O zi sfiorantă

Nu mă întrebaţi cum e aceea o zi sfiorantă că nu ştiu. Aşa am decis eu că ziua asta a fost sfiorantă. Ştie Oana cum e, dar nu ne poate spune pentru că tocmai a plecat în concediu. Nu ne rămâne decât să o aşteptăm ori să-l întrebăm pe Vania. Tocmai a întocmit un top nemaiîntâlnit de sfiorant, de unde deduc că ştie cu ce se mănâncă sfiorarea. Dacă nici de la el nu pricepeţi, poate că o Călătorie sfiorantă în Sombolia vă ajută…

Ziua de azi a fost sfiorantă pentru mine din mai multe motive. De câte ori ies prin judeţ am impresia că lucrurile stau pe loc. Toate gropile sunt la locul lor, iar gunoaiele la fel. Oameni trişti, viaţă grea şi restul „artileriei” cunoscute. Numai la Certeze viaţa pare că merge înainte. Iar oamenii par că nu mai termină de construit vilele ce se înalţă până în cer. De când mă ştiu, celebra comună arată precum un şantier. Şi acum la fel. Trecând pe lângă faptul că aparţine unui personaj din Top 300, casa din fotografie (mă rog, deja seamănă a palat) sfiorează trecătorii. Şi încă se construieşte. Am zis eu că toate lucrurile sunt sfiorante 😀

Un sfârşit de săptămână plăcut! Cât a mai rămas… Voi ce mai sfioraţi?

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

9 Responses to O zi sfiorantă

  1. Vania says:

    Sunt sfiorat! Aş bea o cafea sfiorantă la Plaza…

  2. satmareanca says:

    Cine te opreşte? Sună-l pe Gigi să trimită un elicopter? Ori ridică un Plaza la Timişoara 😀

  3. Vania says:

    Plaza la Timişoara tot prin Gigi aş putea-o rezolva…

  4. Satmareanca says:

    Aşa este mult mai simplu. Vine muntele la Mahomed 😀

  5. moshcalifar says:

    Eu nu mai sfiorez nimic. Iau de gata 🙂

  6. satmareanca says:

    Înseamnă că a sfiorat altcineva în locul tău. Eşti un norocos 😛

  7. Nea Costache says:

    E duminica si vreau sa-mi incarc bateriile. Am cateva zile de concediu si vreau sa le petrec prin munca asidua. Stau la parter si vreau sa-mi izolez in exterior apartamentul (cca. 30 m.p). Am contactat niste meseriasi zilele trecute si mi-au cerut ca manopera 12 milioane, iar materialele m-au costat sase si ceva. Mi s-a parut exagerat, si, desi in viata mea nu am facut asa ceva, am tras cu ochiul pe net, pe la niste vecini care lucreaza acelas lucru si…m-am apucat singur, de ieri. Deja am acoperit un perete cu polistiren si a iesit… extra sfiorant. Meseriasul ar fi terminat in doua zile, eu o mai sfiorez, mai iau cate o pauza de-o tigara si cafea dar in patru- cinci zile tot termin. Bun proverbul romanesc „numai ce nu vrea omul, nu face” . Cert este ca mi-am impresionat sotia care-mi facea pana acum capul-calendar ca pierd prea mult timpul pe net si ca n-as fi bun decat de asta. Acum am convins-o ca-s un mare meserias!!! O duminica placuta!

  8. CELLA says:

    Eu m-am hotărît să nu mai sfiorez nimic , că cine sfioreşte , greşeşte … aşa … dacă munca-l înnobilează pă’ om zic că nici lene nu o omorît pă’ nime’ … barem sîmbăta şi dumineca 😆
    şi cine sfiorează , n-are timp să facă bani 😛

    aşa că … burta la soare şi sfiorare plăcută ( azi 😉 )

  9. satmareanca says:

    @ Sfiorantă viaţă, nea Costache 🙂 Poate după ce terminaţi sfioraţi ceva mai relaxant …

    @Cella, nu poate fi toată lumea atât de sfiorantă precum eşti tu. Eu sfiorez la muncă. Ba azi am avut un schimb de idei foarte sfiorant cu un ministru, dar despre asta o să scriu mai încolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: