Legea lor

Maşini fiţoase – mai nou cu numere transatlantice- claxonează nervos. Trec pe galben sau roşu şi depăşesc în viteză pe interzis. La volanul lor s-ar putea prea bine să se afle şoferi fără permis. Şoferi care parchează pe trotuar în plin centru, sub ochii patrulelor de poliţie. Toate acestea au devenit o stare normalitate în viaţa de zi cu zi a urbei de pe Someş. În ciuda scandalului Ţânţaş care ne-a facut “celebri” în ţară, „organele” nu dau semne că le-ar păsa cât de cât de frustrarea populaţiei, de siguranţa ei şi, în final, măcar de imaginea lor dacă nu de altceva.

Nimic nu s-a schimbat după scandalul care a făcut înconjurul ţării. Numărul de amenzi e acelaşi, norma îndeplinită. Din păcate, şi numărul de accidente rămâne constant acelaşi. La fel şi numărul de vieţi puse la încercare. Dacă pentru vigilenţa poliţiştilor parcatul aiurea şi boala vitezomaniei sunt o stare de normalitate, sătmărenii mai ştiu discerne şi îşi pun întrebări.

În aceste condiţii, nu este de mirare faptul că oamenii de rând se întreabă unde sunt statul şi instituţiile sale în această ecuaţie. Pentru că se presupune că toţi ne supunem aceloraşi reguli ale statului de drept şi toţi suportam aceleaşi sancţiuni.

Când reprezentanţii statului aplică regulile pe sărite, după bunul plac, este de aşteptat ca cei mai şmecheri, de obicei cu buzunarele doldora de bani, să-şi facă propriile reguli. Iar când organele nu intervin pentru a sancţiona aceste reguli opuse celor legale, acestea devin lege nescrisă pentru o categorie de nesimţiţi. E legea lor.