Sclavii băncilor

Dobânzi uriaşe, comisioane mascate şi taxe suplimentare imorale. Cinci milioane de români au fost prinşi în caracatiţa bancară. Vlad Petreanu scrie despre trucurile pe care le folosesc băncile ca să-şi atragă clienţi şi despre cât de neprietenoase devin ele după ce te-au înhăţat.

 

În România, cetăţenii sunt vânatul iar bancherii sunt vânătorii. Terenul de vânătoare are reguli, dar vânatul nu le cunoaşte iar vânătorii nu le respectă. Măcelul e desăvârşit: cei 5 milioane de români care au credite la bănci sunt acum datori aproximativ 70 de miliarde de lei.

O anchetă excepţională despre cum sunt păcăliţi şi jupuiţi clienţii băncilor a fost difuzată de Antena 3 la „Reporter special”. Nu am reuşit să văd emisiunea aseară, dar am urmărit azi înregistrarea aici. O anchetă făcută în jungla bancară, unde există reguli care nu se respectă aproape niciodată. O junglă în care clientul nu-şi cunoaşte drepturile, iar băncile nu au niciun interes ca aceştia să le afle. O viaţă pe datorie.

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

29 Responses to Sclavii băncilor

  1. YODA TV says:

    Am vazut si eu reportajul, bine facut.

  2. Satmareanca says:

    Foarte bine făcut şi foarte multe informaţii utile.

  3. YODA TV says:

    si hai sa comentez despre subiect ca asa este frumos: in primul rand , si noi, clientii, suntem de vina. De ce spun asta? Pentru ca fara sa vrem, devenil sclavii propriei necunoasteri a regulilor bancilor, dar asta nu inseamna ca institutiile bancare trebuie sa profite.
    2. Sunt situatiile care sunt si din cauza lipsei de experienta a ofiterilor de credit/ analistilor, pentru ca acestia nu pun mai multe intrebari clientului atunci cand acesta vine intr-o banca sa se intereseze de un imprumut. Din punctul meu de vedere, prima intrebare a analistului de credit care trebuie sa i-o puna clientului este ” ce vreti sa faceti cu banii”, adica sa-i afle nevoile celui care doreste un credit. Prin aflarea nevoilor clientului , riscurile ca acesta s-o dea in bara cu banca scad foarte mult. Pentru ca afland asa cevam, ii dai produsul de credit care i se potriveste. Sunt foartemulte de discutat pe aceasta tema.

  4. al2lea says:

    Eu am o singura problema cu banii si cu bancile: in fiecare luna trebuie sa alimentez contul. Sa aibe banca de unde trage rata.
    Oare e drept ce se zice, ca „decat sa le duci grija, mai bine sa le duci dorul”?

    In orice caz, am invatat ca banii nu aduc fericirea… numai numarul lor…
    🙂

  5. Satmareanca says:

    @ Yoda
    Într-adevăr, clienţii iau adesea credite fără a fi suficient informaţi, însă banca ar avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa acestora toate clauzele. Reieşea clar din reportaj că nu poţi duce un proiect de contract acasă să-l răsfoieşti în linişte (şi de obicei sunt stufoase rău) şi nici nu îţi sunt spuse din start toate costurile, după care să fie trasă o linie. E o mare păcăleală, iar după ce ai semnat afli că ai o grămadă de obligaţii…

  6. YODA TV says:

    Eu am mai spus-o: as obliga bancile ca ofiterii de credit sa citeasca regulile clientului ca la emisiunea „Schimb de mame”

  7. Satmareanca says:

    @ Al2lea
    :))) Cantitatea contează 😀
    O grijă mare în plus banii ăştia. Pe lângă faptul că alimentezi contul cu suma ce reprezintă rata, trebuie să ai grijă să ai suficienţi bani pe lângă, pentru comisionul de gestionare cont. Şi acesta nu e prevăzut în contract.

    @ Yoda
    Şi atunci le-ar scăpa ceva, cu siguranţă.

  8. al2lea says:

    Aha… buna idee, aia cu „schimb de mame”… dar dupa 3 zile sa fie la fel ca in emisiune: le citesc eu regulile si ei trebuie sa se conformeze!
    🙂

  9. Satmareanca says:

    Schimb de lovele nu se poate? Noi le dăm băncilor lovelele noastre, ele ni le dau pe ale lor 😆

  10. moshcalifar says:

    Nu-i vina bancilor ca romanii semneaza contracte fara sa le si citeasca si pe urma se dau cu capetele de pereti. Aia cu „mintea de pe urma” e scoasa inainte sa apara sistemul financiar-exploatator 😉

  11. Satmareanca says:

    Iar zic, sigur că nu e. Ele doar exploatează o slăbiciune, dacă pot să-i spun aşa.

