Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii

A trecut? Nu a mai fost? Nu mai vine? La Apocalipsă mă refer, normal. Din cât am reuşit să mă uit la TV zilele acestea, am văzut că s-a creat o adevărată isterie naţională. Alimentată la maxim de televiziuni.
Din punctul meu de vedere a fost un joc, dacă pot să-i spun aşa. Un joc cu efecte pozitive. Eu am folosit prilejul ca să cunosc în carne şi oase nişte oameni minunaţi, cu care ne ştim de pe bloguri de multişor. Prieteni vechi, dar pe care nu am avut până acum plăcerea să-i cunosc şi în realitate, cu excepţia Chinezului.

Prima surpriză extrem de plăcută am avut-o, marţi, imediat ce am ajuns în Bucureşti. Oana a venit şi ea din Piteşti pentru întâlnirea dinaintea sfârşitului lumii. E o fată minunată. M-a lăsat fără cuvinte. O tânără foarte frumoasă şi deşteaptă. Un om puternic şi sensibil în acelaşi timp, conştient de valoarea sa. E fermecătoare şi genială. Cu mult plus faţă de ce se „vede” pe blog. O prietenă adevărată şi foarte dragă. Ea a scris aici despre întâlnire încă de marţi seara. Oano, data viitoare musai să conduci tu, ca să stăm mai mult la taclale 🙂

Apoi am întâlnit-o şi pe Camelia, alias Mândra KMI. O fată super faină, din toate punctele de vedere. Sigură pe ea, debordează de optimism. Lucrează cam mult, dar cred că asta o alimentează cu energie. E aşa cum o ştiu de pe mess şi de la telefon. De fapt, mult mai Mândră.

Asta nu a fost tot pentru ziua de marţi. Seara, i-am trimis un mail Simonei Ionescu cum că sunt prin Capitală. Nu am vrut să programez dinainte o întâlnire pentru că ratasem una în primăvară, din vina mea. Să vă spun că în juma’ de oră m-a sunat şi în 15 de minute a venit după mine la hotel ca să vedem cum e aerul Bucureştiului înainte de „sfârşit”? Ei, câţi oameni îşi schimbă programul pentru un străin? Foarte puţini, vă spun eu. Am ieşit la o terasă, împreună cu fiica sa – o tânără foarte isteaţă şi frumoasă -, unde am rămas ultimele, până la închidere, de câte vorbe am avut să ne spunem. Am trecut în revistă toate cotloanele mass-mediei, ale vieţii politice şi ale vieţii în sine.

Cu Simona mi-am început şi a doua zi. Şi asta pentru că a „complotat” foarte bine cu Teodora Georgescu şi Chinezu’. Aşa m-am trezit că-mi beau cafeaua la ora „sfârşitului lumii” într-o companie extrem de plăcută. Am fost foarte încântată să o cunosc pe Teo. Şi în realitate este plină de viaţă. Foarte inteligentă şi foarte echilibrată. Dacă nu aţi cunoscut-o, habar nu aveţi ce aţi pierdut! De Chinezu’ nu vă zic nimic, e moroşan de-a nost’. Fain „rău” omul! Iar vorbele sunt de prisos. Aş mai avea multe de spus, dar nu-mi găsesc cuvintele. Ce surprize minunate mi-a oferit Capitala!

Vi s-a întâmplat vreodată să aveţi nevoie de ajutor, să nu-l cereţi, dar să vină singur şi insistent de unde nici nu te aştepţi? Ei bine, asta-i Simona Ionescu. Merci mult! Îţi rămân profund îndatorată!

Mai vine sfârşitul lumii? Poate să vină! Eu am ajuns acasă fericită că i-am cunoscut pe toţi prietenii ăştia cu care discutasem în sfera virtuală vrute şi nevrute, ca şi cum ne-am fi ştiut de o viaţă. Am zis că din partea mea ar putea să vină sfârşitul, dar nu mai vine. Aşa am stabilit noi. Pentru că-i musai să ne mai întâlnim. E musai pentru că nu am terminat ceea ce aveam să ne spunem. E musai pentru că unele întâlniri nu au avut încă loc…