Dor de ducă…

Cum e să munceşti în concediu? Vă zic eu: muncă de teren. De azi sunt în concediu timp de o săptămână. În concediu în sensul că nu merg la redacţie, dar asta nu înseamnă că îmi vor vedea ochii alte mări şi ţări. Sunt în concediu ca să muncesc. Nu mă întrebaţi cum vine asta, nu înţeleg nici eu foarte bine. Nu dau cu sapa, ci am de rezolvat alte chestiuni care s-au strâns şi pentru care nu îmi mai ajunge altfel vremea. Ori nu-mi mai ştiu organiza timpul ori m-am înhămat la prea multe. Cert este că trebuie să rezolv problemele, altfel îmi stau pe cap şi îmi provoacă insomnii.

Totuşi, parcă aş vrea un pic de munte… Dacă tot sunt în concediu de odihnă, parcă aş vrea un pic de răcoare. Un pic de umbră de brad. Ştiu, de o lună m-am întors de la mare şi de la munte, dar fiţi buni şi înţelegeţi-mă: aş vrea să aud susurul unui pârâu, să umblu desculţă printre bolovanii mângâiaţi de apa rece, aş vrea să colind prin munţi, să adulmec mirosul ierbii… Dar, întodeauna trebuie să existe un dar! Munţii frumoşi sunt departe de mine, iar prin cei apropiaţi nu prea găseşti condiţii. Şi, zău, nu am chef să mă enervez pe orice. Dar aş vrea să colind prin munţi …