  12. YODA TV says:

    al2lea

    hai ca asta a fost buna 😆 😆 😆

  13. Satmareanca says:

    Cred că trebuie să mă uit şi eu la schimbul de mame 😀

  14. sfinx667 says:

    Recunosc, pe mine m-au încălţat bine de tot, în fine, două intervenţii chirurgicale neprevăzute, ca tot românul, hai la bancă, rata plătită la timp, dar vin mereu atenţionări scrise că mai am de dat … asta e, învăţătură de minte… Să fie mai rentabil să-ţi vânzi rinichiul decât să apelezi la ăştia, poate, sau să dea Doamne, Doamne cu ei de pământ şi să se ridice când le-om întinde noi mâna …
    Se folosesc de absenţa informaţiei, au tot interesul de altfel, şi mai mult, batjocoresc sufletul omului. Omul necăjit, e bucuros că-şi rezolvă rapid ce-l arde, poate fi orice, ei profită tocmai de rana sufletului şi te încalţă … îşi clădesc fericirea pe suferinţele altora şi încă cu vârf şi îndesat, mânca-i-ar iadul pe toţi !
    O zi bogată-n bucurii şi împliniri, vă doresc, tuturor !
    Sibilla

  15. Satmareanca says:

    Tu ai zis. E mai rentabil să-ţi vinzi rinichii decât să te tratezi. Cred că e mai ieftin şi să mori, deşi o înmormântare te costă, nu e de ici de colo.
    Bine că eşti bine, Sibillo, asta e tot ce contează 🙂
    Să fii iubită!

  16. sfinx667 says:

    Aş vrea eu 😉 🙂
    M-am răzgândit, nu mor, să nu-mi încalţ familia … mă bleastămă apoi din cauza comisioanelor , serios …
    Cunosc pe cineva care şi-a ţinut tatăl în fereastră mort, trei zile, abia apoi a anunţat decesul … aştepta să treacă zilele necesare ca să-i poată încasa pensia încă o dată, care pensie lipită de salariul respectivei, a scutit-o mai târziu de la solicitarea unui credit bancar, pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu înmormântarea, pomeni, chestii …
    ” Să trăim bine … ” , le-a ieşit oamenilor pe nări , e drept 😉 🙂
    Numai bine !
    Sibilla

  17. Trexel says:

    ca orice contract, trebe citit in amanunt, inteles, asumat. sau nu.
    prostia e ca romanii isi iau credite pentru lucruri de 2 lei. plăşmi.
    siktir. ăia să nu se plângă. când vine vorba de educaţia copiilor nu mai e aşa stringent. arătaţi-mi-l pe ăla care şi-a luat credit ca să dea copilu la şcoală.

  18. ruxi says:

    Prigoana are o teorie care mi se pare interesanta: cand ti-ai vandut trupul si sufletul la banci pe zeci de ani ( uneori pentru nimicuri gen frigider care spala vasele, usuca rufele, da de mancare catelului si functioneaza si ca ceas desteptator:)))) nu-ti prea mai arde sa iesi in strada!
    Cat despre cei care chiar au avut nevoie de credite pentru probleme serioase, de obicei nu se mai uita la clauze, sunt fericiti ca li s-a aprobat dosarul si atat!

  19. Oana says:

    Aha, stiu, si eu am imprumut cu dobanda fixa. Fixa, fixa, dar cum se face ca tot creste… rahat.

  20. carmendiana says:

    Pe mine ma iubeste banca mea si ma adora. De cand am venit in Austria am schimbat de trei ori banca si de patru ori sfatuitorul ala sau cum ii zice. Mi-o tras tzepe peste tzepe cum o putut. Am plans, am strigat la ei, le-am trantit usa, m-am dus la sefii sefilor cui i-o inventat, i-am reclamat la centrale – adica numa pe aia de la a doua, Raiffeisen, ca aia m-o fraierit cel mai rau.
    Acuma am deschis ochii! Nu am nimic luat pe credit, nu datorez bancii nici un sfant! Nu cumpar nimic pe credit, decat cu banii jos. Asta inseamna ca astept pana reusesc sa strang suma, daca reusesc vreodata. Daca nu, atunci atata ma intind cat imi ajunge plapuma.
    Am sunat la banca acum cateva luni si i-am rugat sa-mi coboare plafonul din contul curent astfel incat sa pot folosi 500 de euro chiar daca NU ii am in cont – in ideea ca nu se stie niciodata ce se intampla, si am avut cheltuieli mari anul asta, calatorii lungi etc. O vrut sa mi-l coboare pana la 2000! Ca se poate si ca de ce nu. Le-am zis ca de aia nu pentru ca zic eu, multumesc frumos, 500 zic si gata 🙂

  21. Satmareanca says:

    @ Sibilla
    Tragic. Nu ştiu dacă era vorba doar de sărăcie în acel caz…

    @ Trexel
    Problema e că unii nu ştiu citi :)))

    @ Ruxi
    Nu mă gândeam la cei care nu au ce mânca şi-şi cumpără plasme şi celulare de zeci de milioane, ci la cei care, de exemplu, îşi cumpără o locuinţă. E vorba de bani mulţi, iar statul nu-i ajută altfel. Nici chiria nu este o soluţie, deoarece sistemul de chirie nu există la noi precum în vest.

