Primire triumfală

Foto: Teodora Georgescu


Speriat ca de bombe de NATO, Caius se hotărî să evadeze din universul său pe care acum îl considera nesigur, pretextând apropiaţilor că merge în căutare de cai verzi pe pereţi, care se găsesc pe toate şanţurile undeva hăăăt în Nord-Vestul ţării. În adâncul inimii, el avea însă un alt motiv pentru care se hotărî să o ia la un drum atât de lung, pe care îl ţinea însă numai pentru sine, deoarece nimeni nu trebuia să afle zbaterile sale interioare. Plutonierul-major Onici a fost chemat de urgenţă în apărarea câinilor care umblă cu covrigi în coadă în capitala summit-ului, ca nu cumva juniorul George ori ţarul Vladimir să ne ia scuturile ori bruma de avut, iar Caius suferea în tăcere această despărţire pe care nu o putea înţelege defel, dar căreia nu i se putea împotrivi.

În baza bunelor relaţii de prietenie timişoreano-sătmărene, Caius îşi îndreptă paşii spre Nord-Vest, în speranţa că agenturile străine nu vor ajunge până aici să-i tulbure existenţa milenară. Mai cu seamă că îl legau amintiri nemaiauzite faţă de aceste nemuritoare locuri, din care în epoca trecută a fost alungat cu pietre ca un câine de către gazde, deoarece nu trăsese apa la closet. Aşa şi-a amintit cum atunci echipa sa favorită de handbal reuşise performanţa inegalabilă de a se clasa pe primul loc de la coadă la un concurs regional vestit. Atunci luase câteva pietre în căpăţână şi, în acest răstimp, adesea se trezea spălând closetele cu o foarte mare plăcere şi pricepere, fără să ştie de unde i se trage această pasiune. Pe drum, în ciuda poveştilor care circulă în jurul său, cum că ar avea cap mare şi minte scurtă, Caius îşi aminti că mai fusese în Colţul de rai şi după inundaţiile catastrofale din anul 1970, când salvase de la prăpăd o tânără, pe numele ei Marieta, pe care şi-a propus să o găsească acum pentru a-i ţine de urât.

Ajuns în peisajul de vis al Colţului de rai, Caius se miră tare când văzu minunăţia încât se grăbi să întrebe pe primul întâlnit dacă nu cumva trecuse americanii pe aici. Dar, degeaba încercă Caius să rostească întrebarea la vreo zece făpturi cu mustăţi – toţi îmbrăcaţi de sărbătoare în cămăşi de-un alb strălucitor, costume vernil şi cravate roşii- căci răspunsul era, invariabil, acelaşi:
– Erigy a francba, budos!

Cu greu, Caius îşi aminti locul în care în urmă cu zeci de ani o salvase pe Marieta şi, urmând cursul bătrânului Someş, ajunse într-o zonă foarte populată. Surprins şi derutat de fericirea generală care plutea în aer, se hotărâ să o ia spre redacţia ziarului local, în speranţa că aici, ca şi pe vremuri, se adună poporul în căutare de ştiri. Obişnuit deja cu surprizele, Caius nu se miră tare când, chiar lângă redacţie, găsi larg deschisă uşa la „Patricia Raiului”. Pe mese au apărut, de nicăieri, munţi de caltaboşi, iar în pahare de cristal curgeau gârlă râuri de pălincă. Dintr-odată, încăperea se umplu de oameni care mai de care mai arătoşi, din care unii îi aduceau aminte de bunul său prieten plutonier- major Onici. Nostalgiile îl năpădiră instantaneu, iar lacrimile dădeau să-i curgă şiroaie când la masa sa apăru o femeie mândră şi galbenă de grasă, dar care încă păstra bujorii aceia de acum 37 de ani, care o făceau inconfundabilă.

Marieta, care era femeie de serviciu la ziarul local şi îi făcea zile fripte directoarei golindu-i scrumierele pline de chiştoace, fusese delegată să-l întâmpine pe Caius, căci vestea sosirii sale ajunseră la ziariştii dornici de senzaţional. Dar Caius părea mai pretenţios acum şi nu putea accepta că femeia era mai toantă decât el, iar în capul lui se năruiau toate visele ce şi le făcuse faţă de această femeie. Dădu pe gât, unul după altul, vreo zece pahare de pălincă, urându-le în acest răstimp tuturor cuvintele ce le auzise de cum intrase în oraş: – Erigy a francba, budos!

