Conspiraţia

Ce bine ar fi dacă toate ar fi bine. Gata, nu mă mai lamentez! Respir uşurată. Aproximativ. Am pus pixu’ în cui şi, teoretic, mâine vă fac cu mâna. Teoretic. Practic, Volvolina este încă la service. Mâine dimineaţă ar trebui să fie gata, dar nu mai cred nimic până nu văd. Gata în sensul că au de schimbat bara din faţă, căci maşina nu are nimic altfel. Tot practic, ea trebuia să fie gata azi. De fapt, trebuia să fie gata săptămâna trecută, dar ce să poţi face când lucrurile se întâmplă româneşte. Ce să faci când unii comandă una când trebuie alta, ce să faci când după ce au comandat soseşte altceva. Plictis mare, la toţi e vară…

V-am spus că în rarele ocazii în care scot maşina din garaj a fost buşită în parcare. Şi de mai bine de o săptămână aştept nişte piese, care, cică, vin de la mama lor. După ce service-ul s-a încurcat în coduri de culori, xenoane, senzori şi alte chestiuni, care pe mine una mă depăşesc, azi am vestea, oarecum aşteptată la cum au decurs lucrurile, că farul şi semnalizatorul sosite la service sunt alt model decât cele existente pe Volvo. Să nu turbi? Să nu faci precum trenu’ când vezi că pentru nişte piese o lălăie atât? Bun, le-am spus să schime bara şi să lase naibii semnalizatorul spart căci nu o fi capăt de lume, deşi unui Volvo nu-i şade bine să circule aşa pe şosele.

În altă ordine de idei, dacă service-ul nu mai inventează nu ştiu ce minune şi dacă universul îşi opreşte conspiraţiile, mâine după amiază pornesc la drum. Dar vă spun mâine când dispar, unde, cum şi cât 🙂