Povestea porcului. Senzaţional!

Dacă nu o făcuse destul până acum, Vania m-a dat gata azi cu „Povestea porcului”. Foarte inspirat, cu o ironie mişto cum numai lui îi iese, Vania mi-a făcut ziua, pe care o începusem cu nervi… Mi-a scris o poveste drept recompensă pentru comentariile ce le-am produs pe blogul său. Şi pentru calitatea lor! Nu degeaba am spus eu în nenumărate rânduri că e cel mai tare blogger! L-am mituit bine! Bănăţeanul e senzaţional!

Povestea porcului

Povestea ce urmează se doreşte a fi un premiu pentru cea mai entuziastă comentatoare de pe blogul de faţă, ca să nu mai vorbim despre calitatea postărilor sale!…

Crina se foia prin redacţie, în pragul unei crize de nervi.
– Ce dimineaţă de căcat! – bombăni. Nici o grevă, nici un asasinat, nici un caz social serios, nici o mineriadă! Cu ce dracu’ să umpli ziarul?…
Aceasta este adeseori o problemă care frământă pe directorii de foi locale. Bagi două-trei ştiri din Capitală, şi alea rezumative, apoi trebuie să scrii despre problemele concetăţenilor. Desigur, probleme se mai găsesc, dar nu ca să se constituie în subiecte dinamită, care să aducă mult râvnitul rating.
– Iarăşi beţivi, iar că s-a luat căldura-n nu ştiu care bantustan, iarăşi profi descheiaţi la şliţ şi pensionari care stau la coadă la medicamente!… Şi-n vremea asta, la Bruxelles, ăia bagă-n ei la bunătăţi şi-i doare undeva de noi!
Evident, sărmanii belgieni nu aveau nici o vină, dar Crina simţea nevoia să incrimineze pe cineva, chiar şi cu preţul de-a fi nedreaptă. Punându-ne în situaţia sa, putem înţelege cât de penibil este sentimentul că, deşi trebuie să umpli câteva file de ziar, n-ai nimic mai de Doamne-ajută cu care s-o faci. Desigur, s-ar putea recurge la literatură… Dar, aici te ciocneşti de opacitatea consumatorului, care, de regulă, prezintă mai degrabă veleităţi de cosmonaut decât de estet.
– Păcat că i-am concediat pe toţi… – îşi zise directoarea Gazetei de Nord-Vest. Aş fi avut, cel puţin, pe cine să mă răcoresc. Măcar toanta de Marieta dacă ar veni, să urlu la ea că nu a şters praful cum trebuie…
Toanta mai întârzie o vreme, în schimb apăru Liviu, unicul subaltern rămas, responsabilul rubricii sportive.
– Bună dimineaţa! – spuse acesta respectuos. Am încheiat materialul…
– Să văd… – spuse Crina şi, din ton, părea că speranţa într-o soartă mai bună îi renăscuse…
– Mda, bun… – continuă, citind titlurile rubricii sportive. Becali, popicăria, rugby la Satu-Mare, înjurături pe site-ul Chinezului… Şi Roger Federer, unde-i?… Ce-i porcăria asta? Rubrică sportivă fără Roger Federer?
– Păi, n-aveam ce, că n-a jucat… – căută Liviu, pe tonul cel mai umil, să prevină furtuna. Şi nu prea mai interesează pe nimeni despre Federer…
Mănuşa fusese aruncată!
– Cum, pe nimeni?… – izbucni directoarea. Uite, pe mine mă interesează! Eu sunt nimeni pentru tine? Că, dacă nu te angajam eu la ziar, erai dat afară de opt ori pân-acum de la Agronomie… Şi vii acum să mă faci nimeni? Eşti concediat! Ţi se vor reţine treizeci de procente din salariu pentru ultraj şi-ţi fac o caracterizare de n-o să mai pupi presă-n veci!… Clar?
Amintindu-şi de foştii săi colegi, Liviu avu bunul simţ să nu prelungească discuţia în mod inutil, astfel că plecă, spunând ceva destul de nepoliticos.
Uşurată pe moment, Crina simţi mai apoi un vag disconfort lăuntric. De acum, doar Marieta mai rămânea disponibilă pentru scenele sale, dar Marietei era totuna ce-i spui, de bine ori de rău, fiind toantă realmente, nu doar ca figură de stil.
Pe când se gândea dacă nu cumva să anunţe un concurs pentru ocuparea mai multor posturi de redactor, în birou pătrunse o vietate stranie. Aparent, părea a fi vorba despre un porc, însă, deşi grohăia ca toţi porcii şi amuşina cu râtul prin mochetă, o strălucire a pielii şi un anume fel cald de a privi îl indicau ca aparţinând unei alte lumi. „Şi nici nu pute!” – gândi Crina, privind fascinată la făptura venită intempestiv.
– Tu, de unde-ai mai apărut? – întrebă tânăra directoare pe un ton devenit, dintr-o dată, duios.
În mod previzibil, porcul nu răspunse, dar un rictus insesizabil sugera că, prin cine ştie ce fenomen mistic, înţelege întrebarea.
– Te-ai rătăcit? – continuă Crina să-l întrebe, cuprinsă de-o subită duioşie.
Vietatea o privi pătrunzător, oftă şi, lucru nemaiauzit, vărsă o lacrimă. Cutremurată de cine ştie ce conexiune de idei, Crina îmbrăţişă creatura şi începu să-i grăiască cu multă căldură:
– Nu te teme, porcuşorule! De acum, voi avea eu grijă de tine… Cine ştie câte-ai avut de suferit…
Şi, fără vreo explicaţie logică, mânată de un imbold de dincolo de ea, Crina sărută porcul. Pe dată, se petrecu un miracol. Animalul se preschimbă într-un tânăr frumos, cu mustaţă blondă, şi înveşmântat elegant, într-o cămaşă de-un alb strălucitor, un costum vernil şi o cravată roşie. Acesta, privind la binefăcătoarea lui cu căldură, îi grăi pentru prima dată de când pătrunse-n incintă:
– Szeretlek szepsegem!…
Crina îl privi cu răceală şi, reluând tonalitatea din zorii zilei, îi răspunse:
– Mai bine rămâneai porc!

