O zi sfiorantă

Nu mă întrebaţi cum e aceea o zi sfiorantă că nu ştiu. Aşa am decis eu că ziua asta a fost sfiorantă. Ştie Oana cum e, dar nu ne poate spune pentru că tocmai a plecat în concediu. Nu ne rămâne decât să o aşteptăm ori să-l întrebăm pe Vania. Tocmai a întocmit un top nemaiîntâlnit de sfiorant, de unde deduc că ştie cu ce se mănâncă sfiorarea. Dacă nici de la el nu pricepeţi, poate că o Călătorie sfiorantă în Sombolia vă ajută…

Ziua de azi a fost sfiorantă pentru mine din mai multe motive. De câte ori ies prin judeţ am impresia că lucrurile stau pe loc. Toate gropile sunt la locul lor, iar gunoaiele la fel. Oameni trişti, viaţă grea şi restul „artileriei” cunoscute. Numai la Certeze viaţa pare că merge înainte. Iar oamenii par că nu mai termină de construit vilele ce se înalţă până în cer. De când mă ştiu, celebra comună arată precum un şantier. Şi acum la fel. Trecând pe lângă faptul că aparţine unui personaj din Top 300, casa din fotografie (mă rog, deja seamănă a palat) sfiorează trecătorii. Şi încă se construieşte. Am zis eu că toate lucrurile sunt sfiorante 😀

Un sfârşit de săptămână plăcut! Cât a mai rămas… Voi ce mai sfioraţi?