Strategia clonelor şi a cetăţenilor cu simţ civic

În această campanie avem un element ciudat de strategie electorală: candidatul-clonă şi cetăţenii cu simţ civic. Candidatul-clonă este, întotdeauna, un neica-nimeni care poartă numele unui politician cunoscut în judeţul în care candidează. Este cazul agricultorului-sudor din Negreşti Oaş, Gheorghe Ciocan, desemnat şi apoi revocat de Partidului Naţional Democrat Creştin (PNDC) drept candidat pentru şefia Consiliului Judeţean (CJ) Satu Mare. Marele său merit este acela de a purta acelaşi nume cu actualul preşedinte al CJ şi lider al PSD Satu Mare, Gheorghe Ciocan. Formula de inspiraţie liberal-udemeristă a fost găsită pe ultima sută de metri, cu scopul de a bulversa electoratul şi de a deturna voturile dinspre candidatul independent Valer Marian, care este suţinut în cursă de cele mai importante partide româneşti, şapte la număr.
Cazul de la Satu Mare nu este singular. De exemplu, la Suceava, în cursa pentru funcţia de preşedinte al CJ s-au înscris două persoane cu numele Gheorghe Flutur. Una este fostul ministru al Agriculturii, actual senator PD-L, iar cealaltă un tânăr de 36 de ani din comuna Poieni –Solca, ce candida din partea PNDC. Şi la originea acestui scenariu se pare că au stat tot liberalii. În acest caz, candidatul-clonă a fost eliminat din cursă după ce candidatura sa a fost contestată în instanţă chiar de liderul filialei judeţene Suceava a PNDC, pe motiv că nu avea adeziune la partid. Aceasta în urma atacurilor lansate de liberal-democraţi împotriva partidului de buzunar.
Pe lângă candidaţii-clonă, tot ca noutate şi ca mijloc de represiune, au apărut cetăţenii cu simţ civic. Acei cetăţeni pe care România nu-i are defel în împrejurări în care ar trebui să se afirme. Pe unii români i-a cuprins dintr-odată simţul civic aducându-şi aminte de dreptul cetăţenesc de a face contestaţie împotriva unor candidaţi care pornesc ca şi favoriţi în cursa electorală. Este cazul contestaţiilor depuse în cazul lui Sorin Oprescu la Bucureşti ori a lui Valer Marian la Satu Mare. O cetăţeană în aparenţă foarte simplă, dar dotată cu avocat, şi-a propus să-i facă zile amare doctorului Oprescu exercitându-şi dreptul de a contesta listele de semnături. Aproximativ la fel au decurs lucrurile şi în Satu Mare, unde cetăţeanul Ciprian Vasile Pop s-a trezit şi el să conteste listele cu semnăturile de susţinere ale candidatului independent Valer Marian, care are cele mai mari şanse la preşedinţia CJ. În ambele cazuri, „simţul civic” nu a avut succes, iar diversiunile au fost anulate în instanţă.
Nu poţi contesta dreptul lor de a face contestaţie, dar într-o ţară în care simţul civic nu există aproape deloc, e greu de crezut că aceşti cetăţeni şi-au exercitat drepturile cu bună intenţie şi din proprie iniţiativă. Este clar ca lumina zilei că, la Bucureşti, s-a încercat prin toate mijloacele stoparea candidaturii lui Oprescu, aşa cum la Satu Mare UDMR şi PNL au încercat, în zadar, să facă acelaşi lucru în privinţa candidaturii lui Valer Marian. De ce, se bănuieşte clar. Faptul că acţionează atât de disperat demonstrează că se tem că vor pierde ciolanul şi vor rămâne flămânzi. În aceste condiţii, campania electorală se anunţă a fi una dintre cele mai murdare, încă înainte de a fi început oficial.

Fereastră deschisă spre cer…


Altă fereastră. Acelaşi oraş văzut prin fereastră. Lumea din jur pare, parcă, mai misterioasă prin fereastră. Abia acum încep să o descopăr din spatele ecranului aparatului de fotografiat. Dincolo de fereastră se aud cucii. Şi trilulilu… Aparatul se încăpăţânează să nu le imortalizeze cântecul. Pe peliculă e linişte. Ca şi aievea. Liniştea dinaintea furtunii. Parcă toată lumea stă şi ascultă freamătul primăverii. Toată lumea se uită prin fereastră spre cer… Şi ascultă melodia cucilor şi … trilulilu. Eu stau şi ascult melodia cerului văzut prin fereastră.

Ascultaţi şi voi Blue Sky cu Cheyenne…

show_f0cd3cbc3b91fe(448, 46);

Vine şi melodia promisă, de pe coloana sonoră a filmului „The Kite Runner”. Supplication cu Alberto Iglesias…

show_33de77de785f42(448, 46);

Muzica sărbătorilor …

Am dezamăgit puţin, dar ştiu că mi se iartă. Intenţionam să postez la urarea de Paşte şi măcar o melodie pe măsură ca să pice mai bine cititul, dar mi-a ieşit din cap. Adriana m-a tras de mânecă şi trebuie să-i mulţumesc. Poftiţi de ascultaţi din nou Chris Spheeris. De această dată „Across frontiers” şi „Enchantment”.
Şi încă o urare ce am primit-o de la nepoata mea pe mess:
Paşte mielul fericit, oul şade înroşit, de ruşine s-a scumpit. Iar iubitul iepuroi să v-aducă euroi, fericire, sănătate, mult noroc şi spor la toate!

Across frontiers …

show_42e0083354a214(448, 46);

Enchantment …

show_439c0b10e7b190(448, 46);

Şi o serenadă de primăvară cu Secret Garden …

show_1275157e7abc58(448, 46);

PS. Şi uite aşa am ajuns şi la postarea cu nr. 200.

Paşti fericite!

Pentru majoritatea românilor, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care se fac în casă. De Paşti se fac sacrificii violente precum tăiatul mielului şi spartul ouălor, se prepară alimente rituale, se aprind luminile. Se spune că se deschid mormintele şi cerurile.
De Înviere, vă doresc să vă deschideţi sufletele, căci Sărbătoarea Paştelui este simbol al luminii, sacrificiului şi purificării. Să vă deschideţi sufletele, să luaţi lumină, să credeţi, să iubiţi şi să speraţi.

Afacerile mari ale unui ministru mic

De când s-a deprins cum merge treaba în funcţie, Ovidiu Silaghi a descoperit că mărimea nu contează: poţi să faci afaceri mari şi dacă eşti ministru la Întreprinderi Mici şi Mijlocii. Aşa grăit-au Caţavencii, cu vârf şi îndesat, aşa cum numai ei o ştiu face. Citiţi la ei despre un şmen serios al ministrului mic şi mijlociu sătmărean.