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

21 Responses to Povestea porcului. Senzaţional!

  1. Cristian China Birta says:

    deci postez comentariu la tine nu la vania pe textul lui
    de fapt nici la tine nu am ceva de spus (pentru ca inca rad cu lacrimi)
    dar scriu prostioarele astea la tine si nu la vania ca sa savurez ce are de zis vania de faptul ca am postat la tine si nu la vania
    😀

  2. Ioan Usca says:

    Eu îţi scriu poveşti, iar tu mă faci bănăţean!…
    Când mai vin porci pe la tine prin redacţie, nu-i mai săruta! Fă caltaboşi!

  3. Sătmăreanca says:

    Io încă mai râd… Cred că din cauza râsului te-am făcut bănăţean bucovineanule. Ştiu că e de neiertat, dar nu mă pot opri din râs. Tocmai a intrat un porc în redacţie …

  4. Ioan Usca says:

    Spune-i porcului: Csokalom!

  5. trasnea says:

    Hahahahahhaha…..e beton,bai frate e de belea Usca asta……marfa!Hahaahahhahaahaha

    @Satmareanca
    Zici ca a venit un porc la tine in redactzie…….!?Si asta vrea sa candideze?

  6. Oana says:

    Da, e de belea Usca, si acid din creierul noptii. De fapt, in spatele povestilor, isi ascunde sufletul lui cel mare. Dar sa nu ii spuneti ca am zis asta, ca el incearca sa para a „porc”, dar zau ca nu-i 😀

  7. Sătmăreanca says:

    @ Vania
    Am spus io ceva, dar cu accentul meu a înţeles că-i zic „szeretem” şi a trebuit să mă repet 🙂

    @ Trăsnea
    Numai un porc poate candida, restul sunt din alte specii…

    @ Oana
    Ştiu că-i bucovinean, dar îmi place să-l amărăsc 🙂 Nu cred că e porc nici cât negru sub unghie. Îl ocheam io 🙂

  8. Sătmăreanca says:

    BREAKING NEWS!

