Amintiri din portbagaj

Citisem în urmă cu mai bine de o săptămână pe blogul lui Andrei Bădin despre lansarea cărţii a lui Eduard Ovidiu Ohanesian, „AMINTIRI DIN PORTBAGAJ. Din culisele unei diversiuni – Răpirea din Irak”. Apoi am văzut ştirea la jurnale şi în presă. În acea zi am încercat, în zadar, să dau de Ovidiu. Aşa cum era de aşteptat, telefonul îmi dădea tot timpul ton de ocupat. După aceea, mi-a ieşit din cap (să-mi fie ruşine!) şi am uitat să-i transmit felicitările de rigoare.

Azi mi-am reamintit. Mi-am reamintit pentru că un amic comun, care s-a întors din Bucureşti, mi-a adus cartea lui Ovidiu. Cu autograf de la el. Am pus mâna pe telefon, dar m-am răzgândit de cum am deschis volumul. Autograful m-a determinat să procedez altfel: „Unei blogheriţe de succes, sătmăreancă pur – sânge, jurnalistei Crina Dunca. Cu drag…” Cum să-l sun? Nu a scris autograful unei vechi amice, nu unei colege (da, Ovidiu e colaborator la GNV), ci blogheriţei din mine. Ea să-i răspundă! 😉 Aşa că o fac aici. Merci, Ovidiu! Felicitările sunt tardive, într-un fel, deşi ştiu că voi avea ocazia să o fac şi cu ocazia lansării ce se pregăteşte pentru săptămâna viitoare la Satu Mare.

„Cartea nu vorbeşte neapărat despre evenimentul răpirii, ci ne arată, mai întâi de toate, cine conduce România zilelor noastre şi de ce sunt unii în stare pentru a-şi păstra ciolanul. Este un preambul la dezvăluirile ce vor urma şi care privesc toate straturile sociale postdecembriste”. (Eduard Ovidiu Ohanesian)

Înarmată cu cartea, m-am şi pus să o parcurg măcar în fugă. Mă gândeam că mulţi ar fi abandonat lupta în locul său. S-ar fi vândut pentru bani mai mult ori mai puţin mărunţi şi s-ar fi dat la fund. Şi-ar fi găsi un locuşor cald, şi-ar fi croit o viaţă lipsită de griji şi ar fi şters cu buretele tot ce s-a întâmplat atunci. Ovidiu nu numai că nu a făcut-o, dar şi-a complicat existenţa pentru a scoate la lumină adevărul. De parcă nu i-ar fi fost şi aşa destul de greu. Îi admir curajul vecin cu nebunia şi perseverenţa de care a dat dovadă în această perioadă care s-a scurs de la răpire. Trei ani şi jumătate în care a luptat neîncetat cu sistemul, mai mult singur. Mai mult singur şi pe vremuri potrivnice.

Mă bucur pentru el şi sper ca această carte-document să aibă succes. Merită! Merită pentru că sunt prea puţini cei dispuşi să publice tot ce are de spus Ovidiu. Şi ştiu că are multe de spus. Mai ştiu că s-a documentat exemplar. Şi mai ştiu că multora, inclusiv preşedintelui Traian Băsescu, dezvăluirile sale le provoacă insomnii. Aşa că nu rataţi cartea -document a lui Ovidiu Ohanesian. E un incitant thriller politic, care dezvălui o parte din nenumăratele enigme care stau în spatele răpirii în Irak a celor trei ziarişti români şi a arabului Mohamed Munaf. Cartea o puteţi comanda de aici.