În sfârşit… Bruxelles

AVENTURI ÎN AER. În sfârşit, printre o grămadă de treburi care mă aşteptau acasă, am reuşit să-mi fac puţin timp ca să-mi aştern impresiile bruxelleze. Nu o să vă povestesc despre cum era să ratez deplasarea la Bruxelles, pe care am făcut-o la invitaţia Corinei Creţu, pentru că „scula” cu care trebuia degivrat avionul ce m-a dus pe mine şi pe Darius la Bucureşti era defectă (Oana încă încearcă să afle ce a făcut în ora în care nu ştia pe unde ne aflăm), nici despre haosul de pe aeroportul Băneasa, nici despre cerşetorii ce i-am întâlnit în buricul Bruxelles-ului, nici despre impresia ce ţi-o face un avion low-cost plin cu români. După ce în patru zile am zburat de la Satu Mare la Bucureşti, de aici la Bruxelles, am bătut capitala europeană pe jos, am mers cu trenul la Bruges – unde m-am cufundat la pas pe străzile medievale alături de Oana, Darius şi Chinezu, am zburat iar la Bucureşti, apoi cu avionul la Cluj şi am ajuns frântă, cu maşina, la Satu Mare (mulţumiri Sătmăreanului şi soţiei lui Darius, Lavinia, care ne-au aşteptat), nu-mi aduc aminte decât că a fost foarte frumos şi că am cunoscut oameni minunaţi. Pe unii îi întâlnisem înainte, pe alţii îi ştiam din blogosferă, pe alţii am avut ocazia să-i cunosc acum. Ar fi greu să povestesc toate trăirile din acest zile, aşa că mă voi limita doar la câteva.

trei-doamne1

(RE)ÎNTÂLNIREA. Ziua de miercuri a fost cea a aventurilor, a revederii cu Corina şi a întâlnirii cu blogherii. De cum am aterizat, cei patru care au speriat vestul (eu, Oana, Darius şi Chinezu) ne-am aventurat prin Bruxelles, pe jos, în căutarea gării. Dotaţi cu o hartă, ne-a luat în jur de o oră şi jumătate să o găsim, deşi se afla la cinci minute de hotel. În schimb, am dat de Piaţa Ecaterina, unde am revenit a doua zi şi am avut plăcerea să savurăm cea mai delicioasă pizza din ultima vreme la localul „La dolce vita” şi surpriza de a întâlni două ospătare românce, care au zâmbit pe sub mustaţă de cum ne-au auzit vorbind. Seara, în restaurantul El Greco din Grand Place, am avut plăcerea să o reîntâlnesc pe Corina, alături de asistenţii ei Horia şi Andrei (mulţumim pentru ospitalitate!), care ne aşteptaseră la aeroport şi care au fost gazde perfecte. A fost o seară memorabilă, în care s-au legat prietenii şi s-a cântat greceşte. Mi-ar lua mult să vă povestesc despre farmecul Corinei, despre harul de povestitor al lui Mordechai, care s-a lăsat destul de greu dus din mizantropie (dar am învins până la urmă 😀 ), despre poveştile şi visele lui Ciupi, despre veselia ce-i cuprinsese pe Gabi, Sibilla şi Vania, despre toţi ceilalţi care au fost acolo … Anca Chiser, Isabelle, Jamilla, Cora şi alţii pe care, din păcate, nu am reuşit să îi cunosc suficient.

oana1

BRUGES, MON AMOUR. Cert e că, trecând peste toată oboseala, am rămas suspendată undeva în timp, în ziua de joi, pe o terasă încălzită din centrul Bruges-ului. Încă o mai văd pe Oana luptându-se să dea gata o porţie neobişnuit de mare de specialităţi flamande din carne, îl mai aud pe Chinezu’ lăudând la infinit sosul de ciuperci ce îl primise lângă angus, pe mine luptându-mă cu o salată imensă cu pui şi bacon, iar pe Darius minunându-se cum poate fi porţia lui de piept de pui atât de mică în comparaţie cu ale noastre. Clopotele din turnul catedralei făceau ding-dong cu o precizie de invidiat la fiecare fix. La câţiva metri, câteva perechi de cai trăgeau după ei caleştile ce duc turiştii într-un tur medieval al aşezării. Vitrine pline cu praline de ciocolată care îţi făceau cu ochiul şi te seduceau sub toate formele şi culorile posibile. Autobuze care circulă la fiecare câteva minute, chiar şi pentru o mână de turişti. O vizită la Bruges e un fel de întoarcere în timp, într-un oraş medieval ce parcă tocmai a fost construit. Am mai fost aici în ianuarie, dar asta nu m-a împiedicat să mă îndrăgostesc iar de această minunată Veneţie a Nordului. Din această vizită rămân cu întrebarea: cum naiba am ratat, pentru a doua oară, să urc în turnul Primăriei din Bruges? Am găsit vinovatul: Mordechai, care ne-a întrebat dacă am urcat în turn. Altfel nici nu ştiam că e posibil. Păi, dacă nu a vrut să ne fie ghid 😛

