Arta de a manipula …

Se pune pardoseală din lemn teak masiv din Brazilia ca să bată la ochi, pardoseli din piatră naturală ca să simţim bine când cădem, cărămidă Klinker ca să facă clink, bănci ca să putem fi recunoscători în tihnă, jardiniere ca să nu ne plângem că n-avem oxigen, un traseu al memoriei ca să nu uităm cine a făcut opera, o alee a sculpturilor ca să ne punem bine cu artiştii, un spaţiu memorial Corneliu Coposu ca să nu se spună că pasajul poartă degeaba numele, lumină multă ca să nu dăm în gropi, plus aproape 3 milioane de coco … şi rezultă chestia din poză. Chestie despre care edilul şef spune că ar fi operă de artă! Cum nu sunt critic de artă nu mă pot pronunţa foarte hotărât, dar pot să spun că nu prea pare. Pasajul central arată mult mai bine decât înainte, dar până la a fi o operă de artă mai este cale lungă. Într-adevăr, este o artă la mijloc, arta de a manipula… Finalizarea pasajului cu o lună înainte de alegeri oferă concitadinilor mei prilejul de a se obişnui cu „opera” şi de a o aprecia. Nu ar fi prima oară când primarul Gyuszy ne vinde gogoşi. Dacă vă e foame îi mâncaţi, dacă nu rămâneţi flămânzi, ori … puteţi alege.