Povestea nescrisă a unui apus

Rusul Vania mă tot bate la cap de o vreme (prea lungă ca să mă mai impresioneze, dar prea scurtă ca să percutez) să scriu Literatură. Ca şi cum m-aş pune la computer şi aş scrie LITERATURĂ. Uite că mi-a ieşit! E bine aşa? Litere mai mari nu am 😀 Recompensez cu o poză. Povestea nescrisă a unui apus în Sătmar…

Iluştri necunoscuţi

Citind-o pe Simona mă gândesc că nu un ministru ne lipseşte, ci mai mulţi. Voi ştiţi, fără ajutorul lui google, cine ocupă portofoliile Justiţiei şi Externelor? Turismul cine îl mai conduce? La Comunicaţii şi Tehnologie mai avem minister? Cine sunt miniştrii ăştia şi ce au mai făcut în ultima vreme? Recunosc că mie mi-a fost foarte greu să-mi amintesc chiar şi numele lor… De veşti despre ei nici nu poate fi vorba.

Ia şi amprenta mea!

Executivul de la Roma vrea să amprenteze toţi romii aflaţi pe teritoriul italian, indiferent că sunt infractori sau nu. Ministrul de Interne Roberto Maroni a anunţat că va trimite forţe de ordine în toate taberele de romi din Italia pentru a preleva amprente de la locuitorii acestora, atât adulţi cât şi copii. Acesta a precizat că amprentarea rromilor este o initiaţivă aflată deja în vigoare şi care se bazează pe o directivă europeană recentă. „Este vorba despre directiva 380 din 28 aprilie 2008, care prevede obligaţia de a preleva amprentele pentru cetăţenii din state terţe, începând de la vârsta de şase ani. Deci iniţiativa noastră este bazata pe normele comunitare”, a explicat el. Romania este însă membra UE, în consecinţă, această directiva nu justifică amprentarea rromilor.

Fundaţia Conferinţei episcopilor italieni, îşi exprimă „îngrijorarea profundă” şi apreciază că „oamenii nu vor putea fi liniştiţi” cu astfel de măsuri şi că „dimpotrivă se creează un climat mai tensionat”.

Ca de obicei, autorităţile de la Bucureşti tac mâlc.

Mordechai şi Călifarul au găsit un mod inedit de a protesta, la care subscriu: ia şi amprenta mea! Şi un link spre ambasada reichului italian, ca să se ştie.  

Relax…

Nu ştiu voi ce faceţi în week-end, dar eu una citesc. Citesc Vânătorii de zmeie. Începutul e promiţător. Văzusem ecranizarea cărţii, care m-a lăsat mută. Melodia din film e dureros de frumoasă. Enjoy!

 

Voi ce citiţi & ascultaţi în week-end?

Cine mai vrea adevăr?

Foto Alex Mazilu


Trăim într-o lume în care nici adevărul nu mai este acceptat. O lume în care toţi încearcă să se ferească de el pentru că e prea crud, prea real, prea greu de suportat. Închişi între zidurile de beton armat ce ni le făurim singuri, refuzăm să vedem dincolo de ele, ascunzându-ne frica de el. Ne complacem în detalii fără sfârşit, în jumătăţi de adevăr rostite frumos. Pentru că nu mai avem curajul să rostim adevărul adevărat. Îl izgonim din mijlocul nostru, trăim în detalii insignifiante, fără sens. Fără să ne gândim că într-o zi va trebui să dăm socoteală pentru el, măcar în faţa propriei conştiinţe. Adevărul e ca un fruct necopt pe care nu avem curajul să-l mâncăm de teamă că e prea acru. Şi rămânem înfometaţi.
Ce ne rămâne? Ar fi o soluţie să nu spunem adevărul celor care nu sunt dispuşi să-l asculte. Dar, ca să-l păstrezi, trebuie să-l cultivi, să ai grijă de el să crească mare şi să-l arăţi lumii. Ca să se poată hrăni cu el. Până atunci rămânem fiecare cu adevărul său. Îl mai vedem uneori cum se oglindeşte în suflet, dar îl lăsăm să moară…

PS. Un adevăr. Pământul nu ne mai suportă. De acum putem sta liniştiţi. Ne putem muta pe Marte 🙂