Exagerat de bun!De-a dreptul genial!

Am vrut să scriu ceva în seara asta, dar nu mai ştiu ce. După ce citeşti postările lui Mordechai, zău că uneori te bate gândul să te laşi de scris 😉 Aşa că o să revin cu ceva nou mâine.

Până atunci musai să citiţi o postare recentă a lui Mordechai legată de criza financiară. Aş zice că e cel mai bun pamflet pe care l-am citit în ultimii ani. Dar nu zic. Pentru că tot el a avut şi altele la fel de bune. Nu au scris toţi caţavencii la un loc un articol atât de savuros în ultimul cincinal. Nu vă tăvăliţi pe jos de râs de la primele rânduri că aveţi mult de îndurat. Enjoy! 😀

„Nene, ca să organizezi o criză financiară ca lumea… e nevoie de mulţi bani”. Mordechai dixit!

Sunt norocoasă. Mi-a scris!

Sunt norocoasă! Mi-a scris! Am primit un mesaj de la El. Azi. Credeţi că am înnebunit? Probabil. Dar, mi-a scris. Am şi dovada. Şi mi-a mers bine de dimineaţă.

Nici nu mi-am deschis bine ochii că am primit un SMS prin care eram anunţată că firma Flanco m-a ales drept câştigătoarea sumei de 5.000 de euro. Pe mine şi pe nimeni altcineva. Pe mine, posesoarea numărului de telefon, pe care nu vi-l spun. Premiu la care se mai adaugă un telefon Nokia 3G. Fără să-mi aduc aminte că aş fi cumpărat vreodată ceva de la Flanco. Dacă mă gândesc bine, nu am trecut pragul acestui magazin de vreo 4-5 ani. De cumpărat, nu am cumpărat niciodată ceva de la ei. Dar, ce mai contează? Am câştigat! Sunt norocoasă, da? Dar asta nu-i nimic. Când dau să ies din casă, telefonul ţingăie iar. O doamnă de la o societate de asigurări mă anunţă că am fost selectată să particip la nu ştiu ce concurs. Trebuie doar să completez un formular ca să câştig câteva mii de euro. Năucă, am uitat suma. Spre deosebire de prima veste, în acest caz chiar sunt clientă a societăţii, pe partea bancară. Ok. Mai câştig o dată. Deja m-am obişnuit.

Însă, confirmarea faptului că sunt norocoasă din cale afară mi-a venit de cum am ajuns în redacţie. Mi-am deschis e-mailul. Aşa cum fac de obicei. Tot ca de obicei, mi-au lovit privirea vreo 300 de e-mailuri. Dintre toate, unul mi-a sărit în ochi. Era în dublu exemplar. Mi-am scăpat ţigara dintre degete şi mi-am vărsat cafeaua pe tastatură… Mai citesc o dată. Scrie clar. Negru pe alb. Mesaj de Sus. Mi-a scris… Mi-a scris Dumnezeu! Nu o dată, ci de două ori. Îmi dă şansa să devin omul Lui! Am vrut să-i scriu înapoi, să-i mulţumesc, dar nu mi-a lăsat nicio adresă de e-mail…

Acum, iertaţi-mă dacă am păcătuit bucurându-mă! 😀

Oferte. Raiul pe pământ

Un rai pe pământ. Aceasta este promisiunea principalelor partide politice de pe scena politică în această toamnă electorală. Un rai pe care liberalii vor să-l facă să pară cât mai real plusând la oferta galbenă încă din aceste zile. Pensii mărite în avans, ajutoare, despăgubiri, subvenţii, plafoane eliminate pentru medicamentele compensate. Aceasta este oferta concretă a Guvernului înainte de alegeri. Dacă vi se pare fantezist, ei bine, nu este. Aceste hotărâri ţin de realitatea concretă. Şi altfel se numesc pomeni electorale. Măsuri atipice pentru un guvern liberal, dar pomeni. Cu două luni înainte de alegeri, plouă cu ajutoare şi despăgubiri pentru diferite categorii de români. Veniturile pensionarilor vor creşte mai devreme decât era stabilit iniţial, păgubiţii CEC îşi vor primi banii cu două luni înainte, iar agricultorii vor beneficia de o serie de subvenţii. Producătorii din sectorul legume-fructe vor primi subvenţii mai mari. Mai mare va fi şi suma destinată subvenţionării motorinei. Tot de luna viitoare, la presiunea PSD, Guvernul s-a angajat să scoată din visteria statului sume importante pentru majorarea pensiilor. PNL mai promite bani mai mulţi pentru preoţi şi majorarea plafonului ajutorului la încălzire. Cadoul din partea întregii clase politice pentru profesori a venit ieri: legea privind majorarea salariilor profesorilor cu 50% a fost adoptată pe articole de Camera Deputaţilor. Nu este cazul să vă învăţaţi cu binele, deşi s-a amânat scumpirea energiei şi a gazelor. Ne va fi mai bine în această toamnă, dar vom falimenta la primăvară.

Partidele se războiesc în aceste zile în programe şi oferte. Toate ştiinţifico-fantastice. Mai mult fantastice decât ştiinţifice. Strict în cifre, „România socială” a PSD sună foarte generos. În 4 ani, social-democraţii promit să construiască 500.000 de locuinţe pentru tineri, 1000 de km de autostradă, 1000 de creşe, 1000 de grădiniţe noi, 1000 de terenuri, săli de sport şi bazine de înot, 8 stadioane olimpice. Mai vor să modernizeze 1000 de km de cale ferată, să crească la 200 de lei alocaţia pentru creşterea copilului, primă de instalare a tinerilor la ţară va creşte de la 20.000 la 25.000 de euro, renunţarea la cota unică, supraimpozitarea hiperbogaţilor şi TVA redus la alimente. Programul portocaliu „Gândim Altfel” este şi el fantezist: salariul minim va ajunge la 50% din salariul mediu imediat, pensie socială minimă care să scoată din sărăcie pensionarii cu pensii mici, 6% din PIB pentru educaţie, îngrijiri medicale la nivel calitativ superior, un grad de ocupare a pieţei muncii la circa 65% în 2012, de la circa 59% în prezent, şi acordarea indemnizaţiei de şomaj diferenţiat ca perioadă şi cuantum. Până în 2012, raiul portocaliu arată astfel: PIB pe locuitor va ajunge la 62% din media europeană, salariul mediu va fi de 900 de euro, iar pensia medie de 405 euro până în 2012. Liberalii promit 2000 de kilometri de autostrăzi şi drumuri în doar 8 ani, deşi în patru ani au realizat doar 4 kilometri de autostradă. PNL promite, până în 2012, un salariul mediu de 800 de euro şi o pensie medie de 350 de euro. Apoi, 6% din PIB pentru infrastructură, investiţii în afaceri, educaţie, creşterea pensiilor şi a salariilor, lupta împotriva corupţiei şi continuarea politicilor externe şi intensificarea relaţiilor cu Uniunea Europeană. Sunt cele şapte principii pe care se bazează programul de guvernare al liberalilor.

În general, ofertele partidelor sunt similare. Toate promit creşterea salariilor şi a pensiilor, infrastructură nouă pentru România şi o viaţă mai bună pentru oameni. Politicienii se supralicitează în aceste zile, arătând că puţin le pasă să ajungă la guvernare pentru a oferi o viaţă decentă românilor. Pe ei îi interesează doar să ajungă la ciolan. Iar promisiunile sunt aidoma, nesustenabile. Dar, de promis poate promite oricine. Toate partidele s-au perindat la guvernare şi este cazul să vorbească realizările. Până la vot, să curgă şampania, căci raiul a coborât pe pământ. Deşi, până la realitate ne mănâncă sfinţii. Cu tot cu confetti, baloane roşii, portocalii ori galbene.

Solidaritate cu Cristian Oprea

Preiau leapşa de la Roxana Iordache şi mă solidarizez cu Cristian Oprea, jurnalistul de la „Cotidianul” dat în judecată de preşedintele Traian Băsescu, publicând articolul incriminat. Consider că preşedintele încearcă doar un joc de imagine şi o răzbunare. Au scris deja mai mulţi prin blogosferă despre subiect, aşa că nu mă lungesc. Opinii foarte pertinente găsiţi la Roxana, Mordechai şi Ciutacu.

Voi ce credeţi? De ce l-a dat Băsescu în judecată pe Cristian Oprea şi nu pe alţi ziarişti care au scris despre trocul PDL – PRM? Credeţi că este justificată acţiunea lui Băsescu?