Dintr-odată, Caius se trezi că la Patricia Raiului plouă cu pietre, încât îl trecu toate nevoile. Marieta îl ajută să se târască spre ceea ce lui i se părea a arăta a closet. Însă, în Colţul de rai nu se mai spălau closetele, căci aici localnici inventaseră un sistem foarte sofisticat, iar Caius întâmpina mari probleme în a trage apa. Voi să o strige pe Marieta, când, la auzul cuvântului, instalaţia îşi dădu drumul şi-l umplură din cap până-n picioare de o substanţă mâzgoasă, iar Caius adormi instantaneu.

Dimineaţa, Caius se trezi mângâiat de mâinile butucănoase şi pline de bătături ale Marietei, pe care le consideră atunci cele mai frumoase din lume. Cu faţa ei schimonosită, Marieta îi zâmbi suav şi aruncându-i în faţă un ziar, pe a cărei copertă Caius apărea în toată splendoarea din closet, îi ură:
– Porcule, jigodie scârboasă… te-ai făcut de râs!

Atunci, Caius hotărî că o iubeşte pe toantă şi trebuie să o ducă, de îndată, la el acasă, căci nimeni nu i-a mai spus până acum, pe un ton atât de frumos, că este porc.

Vania, pregăteşte rampa de aterizare!

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

15 Responses to Primire triumfală

  1. Rebel says:

    super tare… da’ vrei sa spui ca noi toti dam cu pietre? 🙂

    off topic: Onici cu un coleg in patrulare intilnesc un pusti fumind…
    – nu ti-e rusine sa fumezi nesimtitule? in ce clasa esti?
    – clasa a doua… da’ ce tu n-ai fumat in clasa a doua?
    – ba da, dar eu aveam 18 ani…

  2. Sătmăreanca says:

    @ rebel

    Noi nu, unii da! Cu ouietre ori cu ce au la îndemână. Eu încerc cu cuvinte. Nu pot fi toţi ca noi 🙂

    PS. Beton bancul!

  3. Ioan Usca says:

    Mi-ai şutit cireşii!

    Despre Marieta, am presupus că are resurse inepuizabile de duioşie…

    Nu-l săruta pe Caius, lasă-l aşa cum este!

  4. Sătmăreanca says:

    În primul rând l-am şutit pe Caius. Cireşii sunt ai Teodorei! E drept că tu ai avut iniţiativa promovării lor 🙂

    Cu Caius nu am niciun fel de intenţie căci mi se pare grotesc. Oricum, nu cred că ascunde mai nimic în spatele imaginii sale şi nu are cum să se transforme 🙂

  5. kmi says:

    Nu mi-e clar cât de bine i-o fi lui Caius, acu’ că s-a găsit cu Marieta, da’ noi ne-am distrat! Foarte tare!

  6. Sătmăreanca says:

    E treaba lui, dacă aşa îi place. Cum îţi aşterni, aşa dormi! 🙂 Poate mă scapă de Marieta şi o duce pe Bega…

  7. Rebel says:

    @ Vania
    vrei sa insinuezi ca in Romania se fura?
    oare daca-l saruta cineva pe Caius, va intelege cuvintul budos? 🙂

  8. Ioan Usca says:

    În România se fură foarte rar, pentru că e adânc impregnată morala creştină!

    Nu ştiu ce va înţelege Caius după sărut. Crina e cu experimentele. Recomand să-l şteargă înainte cu o cârpă.

  9. Sătmăreanca says:

    La noi doar se împrumută. Trebuie să fac precizarea că am acceptul inventatorului pentru tăvălirea lui Caius, deşi ar fi trebuit să o ia mai tare pe cocoaşă.

    Pe Caius îl rezolvă Marieta… E sarcina Vaniei.

  10. eu... says:

    @Crina- multumesc mult pentru gazduirea pozei ::))))
    Arata super langa textul tau. Care m-a facut sa zambesc la sfarsitul zilei ::)))

  11. Sătmăreanca says:

    Scuze că nu am cerut acceptul pentru publicare, am luat-o via Vania 🙂

    Mă bucur că ai zâmbit. Sfârşit de zi spui? Eu abia am început schimbul doi 🙂

  12. simona_ionescu says:

    Asadar, v-ati incuscrit, tu cu Vania! Bravo! Acu asteptam Caiusi mici-mici, botezati de domn plotoner Onici si, evident, Vania! Marieta cred ca va face ordine pana la urma pe la Patricia de pe Bega.

  13. Sătmăreanca says:

    Toate se întâmplă vremelnic. De fapt, scopul era să scap de Marieta, căci iar îmi goleşte scrumiera toanta, dar văd că trebuie să bat mult şaua în zadar… 🙂

  14. Ioan Usca says:

    Marieta ar putea să mai dea câte-un comment, că iar erau 12+1…

  15. Sătmăreanca says:

    Ar putea, dar toanta nu a învăţat încă să citească…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: