Ziua Z … de la Secret Society of Happy People
august 28, 2008 47 comentarii
M-am trezit de dimineaţă. Mult mai devreme decât de obicei. Soarele mă încălzea blând prin fereastră. De dincolo răzbătea miros de toamnă şi se auzea suav melodia… trilulilu. Parcă toate în jurul meu s-au trezit la viaţă. Am hotărât că nu mai las nimic să mă enerveze. Viaţa e prea frumoasă să o laşi pe mâna altora. Am comandat micul dejun la restaurantul din colţul străzii, iar Sătmăreanul s-a arătat încântat de noua mea reţetă. Am verificat e-mailul. Trexel mă invita la o cafea. Curios lucru, mi-am spus. Toată lumea s-a trezit deodată cu mine. Cafeaua pe care o tot promite de câteva săptămâni. În plus, am şi demarat un proiect privind salvarea copacilor pitici.
La serviciu, am apărut zâmbitoare. Am răspuns la toate telefoanele, la toate solicitările. Dintr-odată colegii par mai voioşi, mai înţelegători. Toţi ştiu ce au de făcut şi le fac pe toate bine. Pe mess, Carmen, buna mea prietenă din Austria, se miră de ce răspund atât de prompt. Am reuşit să duc discuţia la capăt şi să nu mai dispar brusc, ca de obicei. Spunea că, oricum, „sinuciderea” prin muncă e o chestie pe care ţi-o faci cu mâna ta, la urma urmei. Iar cum sunt prea bătrână să fiu Emo, nu mai ţine. Mda, nu ştiam. Apare şi Giorgi. Blonda râde. Ca de obicei râde mult şi mă binedispune. La unison cu Sătmăreanul. Habar nu am de ce râd, dar râd şi eu de râsul lor.
Mi-am făcut timp să mă bucur pentru Oana. Deja am băut doi litri de cola în cinstea ei. Asta deşi medicul de familie spune că nu ar fi tocmai sănătos. Ce să fac, pentru prieteni mă sacrific. Iar ea este genul de prieten pentru care merită să mergi până în pânzele albe. Abia acum realizez de ce şi-a numit KMI blogul „Mândra”, la îndemnul prietenilor săi. Pentru că-i Mândră din toate punctele de vedere. E genul acela de prieten care este întotdeauna pe fază când ai nevoie. E Mândră şi gata.
Un singur lucru mă enervează azi. De fapt, îmi place până la enervare 🙂 Cum scrie Mordechai. Scrie despre Dinică, dar zicerile lui sunt general valabile şi m-au pus pe gânduri. Scrie al naibii de bine şi pe placul sufletului meu.
„Sunt lucruri pe care le facem prea târziu. Altele pe care nu le facem deloc. Socotind că mai e vreme. (…) Şi ne trezim, întotdeauna prea târziu, bântuiţi de telefonul pe care nu l-am dat, de cuvântul pe care nu l-am rostit ori, dimpotrivă, de cel repezit prea în grabă. Ne amintim prea târziu. Când nu mai e timp nici pentru rămas bun. Şi atunci ne luăm chip spăşit şi straie cernite. Şi plângem. De mila noastră, a celor rămaşi. Şi abia mai târziu, mult mai târziu, când păşim în gol, ne dăm seama că de acolo lipseşte ceva. Piatra aceea solidă pe care puteam bine sprijini piciorul.” (Mordechai)
Prin oraş toate sunt bune şi frumoase. Rebel a dispărut, de unde deduc că a început să curgă lapte şi miere. Probabil a înţeles că trebuie să-şi canalizeze energiile spre alte domenii, de vreme ce prin urbe toate sunt la locul lor. Nici Boer nu mai dă semne de nemulţumire, ceea mă face să cred că toate drumurile au fost asfaltate, iar a fi cetăţean cu simţ civic a început să devină o pierdere de vreme. Darius e pe baricade, iar Florin pare a fi în vacanţă. Toate sunt atât de frumoase în acest Colţ de rai încât nici sport nu mai prea avem. E un consens general şi lumea tace…
Seara, dintr-odată, m-am trezit că fac parte din Societatea Secretă a Oamenilor Fericiţi, fără să ştiu ce e aia ori cu ce se mănâncă. Am găsit-o până la urmă pe google 😀
„If you’re happy and you know it … tell somebody!”
Azi „mindra”-i asa lipsita de vlaga/energie…Mi-a prins bine sa citesc ce-ai scris pentru ca azi, fie dintr-o sensibilitate mai mare la mine, fie o rautate mai mare la cei din jur, sunt mai rau ca un arici incrucisat cu o pisica speriata…si nu-mi place de mine…si nu-mi place sa nu-mi placa de mine 😐
azi o sa plec mai devreme acasa…pentru ca am nevoie sa stau cu picioarele goale in papucii flocosi…
P.S. pentru ca, in general, jurul meu, cam eu sunt cea care rade cel mai mult, simt un mare gol atunci cand mie nu prea-mi vine sa rad…tare bine e sa stii sa razi. Sper sa ma mai perfectionez 🙂
Eşti Mândră chiar şi atunci când ţie nu-ţi place de tine. Nu-ţi place starea în care eşti nu din cauza ta, ci din cauza oamenilor din jur. Ai vrea ca ei să fie altfel, iar asta nu o poţi schimba tu…
Nouă ne place oricum eşti, Mândro! 🙂
Şi io am nevoie de lecţii de râs :)))
Deci, vreau si io neste pastile de alea. 🙂
Da o dat cafeaua aia Trexel pana la urma au ba? Nu de alta da sa stiu si io cat de tare tre sa ma simt. 🙂
Hai ca vin eu la Satu Mare, dar cu Pepsi, acum daca te sacrifici sa o faci pana la capat 😛
Darius, sunt pastile ori ce or fi ele pe google 😀
În Ziua Z a dat-o, azi nu :)))
Oana, mă sacrific până la capăt, nu pot da înapoi. Dacă am zâs, am zâs 😀
Doamna, chiar m-a ajutat „filozofia” care se desprinde in urma lecturii acestui text…me happy now!…sau o fi de la faptul ca a cam trecut ziua?…nu conteaza! me happy now! 🙂
Multumesc.
Cu mare plăcere! Mă bucur! 🙂
If you’re happy and you know it … tell somebody! Şi ce e bun se ia, nu doar ce e rău.
Ce imi place mie sacrificiul. Hai ca bag si eu doi litri de Pepsi, sa te ajut moral 😛
Aşa, aşa. Răspunde cu aceeaşi monedă 😀
Mai beau un litru si trag un somn. E, te oftici? 😆
Ghinion, nu m-am ofticat (nu crede!). Am chef de lucru acum :)))
Ziceam „papuci flocosi”? Aha, da’ tocuri de paispe si munca la birou ce-are? Tocmai mi-a mai crescut „o chestie” – to do…in seara asta…Nu-i nimic, ma duc sa mai citesc o data postarea…
Mereu iau plasa . Credeam ca eşti Ioda in ” Societatea Secreta a Oamenilor Fericiţi” când colo eşti începătoare la fel ca mine, oricum, bine ai venit si sa stingem rândurile ca tare e subţiri.
Crina !
Crede-ma ca ma loveste uneori un asa plictis de nu pot nici sa zambesc.Si atunci ce urmeaza?Masurarea tensiunii!Mutarea de pe un fotoliu pe canapea si” vicevercea”.Nimic din ce-i pe masa nu-i la locul sau,nici iarba din curte nu-i destul de verde,toate ti se par prea acre,amare sau dulci peste masura,etc.Si cine-i vinovatul?Bine-nteles ca nu tu persoana fizica ci toti cei cu care intri in contact.Daca peste starea aceasta se suprapune si o situatie reala,mai dificila sau chiar neplacuta atunci totul este o tragedie!Ai senzatia ca nu esti important in ochii membrilor familiei si cu atat mai mult in ochii celorlalti,tragi un sut pisici daca cainele-i in cusca si ai senzatia ca pica cerul.Asa mi s-a intamplat mie in aceste ultime trei zile,mai am pana maine la pranz si iau un Xanax mare.IonBorgo stresatul:P 😛
http://thinksimplenow.com/happiness/dealing-with-difficult-people/
Acum ca tot am baut si am baut ma gandeam sa ma si conversez 😀
Da…..tu de ce traiesti?
Crina, draga, e buna cate una d-asta! Ne dam seama cat de putin timp avem de noi. Eu n-am ajuns inca acasa si incep sa ma oftic pe Kmi care-i deja in papuci. Dar gasesc de cine sa rad eu pana la urma, ca sa-mi treaca!
zo, Crina ai/am noroc ca nevasta-mea nu citeste p’aici da… ai grija ca o informeaza Darius cu prima ocazie adica sambata:)
si daca tot dai in vileag intalnirile noastre de ce nu zici tot?
( faza de la piscina/jacuzzi de la „Dana II” tre s-o repetam 😉 tot asa in miezu zilei)
Mai Crina, ce zice Trexel acolo?….
Am plecat eu la somn si ai adormit tu? 😀
Dispoziţia celorlalţi depinde adesea şi de felul în care pornim noi în întâmpinare, da.
De o vreme-ncoace, fac zilnic acelaşi exerciţiu. Sunte fericită. Deşi cei cu care interacţionez sunt crispaţi şi încrâncenaţi, mă străduiesc să-mi păstrez zâmbetul, să am umor şi simţul lui, să nu mă enervez, să nu mă întristez. Am observat că ai mei colegi ridică din sprâncene: „pe doamna Gabi n-o scoţi din seferele ei”, parcă-şi zic. Ei s-au obişnuit să fie încruntaţi şi nemulţumiţi. Eu mă străduiesc să-mi păstrez bucuria de a fi viu, pentru că mi-am dat seama că avem atât de puţin timp…
fericirea e in noi toti in fiecare zi,unii o simt ,altii de ,,obositi”ce sunt se fac ca nu o vad si o tot cauta pe unde nu trebuie,geaba le striga la ureche-caldut,cald,frige!
nu-mi place mirosul de toamna ca si la mine a intrat de vreo 2 zile pe geam 🙂
Atîtea am scris şi tot atîtea am şters
ne , îi toamnă , cred că-s anxioasă şi ciufută
îs la mijlocul distanţei între cum zice dom’profesor şi cum exersează doamna Gabriela … îs gri-ul în toată splendoarea lui şi ceva în plus … caut plasă de adunat pulberea din stele 😉
cu rîsul stau chiar multttttttt mai rău
îs la faza aia ” există un timp cînd rîdem şi un timp cînd ne amintim că am rîs ”
da’ nu mă las că mîine ( ştiu ) poate fi mult mai rău , bine că azi este încă azi deşi , uite-o … secunda a şi trecut … şi tot aşa
salut toţi optimişti ( conf.cu def.DEX 😛 )
@ KMI
Atâta vreme cât faci ce faci din pasiune, merge să stai şi pe tocuri de paişpe până seara târziu. Tocuri de paişpe ai zis? Nu am mai purtat din adolescenţă. Nu de alta, dar să nu zică lumea că o privesc prea de sus :)))
@ LOL
Bine te-am găsit în SSOF! Nu toate lucrurile sunt cum par. Nu sunt nici prea -prea, nici foarte – foarte 😀
Cred în imposibil, deci sunt happy fără să am acte doveditoare 😀
@ Ion Borgo
Nu ştiam pe unde sunteţi, acum m-am lămurit. După furtună iese întodeauna soarele şi de fiecare dată străluceşte mai intens. Să aveţi zile senine! Le meritaţi din plin! 🙂
@ Alandra
Merci pentru link! Interesant şi util. Am putea începe o discuţie nesfârşită pe temă.
@ Oana
Nu ai avut cu cine conversa… Ai ghicit, am dormit în locul tău 😀
Trexel a început să scrie poveşti, aşa cum i-ai cerut :)))
@ Alex.dumitrascu
Pentru multe, foarte multe lucruri. Da, recunosc, uneori îmi confund viaţa cu munca, dar asta-i viaţa mea. Am vreme şi pentru alte lucruri, nu trebuie luat chiar totul ad literam…
@ Simona Ionescu
Nu ai ajuns acasă, dar ceea ce faci faci cu pasiune. O faci de atât de mult timp încât a devenit un stil de viaţă. Ai satisfacţii cum alţii, care merg la ora 16 acasă, nu au. Nu te-aş vedea muncind după un program de funcţionar :)))
@ Trexel
Nu zic pentru că azi nu am inspiraţie la inventat poveşti 😀
@ Gabriela Savitsky
Cred că sunt mulţi invidioşi pe fericirea ta. Cunosc starea, mă gândesc cum reacţionează ceilalţi şi mă enervează. Totul porneşte de la cei din jur. De multe ori îmi încep ziua veselă pur şi simplu şi ajung pe la amiază să mă simt aiurea fără să ştiu de ce. Prea mulţi nemulţumiţi în jur. Azi zâmbesc şi nu-i las să mă indispună 🙂
@ Pacatoasa
Aşa e, depinde mult de noi dacă o ştim recunoaşte şi aprecia. Puţini sunt fericiţi să fie fericiţi :)))
Bine ai (re) venit!