REGRETE. M-am întors acasă cu regretul că nu am reuşit să îi cunosc suficient pe toţi. Timpul a fost prea scurt şi programul încărcat. Dar, m-am întors mai bogată: cu Cartea de sidef a Gabrielei Savitsky şi Crima letală a lui Vania. Vă mulţumesc! Cel mai ciudă îmi e că nu am stat mai mult la poveşti cu Corina, care a trebuit să fie gazdă bună pentru tot grupul, format din 28 de persoane, din care 12 bloggeri – dacă nu mă înşel. Am mai avut plăcerea să o reîntâlnesc pe Cătălina Chivu de la Rompres, pe care o cunoscusem cu prilejul deplasării ce am făcut-o în ianuarie la Bruxelles. Multe ar fi de povestit şi printre ele vizita la Parlamentul European (să nu uităm scopul!), dar voi reveni zilele viitoare, când voi pregăti articolul pentru ziar. Cert este că am cunoscut o altă faţă a PE. Deocamdată, ziarista din mine doarme, am lăsat turista să vorbească…

Încă o dată, mulţumim Corina, Horia şi Andrei! 🙂

PS. Poze mai multe zilele viitoare.

Despre Satmareanca
Ziaristă

53 Responses to În sfârşit… Bruxelles

  1. Spedy spune:

    astept cu nerabdare si alte ganduri despre intamplari si oameni.im ansamblu m-am orientatde la ceilalti si cunosc o parte din impresii si am reusit sa identific persoane si ….personalitati.ma bucur ca intreprinderea asta a D.Corina a reusit sa va scoata putin din naclaiala asta de dambovita si ca lumea se vede si-n criza ,mai frumoasa acolo.si am inteles ca unii nu au fost deloc dezamagiti de cei cu care s-au intalnit si ca fiecare in parte a confirmat.uite ca SE POATE .SANTEM OAMENI NORMALI ,TANJIM LA ACEASTA NORMALITATE SI VALOAREA ESTE O STARE DE NORMALITATE.
    ma bucur de reusita aceasta si sper ca nu va ramane singulara.

  2. Satmareanca spune:

    Vor veni şi alte gânduri şi multe poze, cu timpul stau mai prost 😀 Adevărul este că am cunoscut oameni minunaţi, dar nu mă pricep foarte bine la descrierea personajelor. Oana ştie, aşa că o las pe ea. Nu-i fur meseria :))) Dar, gânduri vor mai veni…

  3. Darius spune:

    Deci, io v-am zis sa urcam in turn.

  4. Satmareanca spune:

    Om fi fost surzi. Eşti sigur că ne-ai zis? 😛

  5. Oana spune:

    Oh, Doamne, cum ni le-a zis Darius pe toate si noi nu l-am bagat in seama 😆

  6. Satmareanca spune:

    Eu rămân la impresia că nu ne-a spus deloc şi doar a gândit pentru el :)))

  7. Vania spune:

    Urcatul în turn l-au mai ratat şi alţii, erau nişte beri Chimay presărate-n cale…

  8. Satmareanca spune:

    Măcar voi aţi găsit ceva, noi nu am compensat nici cu Chimay :))

  9. Oana spune:

    Crina, sunt perfect de acord cu tine. Darius a vrut, de fapt, sa se duca in turn, dar nu si-a dorit sa fim si noi de fata, asa ca tot inventeaza 😀

  10. Satmareanca spune:

    No, fain. Mă gândesc că, de fapt, a fost montat de Mordechai. A fost un complot în toată regula :)))

  11. ionborgo spune:

    Crina!
    Zau ca semanati,tu cu Oana.Si cand va vad asa tinere si frumoase si prin Bruxelles ,zau ca ma apuca asa o invidie nostalgica.Ma bucura initiativa Corinei si bucuria reusitei exprimate de voi bloggeritele participante.Cu respect,IonBorgo 🙂

  12. Satmareanca spune:

    Da, da… zici că-i sora mea mai mică, doar că i-am mâncat toată mâncarea :))) Soră de suflet îmi e oricum 🙂
    Vă mulţumim pentru aprecieri, domnule profesor! Şi eu mă bucur pentru experienţa avută. Motiv pentru care îmi găsesc cu greu cuvintele…

  13. lol spune:

    Urat!! Voi la BRUGES, eu ca şoricelul, unde e Satmareanca unde e Rabii si pe urma unde e Rabii unde e Satmareanca, si din nou, ziua noaptea, noaptea ziua, pe o parte si pe alta. Si voi la răsfăţuri bravos naţiune, halal sa aţi fie naţiune, glumesc :).
    Da ca sa înţelegi sa spun bancul cu şoricelul.
    In socialism o sfârâiala era sa faci inovaţii. Un tip a propus stârpirea şoriceilor cu o metoda inedita. Metoda: O nuca, o aluna si o lama de ras. La gaura din care iese şoricelul se pune in stânga aluna in dreapta nuca si sub gaura lama. Iese şoricelul si începe . Ce mănânc? aluna sau nuca, nuca sau aluna , stânga dreapta si retur se taie la gat si moare. Nu sa aprobat. A făcut reclamaţie la CC al PCR si a primit prima pentru inovaţie :)). A doua zi inventatorul a propus o raţionalizare. Se taie aluna si nuca din deviz, rămâne numai lama, iese şoricelul din gaura. Unde e nuca? unde e aluna? , stânga dreapta si invers, se taie la gat si moare. Macabru banc, mie îmi plac şoriceii!!
    La fel ca si ei unde e Satmareanca? unde e Rabii?
    Da pentru ca sunt un cusurgiu incurabil aştept de la voi amănunte, detalii, de la BRUGES sunt satul de uninominale si de laturile pe care mi le varsă in cap AZI aşa zisa clasa politica. Spuneţi ce aţi făcut sa mă bucur si eu plimbăreţ anonim pe bloguri!!!!!!

  14. Satmareanca spune:

    Păi…. dacă îţi făceai blog poate veneai şi tu cu noi. Erai pisică, nu şoricel 😆 Adevărul este că ar fi trebuit să anunţ pe unde umblu, dar am crezut că se înţelege din melodia ce am postat-o înainte de plecare – „On my way” 😛

    Cum spuneam şi mai sus, gânduri voi mai scrie ori măcar multe poze. Sunt interesante de citit şi impresiile celorlalţi blogheri. Găseşti linkurile spre ei în postare. Dacă scriu eu tot, ar fi prea mult şi nu ar mai citi nimeni :)))

    Mă onorează că mi-aţi simţit lipsa 🙂

  15. Oana spune:

    Oh, Crina, aproape ca si eu ti-am simtit lipsa in orele alea de somn, dar acum ce ma mai fac? A? Stii, uneori cred ca ar trebui sa fac o intalneala cu comentatorii nostri. Pentru mine, cel putin, unii dintre ei sunt mult mai fascinanti decat bloggeri. Hmmm, uite ca nu e chiar o idee de aruncat in strada 🙂

  16. Satmareanca spune:

    Păi tocmai de aceea am dormit puţin, ca să nu plângi 😆

    Foarte bună ideea întâlnirii cu onor comentatorii, nu degeaba se zice că eşti genială :)))
    Doar că există o condiţie esenţială: trebuie să vrea şi ei. Crezi că reuşeşti să-i cucereşti? 😀

  17. Spedy spune:

    ca s-a simtit lipsa este evident dar chiar toti de-odata?
    aproape s-au blocat releele la astia de atata nemiscare.iar acum toti va intreceti care mai de care sa ne lungiti agonia asteptarii?
    am glumit .este bine sa avem ce savura pana in preajma craciunului.si urarile de rigoare capricornilor.

  18. Oana spune:

    Mai, fiecare cu comentatorii ei. Hey 😛

  19. Satmareanca spune:

    Spedy, şi voi mi-aţi lipsit! 🙂 De obicei îmi iau laptopul indiferent pe unde umblu, dar de data aceasta am fost conştientă că nu voi avea timp de transmisii live. Dacă o să fiu egoistă în expuneri şi impresii, asta e pentru că am impresia că nu rămân cu nimic dacă vă spun tot 😆 Deseară sau cel târziu mâine voi încerca să postez mai multe poze. Durează ceva timp prelucrarea lor şi celelalte operaţiuni. Iar serviciul ăsta nu-mi dă pace :)))

    Până la Crăciun o mai sărbătorim pe Oana, care intră de joi în lumea scriitorilor VIP. Bravo ei! 🙂

    Oana, grea muncă voi avea. Credeam că te bagi tu în locul meu :)))

  20. lol spune:

    Eu citesc!!!!!!!!!!!!!!:)

  21. Satmareanca spune:

    Acum ar trtebui să ne cerem scuze pentru că nu ţi-am dat nimic de citit zilele astea :))) Promit să recuperez 😀

  22. lol spune:

    Si nu şti ce egoist sunt!! Sau aşa susţine musulmana când e furioasa pe mine!! O avea dreptate oare???. Si nu cred ca sunt in stare sa ţin un blog la cat de agramat sunt :)))

  23. Satmareanca spune:

    Eiii, trebuie să existe un corector de serviciu. Word-ul ştie dacă e instalat bine :)))
    Nu mă bag în treburile nevestelor 😆

  24. lol spune:

    Si: într-o nu ştiu care gara, într-un nu ştiu care sat, într-o nu ştiu care casa, sub un nu ştiu care pat. Sta ascuns un şoricel care tremura de frica, ca pe pat e o pisica care tremura de frica ca in curte e un căţel care tremura si el :). Vai ce bucuros sunt ca aţi venit, vorbeşte tastatura fără mine am chef de ras si sa mă bucur ;))

  25. @Satmareanca. Mă bucur pentru voi, e reconfortantă imaginea. 🙂

  26. sfinx667 spune:

    Rămân la părerea mea, sunteţi super faini oameni cu toţii !!!
    A fost prima oară când eu am observat, am descoperit suflete şi zâmbete frumoase, fără să fiu zbuciumată, m-aţi surprins mai mult decât plăcut, sincer, dragi îmi sunteţi 🙂
    Acuma şi tu Sătmăreanco, sigur că mă prinsese izul veseliei, a fost primul meu zbor cu avionul şi nu am murit cum am, fost convinsă câteva minuţele bune după decolare, sărbătoream şi eu ca oama renaşterea zvâcnetelor sibiline :))
    În fine, în fine, sunteţi nişte frumoşi ! 🙂
    Şi eu am ratat turnul, dar nah, nu le poţi avea pe toate, m-am ales totuşi cu paşii greceşti, cu jucăriile pentru micuţul Zoran, cu inelul de care mândră mi-s tare, cu prieteni de suflet, voi, başca la întoarcere n-am mai privit cu ură aeronava 😉 🙂
    Abia aştept să ne reîntâlnim, serios 🙂
    Am pus ochii pe-o motociletă la PE …wow, wow, wow … ce ştiţi voi, eh…dacă mă trăzneau ursitoarele şi cu frumuseţe a mea era, dar … metaforele mă scarmănă pi mini la dejte, cum zâsăi, mai rar ardeleni ca voi, şi frumoşi şi deştepţi şi super haioşi, vă ţuc cu mult drag !
    Sibilla

  27. Satmareanca spune:

    Lol, mă bucur că te bucuri de bucuria noastrtă. Şi noi ne bucurăm alături de tine 🙂

    Roxana, chiar foarte… Cred că mâine o să-mi placă şi mai mult. Greu trece oboseala drumului printre articole şi altele la ziar 😀

  28. sfinx667 spune:

    Hi, Hi … ni la ea, eu la tine, tu la mine :))
    Uite d-aia vă iubesc, sunteţi faini şi gata, am zis !!!
    🙂
    Sibilla

  29. Satmareanca spune:

    Sibilla, nici nu mai contează ce am ratat, ci ce am văzut şi am trăit, oamenii pe care i-am cunoscut. Mulţumim că ne-aţi veselit şi pe noi! 🙂

  30. Te rog să scrii la gazetă că un blogger a salvat ţara de arabi. Că au vrut unii să ne agaţe (totuşi). Mai mult pe a mică, da’ se îndură şi de mine unu’. Cum nu dădeam io semne de pretenie între cele două popoare, zice unu’: eşti rasistă? Nu, bre, zic io, nu-s d’acilea, sunt din Românica. Zice magraonu: aaaaa, fantastique! Unde e mai bine, aici sau în România? AICI – zic eu hotărât, la noi e naşpa. Dacă dă norocu’ peste noi şi ne fac ăştia salarii de mii de euro…

  31. sfinx667 spune:

    Noi am găsit un cod, oriunde ziceam ” dasvidania ”, primeam zâmbete … succes n-am avut decât la greci , m-au simţit zmucită ca ei, cred 😉 :))
    Sibilla

  32. Oana spune:

    Isabelle, trebuia sa le spui ca la noi e mai bine ca se fura mai cu talent 😀

  33. Oana spune:

    A, da, dar ai salvat tara, imi scapase asta. Bine ai facut, si asa avem destui.