 „Orice politician care subordonează libertatea presei va ajunge în cele din urmă să ia libertatea poporului. Vă garantez că îmi voi face un titlu de onoare din a garanta şi susţine libertatea presei” – Traian Băsescu, decembrie 2004, primul discurs ca preşedinte al României (via Andrei Bădin)

Traian Băsescu – deziceri pe toată linia de supervizarea trocului PDL – PRM
05 Sep 2008 Cristian Oprea
“Preşedintele Traian Băsescu a ţinut morţiş, vineri, să precizeze că nu ar fi avut nici o legătură cu trocul dintre PD-L şi PRM pentru ca Vadim să îşi păstreze vicepreşedinţia Senatului, acuzând presa de minciună. În încercarea de a se distanţa de decizia PD-L – care nu mişcă nimic fără acordul său – şeful statului a încercat să inducă ideea că are preocupări înalte: ”Nu mă ocup de lucruri mărunte ca numirile în Parlament. De lucruri mărunte şi de minciuni are cine să se ocupe”. Traian Băsescu s-a dezis public şi de înţelegerea dintre PRM şi PD-L pentru ca liderul Corneliu Vadim Tudor să îşi păstreze fotoliul de vicepreşedinte al Senatului, după ce Partidul Conservator nu a mai vrut să îl sprijine pentru acelaşi post. “Am dat un comunicat că nu am avut nici o implicare. Reconfirm această poziţie”, a încercat preşedintele României să îşi arate echidistanţa pe care i-o cere Constituţia.

În urmă cu două zile, după declanşarea scandalului şi mai ales în urma luărilor de poziţie anti-PRM ale unor personalităţi care l-au susţinut şi i-au fost favorabile, şeful statului transmitea, prin serviciul de presă al Palatului Cotroceni, un comunicat oficial în care aproape că se jura că nu a avut nici o implicare. Traian Băsescu a ţinut cu tot dinandinsul să dezmintă ceea ce mai mulţi lideri ai PD-L au susţinut, ce-i drept nu public ci sub acoperirea anonimatului, acreditând ideea că nu ar fi existat vreuun fel de contacte între el şi lideri politici, mai ales ai PD-L, pentru aranjarea trocului.
Apoteotic, şeful statului a făcut apel la partide să nu îl implice în “campania electorală prematură”. Fără să lase posibilitatea presei de a pune întrebări lămuritoare despre acest subiect, preşedintele a încheiat referirile sale pe această temă, la fel de brusc cum le-a şi început.

Traian Băsescu a plecat, vineri, într-o vizită în Italia, unde nu va fi primit la Vatican decât de Secretarul Sfântului Scaun, cardinalul Tarcisio Bertone, urmând să se vadă cu Papa Benedict al Papa Benedict al XVI-lea doar la Gandolfo, reşedinţa de vacanţă a suveranilor pontifi. Preşedintele va avea şi o întrevedere cu Marele Maestru al Ordinului de , Matthew Festing , urmând să viziteze spaţiul pe care se va afla, cândva, sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei”.

Vise iredentiste

Popa Tokes s-a dat iar în stambă, ca europarlamentar român la Bruxelles, acuzând că “ungurii sunt câteodată bătuţi deoarece îşi folosesc limba maternă în România”. Cu aceeaşi ocazie, Tokes a cerut introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în Parlamentul României, după modelul finlandez, argumentul fiind că acolo suedezii au acest drept, reprezentând 6% din populaţie, ca şi maghiarii în România. În ce priveşte problema autonomiei teritoriale, Tokes a arătat că acum nu se mai pune doar problema binecunoscută a autonomiei ţinutului Secuiesc, ci a apărut ideea mai largă a unei posibile cereri pentru autonomia întregii Transilvanii. În acest sens, episcopul europarlamentar a invocat că Tinerii Maghiari au ridicat acum steagul autonomiei Bihorului de Nord (adică de la Oradea la Marghita şi până la limita cu judeţul Satu Mare).

Potrivit unor surse locale, Organizaţia Tinerilor Maghiari cloceşte şi cererea de autonomie a Sătmarului de Sud, care ar cuprinde zona Carei – Tăşnad şi o parte din municipiul Satu Mare, corespunzând colegiilor electorale 4 şi 5 pentru Camera Deputaţilor. Pasul următor l-ar constitui formarea unui judeţ nou şi autonom, preponderent maghiar, între Bihorul de Nord şi Sătmarul de Sud, zone care sunt incluse în Eparhia Reformată condusă de episcopul Tokes.

În primăvară avea un alt plan, dar tot acolo ducea. Deh, încearcă popa toate variantele…