CNS şi UDMR forţează autonomia Ţinutului Secuiesc

Extemiştii maghiari agită iar spiritele în Secuime, pe când scena politică se înfierbântă şi la Bucureşti. Autonomia Ţinutului Secuiesc va fi şi tema de campanie electorală pentru UDMR, aşa cum a fost la alegerile europarlamentare, cât şi mijloc de troc pentru o nouă guvernare.

Consiliul Naţional Secuiesc solicită consiliilor locale din Secuime să organizeze referendumuri locale oficiale pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc în ziua alegerilor parlamentare, în 30 noiembrie, urmând ca proiectul de lege privind statutul de autonomie să fie depus la Parlament ca iniţiativă cetăţenească. În proiectul privind statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc se stipulează că „exercitarea dreptului la autonomie, respectiv recunoaşterea şi transferul competenţelor sporite şi specifice (euro)regiunii şi autorităţilor sale alese, asigură egalitatea deplină şi efectivă a tuturor locuitorilor aparţinători colectivităţii regiunii autonome”. Ori, iniţiativa CNS nu poate fi privită decât ca şi una separatistă şi nu un pas pe calea unei reale autonomii locale aşa cum se pretinde, pentru că descentralizarea nu înseamnă dezmembrare teritorială. Mă întreb: de ce ar avea nevoie secuii de mai multă autonomie decât sătmărenii, decât bihorenii, decât moldovenii etc?

În paralel, UDMR forţează obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc printr-o lege de reorganizare a regiunilor de dezvoltare. Iniţiativa anunţată de liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Marton Arpad, este privită ca „o bază concretă de discuţie pe viitor” şi va reprezenta totodată şi moneda de negociere a reprezentanţilor minorităţii maghiare în eventualitatea formării unui nou Guvern. Ceea ce mi se pare că sună a şantaj…

Extremiştii maghiari argumentează adesea că problema autonomiei Ţinutului Secuiesc nu ţine de temerile majorităţii, ci de situaţia financiară a regiunii. Să presupunem că Secuimea ar deveni peste noapte un ţinut autonom. Ar trăi ei mai bine? Şi la ei este sărăcie ca şi peste tot, sunt zone mai sărace şi altele mai dezvoltate. Judeţele din Secuime se situează la nivelul economic mediu din România, deci sunt departe de a putea fi catalogate ca fiind cele mai sărace. Apoi, UDMR a fost la guvernare ani de zile şi avea în mână frâiele necesare dezvoltării zonei, dacă dorea asta. Ori nu numai că nu au făcut nimic, dar au fost mai preocupaţi de proiecte privind statul minorităţilor, care nu le aduc o viaţă mai bună minoritarilor, de a finanţa fundaţii dubioase pentru manifestări extremiste şi de a se îndestula.

Întâmplător sau nu, problema autonomiei Ţinutului Secuiesc este repusă pe tapet în preajma campaniei electorale. Ceea ce mă face să cred că principalul scop al UDMR este acela de a atrage voturi şi din partea radicalilor, dar şi de a-şi asigura încă patru ani de guvernare. În final, remarc că în aceste zile în care liderii PNL, PDL şi PSD au început campania electorală cu lovituri sub centură, solicitările extremiştilor maghiari şi ale udemeriştilor au trecut neobservate de clasa politică…

Enchantment

Chris Shpeeris… şi m-am lăsat cuprinsă de vraja lui. Week-end frumos! 🙂

Dacă asta e oferta, intru oficial în secta Vot canci

Tăriceanu, Geoană şi Stolojan se aruncă în luptă pentru postul de premier. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat, astăzi, în cadrul Delegaţiei Permanente a PNL de la Neptun, că vrea să fie candidatul partidului pentru un nou mandat de premier. Tot astăzi, în cadrul Forumului Agricultorilor din Alexandria, Mircea Geoană şi-a anunţat şi el oficial candidatura, iar de la Costineşti, Theodor Stolojan s-a aruncat şi el în bătălia pentru un post de premier din partea PD-L.

„Vă anunţ astăzi cu mândrie şi entuziasm că vreau să fiu candidatul PNL pentru funcţia de prim-ministru al României”, a anunţat Tăriceanu. Anterior, liberalii au dat de înţeles că dacă nu vor putea să îşi impună după alegeri propriul premier, nu exclud discuţii cu PD-L pentru formarea noului guvern. Ei condiţionează o ipotetică guvernare împreună cu PDL de eliminarea variantei Stolojan pentru postul de premier. Dorinţa liberalilor nu s-a îndeplinit, pentru că Theodor Stolojan şi-a anunţat candidatura în cadrul Şcolii de vară de la Costineşti, declarând totodată că democrat-liberalii „sigur că nu ar dori” ca Tăriceanu să fie premier pentru încă un mandat.

După ce astăzi şi-a anunţat candidatura la funcţia de premier din partea partidului, Mircea Geoană i-a atactat dur, la Alexandria, pe Călin Popescu Tăriceanu şi pe Theodor Stolojan, pe primul pentru nerealizările guvernării sale, iar pe al doilea pentru traseismul politic pe care l-a practicat.

Cu mândrie şi entuziasm anunţ şi eu că, dacă asta e oferta, zic pas şi intru oficial în secta Vot Canci. Dacă ei atât pot, atât pot şi eu…

Mă convinge careva să mă răzgândesc?

Ziua Z … de la Secret Society of Happy People

M-am trezit de dimineaţă. Mult mai devreme decât de obicei. Soarele mă încălzea blând prin fereastră. De dincolo răzbătea miros de toamnă şi se auzea suav melodia… trilulilu. Parcă toate în jurul meu s-au trezit la viaţă. Am hotărât că nu mai las nimic să mă enerveze. Viaţa e prea frumoasă să o laşi pe mâna altora. Am comandat micul dejun la restaurantul din colţul străzii, iar Sătmăreanul s-a arătat încântat de noua mea reţetă. Am verificat e-mailul. Trexel mă invita la o cafea. Curios lucru, mi-am spus. Toată lumea s-a trezit deodată cu mine. Cafeaua pe care o tot promite de câteva săptămâni. În plus, am şi demarat un proiect privind salvarea copacilor pitici.

La serviciu, am apărut zâmbitoare. Am răspuns la toate telefoanele, la toate solicitările. Dintr-odată colegii par mai voioşi, mai înţelegători. Toţi ştiu ce au de făcut şi le fac pe toate bine. Pe mess, Carmen, buna mea prietenă din Austria, se miră de ce răspund atât de prompt. Am reuşit să duc discuţia la capăt şi să nu mai dispar brusc, ca de obicei. Spunea că, oricum, „sinuciderea” prin muncă e o chestie pe care ţi-o faci cu mâna ta, la urma urmei. Iar cum sunt prea bătrână să fiu Emo, nu mai ţine. Mda, nu ştiam. Apare şi Giorgi. Blonda râde. Ca de obicei râde mult şi mă binedispune. La unison cu Sătmăreanul. Habar nu am de ce râd, dar râd şi eu de râsul lor.

Mi-am făcut timp să mă bucur pentru Oana. Deja am băut doi litri de cola în cinstea ei. Asta deşi medicul de familie spune că nu ar fi tocmai sănătos. Ce să fac, pentru prieteni mă sacrific. Iar ea este genul de prieten pentru care merită să mergi până în pânzele albe. Abia acum realizez de ce şi-a numit KMI blogul „Mândra”, la îndemnul prietenilor săi. Pentru că-i Mândră din toate punctele de vedere. E genul acela de prieten care este întotdeauna pe fază când ai nevoie. E Mândră şi gata.

Un singur lucru mă enervează azi. De fapt, îmi place până la enervare 🙂 Cum scrie Mordechai. Scrie despre Dinică, dar zicerile lui sunt general valabile şi m-au pus pe gânduri. Scrie al naibii de bine şi pe placul sufletului meu.

„Sunt lucruri pe care le facem prea târziu. Altele pe care nu le facem deloc. Socotind că mai e vreme. (…) Şi ne trezim, întotdeauna prea târziu, bântuiţi de telefonul pe care nu l-am dat, de cuvântul pe care nu l-am rostit ori, dimpotrivă, de cel repezit prea în grabă. Ne amintim prea târziu. Când nu mai e timp nici pentru rămas bun. Şi atunci ne luăm chip spăşit şi straie cernite. Şi plângem. De mila noastră, a celor rămaşi. Şi abia mai târziu, mult mai târziu, când păşim în gol, ne dăm seama că de acolo lipseşte ceva. Piatra aceea solidă pe care puteam bine sprijini piciorul.” (Mordechai)

Prin oraş toate sunt bune şi frumoase. Rebel a dispărut, de unde deduc că a început să curgă lapte şi miere. Probabil a înţeles că trebuie să-şi canalizeze energiile spre alte domenii, de vreme ce prin urbe toate sunt la locul lor. Nici Boer nu mai dă semne de nemulţumire, ceea mă face să cred că toate drumurile au fost asfaltate, iar a fi cetăţean cu simţ civic a început să devină o pierdere de vreme. Darius e pe baricade, iar Florin pare a fi în vacanţă. Toate sunt atât de frumoase în acest Colţ de rai încât nici sport nu mai prea avem. E un consens general şi lumea tace…

Seara, dintr-odată, m-am trezit că fac parte din Societatea Secretă a Oamenilor Fericiţi, fără să ştiu ce e aia ori cu ce se mănâncă. Am găsit-o până la urmă pe google 😀

„If you’re happy and you know it … tell somebody!”

Noul straniu vine dinspre Satu Mare

Sună straniu Noul Straniu, nu? Lumea e stranie. Dar nu la asta vreau să mă refer. Ori şi la asta. „Noul Straniu” a venit în România! Mai exact la Satu Mare. Antologia „New weird” a editorilor americani Ann şi Jeff VanderMeer a fost lansată în urmă cu câteva ore în oraşul de pe Someş, în prezenţa autorilor şi a editorului din România, sătmăreanul Horia Nicola Ursu de la Millenium Press. Un prieten cu care mă mai contrez pe blog, dar nu şi în viaţa reală. Şi asta-i o chestie stranie. Dar, să revin la subiect. Este prima lansare din România a antologiei, care s-a bucurat de un succes nebun în State imediat după lansare. Antologia include opere scurte ale mai multor personalităţi ale genului fantasy, inclusiv a doi români, Ana-Maria Negrilă şi Dănuţ Ivănescu. Detalii găsiţi la Horia.

Ce e New weird? New Weird descinde din fantasticul clasic şi din foiletoanele ieftine de odinioară, din horror şi din banda desenată, din thriller şi noir deopotrivă. Un curent ce şi-a atins deja punctul de maturitate se eliberează din crisalida nostalgiei, aducând un suflu literar şocant şi radical inovator în fantasticul contemporan. Aşa spun editorii.

Jeff Vandermeer este tăticul literaturii New Weird, iar Ann editor la revista SF „Weird tales”. Sunt pentru a doua oară în România şi spun că, faţă de alte ţări, la noi au fost primiţi cu „inima”. Le-a plăcut pălinca, dar nu au putut-o da pe gât ca şi whisky-ul…

Tot un fel de Nou straniu, despre care am vrut să mai scriu, e îndepărtarea oamenilor de cărţi. Mie aşa mi se pare. La lansările de carte participă, de obicei, foarte puţini oameni. Iar evenimente sunt destule în acest oraş. Cred că nici oraşe mai mari nu au atâtea evenimente culturale, publicul, însă, e destul de restrâns. Azi, însă, la lansare, am avut o revelaţie. Am întâlnit-o pe Florica Bleau, unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti ai anului 1990 din zonă, acum pensionară, după ce a călătorit o vreme prin lume. Deşi nu este o fană a literaturii fantasy, a mărturisit că vrea să cunoască, să evolueze, să intre în contact cu noul.

Mă întreb: câţi mai sunt printre noi ca şi ea? Mai citeşte lumea? Ce mai citeşte? Voi ce citiţi?

PS: Altfel, recunosc că volumul de faţă va fi primul de literatură New weird ce îl voi citi.