  34. corinacretu spune:

    Draga Crina, scuza-ma ca scriu aici asa cu intarziere. Iti multumesc pentru ca ai venit si ma bucur ca ne-am revazut. Imi pare si mie foarte rau ca nu am reusit sa stam mai mult, sa povestim mai mult si sa petrecem mai mult timp impreuna. Dar m-am bucurat ca ne-am adunat cumva si v-am vazut. Ma bucur si ca v-ati simtit bine la Bruges, e un oras superb, dupa parerea mea cel mai frumos din Belgia.
    Dar probabil ca deja ai uitat de vizita in Belgia si te-ai pus pe treaba.. Iti urez numai bucurii, o saptamana buna, dupa cum le urez si tuturor prietenilor nostri de aici.. Cu mare drag. A, multumesc pt poza cu noi trei, e f frumoasa, as salva-o si eu..

  35. Oana spune:

    Corina, te rog, oricum toata lumea fura de la mine, la tine e cu aprobare directa 😀

  36. CELLA spune:

    să înţeleg că d-aia nu mi-ai adus „neuronul” că era în turnul în care n-aţi suit ??? 😛

  37. Pingback: Praznik « Ioan Sorin Usca

  38. pamflezistul spune:

    Sa va fie de bine domnisoara. Dumneavoastra si celorlalti care au fost. Ati respirat aer european, direct de la mama lui oficiala. E bun, dupa cate am inteles. Si v-ati desfatat. Si asta-i bine.

    Ce nu-mi place mie la iesirile astea din tara (rare la mine, ce-i drept) e… intoarcerea. Cred ca intelegi de ce, si simti amarul, imediat ce treci de granita dragei Romanii, ca sa nu mai zic… dupa ce intri in Bucuresti. Dar oricum… sa va fie de bine.

  39. corinacretu spune:

    Oana, mersi, o sa salvez poza, ca e foarte frumoasa, intr-adevar, cum stam noi toate trei „cap in cap”..
    Crina, o zi buna, nu munci prea mult..

  40. octavpelin spune:

    Felicitari Crina!! Brugges ,mon amour,spune totul,ma bucur ca ne-ati reprezenta si pe cei care am ramas acasa ,la Bruxelles,astept si celelalte poze!!

  41. Jamilla spune:

    hop si eu p-acilea 😉
    ei, cum zicea si Isabella, arabeti p-acolo 😉 dar si eu dupa moaca, de-a lor 😉 insa pacat, pricepeam chinezeste.
    zau daca m-as mai fi dat dusa de acolo…si am ramas si cu gandul la afurisitul ala de manecken piss sau cum se scrie, k pe ala l-am ratat, si ciuciu poze cu el ;-))))
    hai, la mai mare!

    @Isabella, unu zici? pai nu-i ashea! jumate trageau la tine, jumate la mine?
    aaaa, sa nu uiti de ceilalti „bastinasi”;-) loool

  42. Satmareanca spune:

    @ Isabelle
    Bine ai venit! 🙂
    Ce poveşti faine ai. Zici că n-am fost în acelaşi loc :)))

    @ Sfinx667
    Te-au „mirosit” :)))

    @ Oana
    Eu nu fur, da? Doar îmi completez lipsurile 😀

    @ Corina
    După cum se vede ajung greu să răspund pe blog. Îmi cer scuze pentru întârziere. De uitat nu am uitat, dar nu prea am timp să-mi amintesc :))) Noroc cu voi 🙂 Merci încă o dată, Corina! Plăcerea a fost de partea mea.
    Sper să reuşesc să-ţi trimit în seara asta emailul de care am vorbit la telefon.

    @ CELLA
    Ce bine le ştii. Dar ţi-a adus Oana ciocolată şi în locul meu :)))

  43. dan spune:

    Nu te cunosc, dar iti admir nonsalanta si bucuria de a trai. Am aflat de tine prin blogul Roxaniei. Tot inainte! Vom mai discuta, bineinteles cu acordul tau.

  44. Satmareanca spune:

    @ Pamflezistul
    Mulţumim! De bine ne-a fost, chiar de foarte bine. Vă dau şi vouă nişte aer european, cât timp mai am, că mi-l fură colegii tot 😀
    Mie-mi spui cum e cu reîntoarcerea? O experimentez de câteva ori pe an, dar mă încăpăţânez să tot ies de câte ori am ocazia, măcar până în ţara vecină, dacă nu şi altfel. Noroc că nu am stat mult, era şocul şi mai mare. Şi, noroc că nu am hoinărit prin Bucureşti decât prin zona celor două aeroporturi. Am făcut un trasfer lin. În schimb, drumurile patriei de la Cluj la Satu Mare m-au cucerit iremediabil. Şi radarele multe şi dese :)))

    @ Octav Pelin
    Vin şi pozele îndată. Cum m-am îndrăgostit de Bruges, cele mai multe sunt de acolo 🙂

    @ Jamilla
    Bine ai venit! 🙂
    Sigur l-ai văzut în miniatură, erau pline magazinele de suveniruri cu omuleţi din ăia. Nici eu nu l-am văzut de data asta, îl văzusem în ianuarie. Altfel, am ratat şi eu destule. Aşa că avem motive să mai mergem odată 🙂

  45. Satmareanca spune:

    Bine ai venit, Dan! Avem timp să ne cunoaştem de acum! Prietenii Roxanei sunt şi ai mei 🙂
    Sunt atâtea lucruri care ne supără în jur, e atâta tristeţe, încât eu mă bucur pentru fiecare clipă în care pot zâmbi, de fiecare clipă în care pot cunoaşte oameni noi, cu care să împărtăşesc această bucurie 🙂

  46. Gabriela Savitsky spune:

    Ai uitat să spui cum ne-ai furat-o pe Cami, la Băneasa şi a trebuit să dăm 100 de roni la taxi… 😀
    Mă bucur că te-am întâlnit. Am încercat să vă veselesc şi pe voi, dar n-aveam voce. Ce să-i faci? Ţigările astea.

  47. Satmareanca spune:

    Nu v-am furat-o, voi aţi vrut să mi-o furaţi 😛 De fapt, ea mă aştepta pe mine şi aveam o întâlnire în zonă, de aceea am dispărut rapid…

    Mai răreşte-le, data viitoare vreau să te aud mai bine 😀

  48. Andrei spune:

    Draga Crina, mi-a facut multa placere sa te revad si de asemenea sa cunosc celelalte ID-uri de blogeri! Ma bucur ca ti-a placut si îmi pare rau ca n-ai fost în turn… Da’ sa stii ca trebuia urcat pe jos! :))

    Noua ne-a facut mare placere sa va avem aici si speram sa va revedem. De citit oricum va citesc, chiar daca mai din umbra 🙂 Pe curând!

  49. Jamilla spune:

    @Andrei,aaaaaa, ia vina tu incoace! ;-)))) ce, credeai ca scapi de taclale? ;))) si la mine te rog frumos sa lasi umbrele in pace si sa-ti faci simtita prezenta 😉

  50. Satmareanca spune:

    Andrei, intenţionat nu am fost în turn, ca să am un motiv în plus pentru o nouă vizită :))) De urcam biruiam, mă călisem de la plimbările lungi în viteza Chinezească 😀

    Dacă ştiam că sunteţi atât de prinşi cu treburi, vă puneam o vorba bună la Corina să vă lase mai lejeri zilele acelea :)) Poate stăm mai pe îndelete la taclale data viitoare. Apropo, vă aştept, pe Corina şi pe tine la Satu Mare încă din ianuarie. Remember? :)))

    Aştept cu interes de o vreme o revigorare pe blogul de care este 😛

  51. teo.georgescu spune:

    eu astept impresiile povestite direct, la Bucuresti :)))))

    Ma bucur mult ca ti-a placut. Zona e superba, intr-adevar. Si compania a fost super.

  52. Satmareanca spune:

    Teo, mi-am păstrat câteva şi numai pentru tine şi Simona. Nu ştiu când va fi, dar promit să le conserv bine 🙂

  53. Pingback: Nu recunosc nimic « Despre PSD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: