Nu se mai râde ca lumea

Am stabilit că nimic nu mai e ce a fost în ţara asta. Sau nu? Oricum, eu zic să le luăm pe rând la analiză. Acum îmi trecea prin cap că nici nu se mai râde ca lumea în ţara asta. Nu se mai râde în râsul nostru românesc, decât în cel mai bun caz la ştiri şi la talk-show-urile politice. Şi atunci dacă cumva avem chef să râdem de prostiile oamenilor care ne conduc. Râdem de prostia, de neputinţa lor şi de răul ce ni-l fac nouă. Ori, adesea, râdem de răul altora. Recunosc, de cele mai multe ori mă revolt, dar mai sunt momente în care râd sănătos pe seama politicienilor. Alternez stările, după vorba populară „ce-i mult strică”. Dar sfârşesc cu o grimasă. Nu e normal. Lucrurile grave au devenit de râs! Măcar de râsul curcilor.

Toată media de nişă care ar avea treabă cu râsul este mai degrabă de plâns. E de râs că nu ştiu care divă şi-a pus silicoane ori că nu ştiu care puşti de bani gata şi-a tras nu ştiu ce limuzină, pe care a buşit-o la prima curbă? La show-urile de divertisment, de râs e mai mult râsul prezentatorilor, căci conţinutul emisiunilor lasă de dorit. Deşi e inflaţie de emisiuni de genul, nu ai de ce râde. Majoritatea sunt pline de glumiţe şi poante depăşite şi uşor penibile.

Ce bine mai râdeam pe vremuri cu Toma Caragiu, cu Dem Rădulescu, apoi cu Divertis şi o vreme cu Florin Călinescu. Nu mai avem comedianţi ori greşesc eu canalele? Nici ei, care mai sunt printre noi, parcă nu mai sunt ce au fost. Mi s-a făcut dor de bancurile cu radio Erevan şi cu Bulă. Atunci râdeam pe nerăsuflate. E drept, tot din politică se trăgeau cele mai multe, dar aveau umor românesc. Şi râdeam româneşte. Nici astea nu le mai spune nimeni. Nici râsul nu mai e ce a fost…

PS. Eu mai râd când văd cum ajunge lumea la mine pe blog căutând pe google. Azi, cineva căuta monştri haioşi şi a ajuns la mine. Dacă nu mai avem umor la TV, oamenii se mulţumesc şi cu monştri 😀