@ CELLA
Cred că e ceva în aer. Dacă e gri, încearcă să pui mai mult alb. Îţi trimit eu nişte var, că tot am rămas dotoare. Prietenii la nevoie se cunosc 😀
Io sunt o optimistă incurabilă, conform cu DEX, dar mai am şi toane de celelalte, recunosc :)))
@satmareanca chiar aşa imagine proasta am?? Acte doveditoare….EU.. Bah!! In SSOF are loc toată lumea, chestia este sa vrei. Eu vreau!! tu vrei!! ei vor??? Ca in Hamlet, aceasta este intrebarea? Vai ce soft mă dau, lol înapoi la lol!!!!!!!!!!.
Merci maxim , iau prietenia că văruită nu umblu
da-i bun şi varu’ăla la dezinfectare,îl ţin că acuşi ne trbe’ la toţi
cred că , la mine alimentaţia-i baiul
recomandă-mă la un nutriţionist bun,poate scap 😆
@ LOL
Vorbeam de actele mele :)))
Vrem toţi, uşor e să intrăm, greu să ne menţinem acolo 😀
@ CELLA
Apă plată cu lămâie şi se rezolvă toate 😆
Io beau multe cafele, şi de aici mi se trage câteodată indispoziţia. Da-mi place la nebunie cafeaua 🙂
Măi , ăla-i regim de Împărăteasă , n-am io faţă 😆
şi-apoi cum să o sărbătoresc pe Oana cu apă cu lămîie ( urăşte lămîile ) dă-mi şi tu ceva mai omenesc , să pot duce 😉
Pe Oana o sărbătorim cu pepsi mult, mie mi-a dat dezlegare la cola :)))
Atunci … să curgă vinul ( roşu , că merge şi cu una şi cu alta )
să ne trăiască, să ne bucurăm de bucuria ei , să-i uram la mai multe,dese şi să-i facem şi noi cîtă publicitate ne pricepem ( mai ales tu ,la gazetă ) da’ şi eu printre amici 😆
OANA-i the best , măi !!!
Aşe-i măi vecină dragă, the best of the best 😀
Îi urăm tot ce se poate, oricum ea poate mai mult decât îi urăm noi :)))
Stai prima dată să culegem strugurii. Cred că tocmai bine se va face vinul pe când va fi necesar să curgă gârlă. Până atunci ne ostoim setea cu pepsi 😉
@satmareanca
Prea putini inteleg intrebarea, si mai putini cunosc raspunsul. Am incercat si eu sa vad ce ziceti.
Fă-mă să pricep, atunci 🙂
Pingback: Un week-end frumos tuturor! «
Acum am vazut linkul tau catre Secret Society of Happy People. Scuze, nu fusesem atenta, am ramas cu ochii la textul lui Mordechai si nu am mai fost atenta in continuare. Interesant.. Te pup, duminica frumoasa!
Chiar este. Îmi voi face şi eu timp să aprofundez ce scrie acolo. O duminică senină să ai, Corina! 🙂
@Crina
apai la tine cu inventatu e normal sa n-ai inspiratie, ar fi culmea sa te apuci sa inventezi stiri
la mine in schimb e altceva, incep sa ma pun la punct ca altfel nu ma ia Oana in echipa.
(apropo, de faza asta ce-a zis? ma stiu? 😀 da sa nu-i spui ca am intrebat 😛 )
@ Trexel
Păi io ce am zis? 😛 Bagă angro că te face Oana celebru. Te ştii :)))
A DISPARUT SI CONSILIERUL DE PE STRADA TA, DAR A APARUT VICEPRESEDINTELE DE PE COLEGIUL TAU.
Aha, deci nu e chiar lapte şi miere, doar liniştea dinaintea tembeliunii :)))
TOTI SINT MULTUMITI DIN MOMENT CE PODELELE GARANTATE 50 DE ANI, (DOAR TECU’ E REZISTENT) AU INCEPUT SA FIE INLOCUITE DUPA NICI JUMA’ DE AN. DECI E BINE. COPOSU E SIGUR MULTUMIT. TEMBELIUNEA A FOST A CELOR CU STAMPILA. 🙂 MA ROG, A MAJORITATII CELOR CU STAMPILA… SI A CELOR CARE AU STAT ACASA.
Coposu nu ştiu, dar cei ce îi tot invocă memoria sunt sigur fericiţi. Ori măcar mulţumiţi de comisioanele luate 😀
Mulţi tembeli, să vezi câţi li se vor mai adăuga în noiembrie :)))