    @ Oana
    Şi io-s fixată :)))
    Bine ai revenit, chiar dacă doar cu mâna stângă 🙂

    @ Carmendiana
    Bine ai venit şi blogată! :)))
    Cu aşa clienţi ca şi tine dau băncile faliment 😀

  22. carmendiana says:

    Crina pe banii mei eu decid. Dar cand iau credit de la banca aia nu mai sunt banii mei, acolo decide banca.
    E foarte mare presiunea societatii, tre sa avem toti masina, casa si mobile, ca alea is simbolurile statusului in societate… Eu am avut sansa sa ma redefinesc aici, am primit sansa sa nu-mi pese :))
    Folosesc mobile vechi, capatate de la cei la care nu le mai trebe ca si-o luat altele cu abonament pe doi ani :)) le decodez, le folosesc, acuma de exemplu am cinci :)) ma pot suna pana ametesc, pot face si conferinta io cu mine si cu eu :))

  23. Satmareanca says:

    Cred că trebuie să trimitem jumate din popor la „reciclat” în Austria. Locuinţă trebuie să avem pentru că chirIile depăşesc la noirata la bancă. Şi mai important, depăşesc cu mult salariile. Restul sunt fiţe, zici bine.
    Dar ştii că românilor le place să arate că au deşi sunt săraci lipiţi. Nu îi înţeleg, de exemplu, pe cei care se plâng că u rata cât salariul, dar şi-au cumpărat maşină luxoasă. S-avem pardon!

  24. marius says:

    nu am avut niciodata in viata mai mult decat am putut sa-mi ofer.nu am putut niciodata sa am sau sa ajung la un lucru fara sa -mi sacrific din timp si viata resurse substantiale.nu-mi pasa daca pantalonii m-is peticiti atata timp cat ma stradui sa fie ai mei si mai ales curati,nu-mi pasa daca altii au palate si averi atata timp cat putinul pe care-l agonisesc imi produce multumire ,bucurie fericire si mai ales ma lasa sa pot dormi linistit ori de cate ori pun capul pe perna .atunci insa cand sant nevoit sa iau bani de la banca ,IMI ASUM INTREAGA CORVOADA PE CARE ACTUL IN SINE IL IMPLICA FARA SA MA VAIT.DAR NICIODATA NU IAU MAI MULT DECAT IMI PERMIT.nu-mi impune banca cuantumul si daca nu-mi convin conditiile NIMENI NU MA OBLIGA.
    lucrurile se complica atunci cand vrei sa sari peste etapele devenirii tale.mirajul unei vieti indestulate,lucsoase si mai ales facile este capcana in care este prins tanarul contemporan.el vrea sa demonstreze ca poate obtine totul pocnind din degete iluzionistic,ca-i plin de resurse si mintea-i nascoceste zilnic si cu viteza nebanuita procedee si artificii uimitoare .nu o data am auzit rostindu-se faptul ca in lumea civilizata poti trai toata viata din credit,ca nivelul de indatorare este o garantie ca sistemul te sustine .poate dar si cand realitatea a depasit sau infirmat asteptarile,multi tineri apeleaza la abandonul suprem…..suicidul
    este o vorba …ai grije ce-ti doresti ,sa se poata implini asa cum trrebuie.

  25. marius says:

    pana la urma se intampla ca si in cazul contributiei tarii la fondurile europene:nu pre se intelege clar cine pe cine finanteaza.banca europeana finanteaza romania sau invers?
    asa si cu inprumuturile la banci.de fapt este procedura cea mai sigura de a finanta ….propria indatorare .

  26. Satmareanca says:

    Io am o problemă. Nu ştiu cum se face, dar de câte ori am vrut să iau bani, băncile mi-au oferit mai puţin decât puteam plăti :))) Ghinionul lor, aşa mă obligă să mă descurc singură şi-mi rămân dobânzile 😀

  27. Carmen says:

    Marius de la faza cu „sacrificiu” drumurile noastre se despart. Nu tre cazut nici in cealalta extrema si umbat cu gacile rupte-.n dos… Io am facut alergie la cuvantu „sacrificiu” pe vremurile de aur demult apuse …

  28. marius says:

    nu am propus o solutie si nu am vrut sa scot in evidenta decat faptul ca responsabilitatea trebuie intotdeauna sa fie mai mare.dar DA,NU POT DISPRETUI UN OM DOAR PENTRU FAPTUL CA E SARACACIOS INBRACAT SAU PETICIT DACA IN CONDUITA LUI SE VEDE INTERESUL SI STRADANIA DE A PASTRA DECENTA.
    ma tem ca vom intalni din ce in ce mai multi fie si numai pentru ca ,cea ce pare acum o poveste se va pravali amarnic peste noi iar cei ce ne guverneaza nu pot si nu stiu sa ne indrume prin furtuna…

  29. Satmareanca says:

    Bine nu se aude. Dar, să avem răbdare, să fim cumpătaţi şi să aşteăptă. Să avem grijă să ne ajutăm singuri, sunt convinsă că statul nu o va face.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: