Colţul meu de rai

Inspirată de Teodora, care a imortalizat primele magnolii şi flori dalbe ale Capitalei, am ieşit grăbită din casă în speranţa ca voi avea mult mai mult de arătat. Vremea nemaipomenită (să tot fi fost vreo 8 grade, un vânt nordic care mi-a înţepenit oasele şi o ploaie sâcâitoare) m-a determinat să-mi schimb traseul pe care îl parcurg de obicei, urmând îndemnurile unei prietene care mi-a spus că văd totul în gri deoarece circul mai mereu prin aceleaşi locuri şi pe o singură stradă.

Nu am stat mult pe gânduri şi am început să hoinăresc prin oraş. Simţeam razele soarelui cum mă-ncălzeau ca-n zilele lui bune, deşi, altfel, nu s-a mai arătat de o bună bucată de vreme. Mare mi-a fost mirarea când, încă nici nu ieşisem bine pe alee, mă întâmpină o mireasmă dulce de salcâm. Pe rondurile de lângă trotuar, sute sau chiar mii de toporaşi şi-au căscat căpşoarele creând un joc feeric. Mi-am zis, uite, că şi florile ştiu că se poartă mov anul ăsta! În capătul străzii, deşi mă aşteptam să văd săpăturile la fundaţia pentru cea mai nouă Biserică, situată la vreo 50 de metri de fosta Biserică nouă, se înălţase unul dintre cele mai luxoase şi ieftine mall-uri. Aproape toate lucrurile se găseau gratuit. Unii te plăteau numai să le atingi marfa! Copii de toate vârstele se zbenguiau la cel mai dichisit loc de joacă, de care nu mai văzusem nici măcar la mama lor acasă în Disney Land.

Cobor pe malul Someşului, iar printre sălciile bătrâne, în iarba proaspăt tunsă, mi se arată zeci de magnolii gigantice, răsărite de nicăieri. Vreau să mă dezmierd cu mirosul lor, când magia este spartă de sirena unui vapor. Am amuţit! Între timp, se inaugurase şi canalul navigabil pe bătrânul râu, iar eu circulam tot pe jos! Pentru că tichete de îmbarcare se găseau doar undeva în aval, în apropierea revărsării de Tisa, am abandonat ideea unei aventuri pe apă, dornică în acelaşi timp să redescoper oraşul. Centrul civic, care altădată era îmbrăcat într-un gri de cavou, l-am găsit poleit cu aur adus tocmai din Debrecen, iar în gropile săpate adânc, se odihneau toţi cei care au murit până acum de ciudă. Pentru că mulţi sătmăreni vin în pelerinaj aici, în zonă au crescut, din neant, mii de flori de toate felurile şi culorile.

Centrul Vechi, altădată săpat în căutare de ţevi găurite şi motive de încasat bani de la buget, era închis circulaţiei, clădirile de patrimoniu vechi erau proaspăt îmbrăcate în culori calde, iar mii de sătmăreni şi oaspeţi de toate naţiile îşi trăiau fericirea pe terasele pline de băuturi şi bucate alese ori prin magazinele deochiate, răsărite parcă peste noapte.

Epuizată şi oarecum speriată de atâta neprevăzut şi frumos, am luat-o rapid spre casă. Pe drum, mă gândeam că până mai ieri am vrut să emigrez, dar tocmai am realizat că am fost, într-un fel, oarbă. Între timp, ajunsă acasă, povestesc întâmplarea, pe mess, Vaniei, care îmi spune să sărut porcul… Welcome to hell!

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

39 Responses to Colţul meu de rai

  1. florin cristian mureşan says:

    Dupa care te-ai trezit si ai facut un dus rece! Satu Mare e un oras minunat care /ti ofera surprize din ora in ora! Mai fa o scurta plimbare si incearca sa treci podurile sau sa circului pe linga Casa Alba sau in MICRO 16 sau sau…Nu uita sa iei cu tine o cirpa ca sa -ti stergi intre timp si noroiul de pe pantofi. Anu asta nu se poarta movu ci griul in combinatie cu maroul si negru!La Satu Mare.