    Liviu mi-a băgat până la urmă o ştire de senzaţie. Cică Roger Federer s-a cuplat cu o scroafă. O blondă superbă îmbracată în verde şi dotată cu ceva roşu pe dedesubt. Nu e nimic decapotabil aici… Sigur vând foaia dublu mâine!

    Marieta mi-a golit în sfârşit scrumiera de chiştoace şi i-am tăiat salariul pe luna viitoare.

    Porcul încă îmi tot dă târcoale. Are şi o lalea în piept. Da e neagră, zău. Mama lor de belgieni că o corciră şi pe asta. Sau poate, totuşi, nu ei ci porcii …

  9. Ioan Usca says:

    Concediaz-o pe Marieta! A aruncat chiştoacele, în vreme ce eu nu am nici din alea…

  10. Rebel says:

    domnu’ Vania, da’ cu porcu ce-ati avut? chiar era cazul sa involueze? de obicei cind printesa saruta broscoiul, iese ceva bun…

  11. Ioan Usca says:

    Rebel:

    La broscoi e diferit…

  12. Darius F says:

    Vania draga da-mi voie sa-ti spun, nu esti normal 🙂

  13. Ioan Usca says:

    Darius:

    Ştiu, mi s-a mai spus…

  14. Sătmăreanca says:

    @ Darius
    Am văzut că aveai o nelămurire pe blogul Vaniei în privinţa originii porcului. Nu e japoneză ori chineză, dar tot asiatică oarecum din moşi strămoşi. Ai fost pe aproape. Pentru a nu exista dubii, arăt doar că porcul acesta este destul de prezent la noi (adică la mine şi la tine în oraş)şi îi place să circule în haine vărgate, cu câte un pic de roşu, alb, verde … 🙂

  15. Rebel says:

    @Darius
    eu m-am prins ca la picioare nu are nimic… (Vania)
    🙂

  16. Vania says:

    Să mai scriu vreun basm? Căci, văd că nu prea ai ce posta…

  17. Ioan Usca says:

    Fetiţa cu chibrituri mi-a părut mult mai liniştită decât Crina.
    Marieta mai lucrează la GNV?

  18. Anonymous says:

    Vania baga frate inca una……te rog…nu sunt fumator da o sa incerc sa o gasesc pe Marieta ,la noul loc de munca si o sa o rog sa-tzi pastreze o punga de chistoace…….hahahhahaha.Am auzit ca s-a angajat la Primarie….si acum ca totzi sunt bagatzi in vreo comisie fumeaza numai tzigari fine…..

    Sa nu cumva sa scri acum ca tu nu servesti decat chistoc de Marasesti sau Natzionale…..hahahhahaha

    Asta zicea Trasnea…..

    @ Satmareanca
    Daca tot ai schimbat iar regulile de dat cu subsemnatu’ si m-ai adus la stadiu’ de anonim ( dupa ce m-ai abandonat in santz,pe frigu asta)….baga frate si identitatea Anonim Celebru…stiu io unu care sigur o sa se semneze asa ……

  19. Ioan Usca says:

    Trăsnea:

    Eu am băgat, dar la mine… Fetiţa cu chibrituri.

    Nu a schimbat Crina regulile, aşa-i peste tot pe blogspot, s-a schimbat de la sine (cu voia cuiva, desigur, însă fără să ne întrebe pe noi).

  20. Ioan Usca says:

    Am mai citit odată povestea, neavând alternativă…

  21. Sătmăreanca says:

    Eu am citit-o de vreo cinci ori, până am realizat ca blogul meu a devenit unul de week-end 🙂 Şi dacă tot e week-end, poate că mă inspiră 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: