Oraş de bancheri

Profitând de liniştea rece ce s-a lăsat spre seară prin oraş, am făcut un ocol prin buricul târgului în drum spre casă. Un ocol mic, pentru că lucrez şi locuiesc în centru. Pe aceeaşi stradă. Obişnuită cu traseul, nu prea remarc când apar magazine ori sedii de firme noi. Mai cu seamă că ziua e vânzoleală mare, iar oamenii îţi distrag atenţia.

Nici nu am făcut bine primii paşi că am dat pentru un nou sediu de bancă. M-am uitat mirată şi am trecut mai departe. Am mai făcut câţiva paşi şi am trecut de alte trei bănci, mai vechi. Ceva mai încolo, încă o bancă nouă. Şi am început să număr. Deja nu-mi ajungeau degetele de la o mână. Când am ajuns la zece, mi-am spus că mai mult nu se poate. Dar m-am uitat în jur şi am ajuns rapid la 15. Când am ajuns la 20 m-am oprit. 20 de sedii de bănci în centrul unui oraş de 115.000 locuitori, pe care îl străbaţi la pas în maxim 15 minute. Şi asta numai în centru, căci cele mai cunoscute bănci şi-au deschis agenţii şi în cartiere. Nu pot să nu mă întreb cum pot să fie profitabile atâtea bănci la o populaţie atât de mică şi la o sărăcie atât de mare? Mai cu seamă că a trecut vremea în care „căpşunarii” îşi luau credite să-şi cumpere apartamente aici. Din contră, ei au început să şi le vândă. Ori să-şi ia credite la dobânzi mai avantajoase în ţările în care muncesc. Apoi, înăsprirea condiţiilor de creditare a redus încă odată numărul potenţialilor clienţi. Şi atunci, mă întreb iar: de ce îşi mai deschid băncile sedii noi? Pentru acestea se plătesc chirii. Şi nu sunt sume de neglijat. Am umblat destul prin ţări vestice cât să pot face o comparaţie. Zău că pe acolo nu sunt mai multe băncile decât restaurantele. E ceva putred în sistem. Şi nu ştiu de ce cred că nu numai în Satu Mare e la fel, ci şi în alte oraşe din ţară.

Apoi, am numărat tot cam atâtea baruri şi restaurante, peste o duzină de magazine de telefonie mobilă şi tot atâtea case de schimb valutar. Magazinele sunt destul de puţine. Dar nici nu mai încap de bănci. Concluzia mea nu poate fi decât una. Luăm bani de la bancă şi mergem la restaurante să-i bem & mâncăm. Nu banii, ci ce ne dă pe ei. Cam mult consumism…

Mare filosof nea Jiji

Recunosc. Deşi o ador, toamna mă copleşeşte. Vremea m-a terminat. Dar mi-am revenit rapid când l-am auzit. Butonam telecomanda. Dau peste Naşul şi ce-mi aud urechile: „Peeei, tre’ să fii foarte mare… mare filozof şi să ai mare maaare logică ca să desluşeşti visele ce le-ai visat tu”. Jiji dixit. Păi, ce ştiţi voi cu ce se mănâncă filosofia? El a învăţat-o pe vremea când plimba oile. Filosofu’ practician, care este… Visul nu i l-am aflat, dar ce mai contează?