum se întrepătrund lumile astea două.

Recunosc la rându-mi că îi citesc pe unii ziarişti ( în ziarele la care publică) cu mai multă plăcere după ce i-am descoperit şi pe blog. Primul care-mi trece prin cap e Călin Hera, pe care îl puteţi citi aici, aici sau în EVZ, dar mai sunt şi alţii.

Nu-mi dau seama de ce se întâmpla acest lucru. O fi de “vină” încrederea câştigată prin fiecare cuvânt scris, prin fiecare comentariu, prin fiecare răspuns? Voi ce credeţi?

Cred că aş putea zbura…