  2. Sătmăreanca says:

    Am făcut un duş rece, în ciocolată, nevoită de împrejurări! Apaserv îşi spălase conductele, iar un Dorel oprise gazul. Îţi dai seama ce anostă ar fi viaţa fără astfel de surprize? 🙂

  3. Ioan Usca says:

    Am preluat şi eu povestea, la mine fiind mai mişto, că nu citesc atâţia sătmăreni, astfel că sunt mai mulţi cei care muşcă…

  4. Sătmăreanca says:

    Ha,ha,ha. Am debutat pe blogul tău. S-ar putea să-mi crească coarne căci azi m-a preluat şi Corina Creţu, dar cu un alt post 🙂

  5. kmi says:

    :))) de vis. Mai lasa porcul putin, nu de alta da-l saruti si o sa aiba pretentii ca datorita lui a venit primavara…

  6. Sătmăreanca says:

    Bun sfat KMI, îl mai ţin în transă 🙂 Numai să se lase!

  7. Ioan Usca says:

    Un vechi basm nordic spune că primăvara soseşte dacă săruţi o broască râioasă.

  8. Sătmăreanca says:

    Broasca să stea la coadă!

  9. Ioan Usca says:

    Te-am reclamat Corinei că vinzi gogoşi. Nu despre frumuseţile Sătmarului, ci pe alte teme…

  10. Darius F says:

    Stie cineva care este semnul de aplauze pentru bloguri?

  11. Rebel says:

    si marmota impacheta ciocolata-n staniol…

  12. eu... says:

    Ma bucur ca te-am provocat la plimbare. Nu de alta, dar asa am aflat si eu ce locuri frumoase sunt pe acolo, pe la voi.Sigur, aici s-ar putea sa fie vinovat si talentul tau scriitoricesc ::)))
    Acum e urat la Bucuresti. Ma gandesc sa urmez sfatul lui Vania si sa caut broasca …

  13. Rebel says:

    interesant ca tocmai ieri m-am apucat sa filmez strazile urbei in adevarata lor splendoare… mi-au trebuit 2 ore doar pentru o parte din malul drept… ca sa filmez toporasii si magnoliile Satmarencei mi-ar fi ajuns 2 secunde… zilele astea veti vedea si voi ce a iesit…

  14. Ioan Usca says:

    12+2=?

    Să depăşim numărul fatal, ca să nu se veştejească Sătmarul.

  15. Sătmăreanca says:

    @ Darius
    Aici nu suntem la partid 🙂

    @ Teodora
    Cum rezolv broasca o trimit la tine, deşi atunci s-ar putea să fiu nevoită să scriu şi partea a doua 🙂

  16. Sătmăreanca says:

    @ Rebel
    Cred că te-ai plimbat prin alte lumi ori nu ai pătruns dincolo de lucruri. Colibele îşi au şi ele rostul şi farmecul lor 🙂

    @ Vania
    Merci pentru grija ce o porţi colţului meu de rai. Între timp a înflorit şi mălinul…

  17. Ioan Usca says:

    Pe Someş curge banala apă cristalină, sau lapte şi miere? Că ai uitat să precizezi…

  18. Sătmăreanca says:

    @ Vania

    Bine că ai remarcat, nu ştiu cum mi-a scăpat. Curge lapte olandez degresat şi miere ecologică din pustă. Spre deosebire de alte zone, mierea curge de la vale spre deal… Am mai zărit încă un fenomen, în Someş era plin de delfini. Voi mai face o plimbare zilele astea să povestesc cu ei…

  19. Ioan Usca says:

    Lebedele sunt tot pe Someş, ori doar pe minunatele lacuri unde adastă unicornii?

  20. Sătmăreanca says:

    Nici asta n-am spus-o? Să-mi fie ruşine! Administraţia oraşului a realizat un canal care face legătura Someşului cu salba de lacuri create artificial pentru a desăvârşi colţişorul de rai. Lebedele plutesc în voie în josul şi-n susul râului şi staţionează la odihnă pe lacuri. Sătui de lacuri, unicornii se adapă mai nou din izvoarele cristaline.
    Povestea celor o mie de lacuri va urma în următoarele episoade… 🙂

  21. Adam Boer says:

    @sătmăreanca
    scuze Crina, văd că te-am infectat cu utopiile mele. În rest mi-a plăcut 🙂

  22. Ioan Usca says:

    Ce să mai zic?… E fain la voi! Aici, se văruieşte Dispensarul.

  23. Rebel says:

    la noi celulele unde ne vor interna daca persoanele de specialitate vor ajunge sa citeasca pe aici… 🙂 eu inca astept o scrisoare, dar bufnita s-o fi oprit la un ceai cu inorogii Satmarencei… apropo: Harry Potter va candida de primar la noi…

  24. Ioan Usca says:

    Harry Potter ăla de la ce partid e? Sau va candida ca independent? Oricum, acum e cu uninominalul, are şanse sporite.

  25. Sătmăreanca says:

    @ Boer
    Fiecare cu utopiile lui, cu precizarea că ale mele se împlinesc dacă nu sărut porcul 🙂

    @ Rebel
    Filmul ăsta nu l-am văzut, dar îi fac campanie cu dragă inimă 🙂 Am auzit că Enătescu duce lipsă de pacienţi şi vreau să-i fac un bine 🙂

  26. Darius F says:

    Desi sunt bocna de racit si nu m-am dus astazi la lucru cred ca o sa ma duc sa fac o plimbare pe dig sa vad si eu despre ce este vorba in poveste. O sa te rog Crina sa imi spui si mie ce ai luat inainte. 🙂

  27. Sătmăreanca says:

    @ Darius

    Deocamdată e secret de stat. Urmează să îţi spun după ce înregistrez reţeta la OSIM 🙂

  28. Rebel says:

    e-n partid cu domnu’ boer, dar l-a sapat sa poata candida el si nu adam… a avut aliati puternici: piticii de gradina… au astia cica un var lavabil… o minunatie…

  29. eu... says:

    @Crina – astept broasca si partea a doua a povestii :))

  30. Sătmăreanca says:

    @ Teodora

    Am făcut vrăji şi toate lucrurile s-au oprit în jur ca să pot munci şi eu. Cum scap dau drumul băţului fermecat 🙂 S-ar putea să dureze câteva zile 🙂

  31. Ioan Usca says:

    Am pus şi eu paragrafele.

  32. Sătmăreanca says:

    Cu mare intarziere, multumesc! 🙂

  33. Ioan Usca says:

    Felicitări, ai avut ieri recordul de audienţă (de fapt, de vizite)! Iată că şi ştirile locale pot prezenta interes, dacă-s bine aduse din condei…

  34. Sătmăreanca says:

    Merci! Dar nu poate fi în fiecare zi primăvară 🙂 Ajunge câte-un vestitor din când în când 🙂

  35. Ioan Usca says:

    Aici e o vreme azi de-ţi vine să scrii despre sinucidere… Cred că n-am să scriu nimic. Mai bine ies, poate-l tăvălesc pe Caius prin băltoace, după care-l predau lui Onici pentru comportament indecent.

    Mă gândesc că traficul de ieri se datorează şi nostalgiei după Paradisul pierdut, alinată vremelnic cu astfel de texte.

  36. Sătmăreanca says:

    @ Vania
    La noi e o vreme de îţi vine să scrii despre viaţa de dincolo… Dar pentru asta trebuie în primul rând să ai chef de scris 🙂 Caus îşi merită soarta. Greşeala lui este că nu s-a născut în Satu Mare …

    O să încerc să redescopăr mai des Paradisul…

  37. Pingback: Jumătatea asta « Ioan Usca

  38. Pingback: Jumătatea asta « Sătmăreanca

  39. Pingback: Eterna poveste « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: