Muma lui Emil cel mic

Balin Feri mi-a lăsat în trecerea sa fulger, din zbor, o ultimă baladă din al nost’ popor. Cum iar fac ce fac şi nu reuşesc să-mi strâng gândurile pentru o postare originală, apelez la ea. Cu precizarea că balada este creaţie caţavenciană, din câte ştiu eu. Sper că mai avem doar o zi de politică, ultimul hop al Guvernului, şi ne lasă onor noii conducători să ne tihnească sărbătorile. Deşi, pare-se că vor să taie porcul de pe listă tocmai în ajun.

Muma lui Emil cel mic
Pe o stânca neagra,
într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta,
lânga un patuc,
plânge si suspina o batrâna mica,
care are fiul cât un pustiulica.
Caci la guvernare fiul ei iubit
a plecat aseara si n-a mai venit.

Celularul suna noaptea jumatate.
Nu-i semnal, si totusi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit.
Sun din Capitala, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Capitan e dânsu’, e ca la armata.
Mica mea ostire fuge sfarâmata.
Vine criza, foamea, oamenii ma-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

– Ce spui tu, straine? Emil e departe,
cica de Basescu nu se mai desparte.
Am crezut ca-i gluma, dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus, finca omul chel
se joaca cu tine cum do­reste el.
Te-a numit pe tine dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune?
Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, asculta-l pe mos:
dupa tine vine Leana lu’ Cocos.
Du-te la Basescu, fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’, sa te-ntorci la CLUJ.”

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

30 Responses to Muma lui Emil cel mic

  1. Oana says:

    Mie imi e frica sa spun e funny, deci nu e 😀

  2. Oana says:

    Eu, ii ziceam: „Muma lui Emil cel Boc”. Se subintelege: Boc-mic 😀

  3. Satmareanca says:

    Păi, nu e toată lumea genială precum eşti tu 😀

  4. octavpelin says:

    Maine Ciberbok va deveni premier si ne va prezenta guvernul de ciberbokuleci si programul de guvernare pentru ca sa ajute Ciberbokulandia ,Romania ca sa iasa din criza economica,iar CiberZeus,in luarea de cuvant ii va felicita cu traznete si fulgere de iubire!!

  5. maminineta says:

    Crina, poporul roman are umor si pe timp de criza.Toti dorim sa fie bine si-o sa traim mult si bine cu speranta.
    Iti doresc sarbatori fericite.

  6. Nea Costache says:

    In urmatorii patru ani, multe bancuri si snoave vor circula pe seama Piticului Atomic. Ce, credeti ca-i usor sa intri-n istorie sarutand tandru si asiduu popoul prezidential?

  7. Filip G says:

    Piticul atomic sar putea trezi intr-o dimineata fara primaria Clujului,fara postul de priministru,fara functia de presedinte PD_L.Cu voia lu’ ZEUS

  8. Darius says:

    Aceste rautati despre partenerii nostri de parteneriat ne doare.

  9. Vania says:

    A ajuns domnul Emil la Cluj, ori este insensibil la lirică?…

  10. lol's says:

    Vai ce otrăviţi sunteţi 🙂 ! Credeam ca numai eu sunt aşa. Daca te uiţi pe blogul lui mordechai o sa vezi ca sunt vânat de otrăvit, ca sunt pătrat cu colturi puţin rotunjite sa nu înţep prietenii, am doi dinţi, da buni cum spune Rabbi. Intuiţia lui Rabbi. Oricum rămân la părerea lui Octavian Paler : Speram ca Dumnezeu sa mă ia pana sa vad ca România are un Prim Ministru in persoana lui Boc. Nu a fost sa fie, probabil sunt prea păcătos. Acum mă rog sa apuc sa vad cum sfârşeşte acest guvern ca sa am si eu o bucurie, chiar daca ar fi ultima!!!!

  11. Balin Feri says:

    Recunosc că habar nu am cui aparţine creaţia, dar cum reuşise să-mi întindă gura pe de-a latul capului mi-am zis că merita exportat.
    Dar … ei cu ei şi noi cu foamea. Azi vă spun cum trăieşte al nostru popor, chiar dacă nu îi văd pe toţi dar îmi fac o idee dupa ce-i în jur. Şi înjur la greu, chiar dacă numai în gând.
    După cum sigur nu ştiţi, locuiesc în cea mai pitorească şi exotică zonă a mândrei noastre capitale, pe nume Rahova.
    Ca orice bun român, (lăsaţi-o aşa, ce dacă-s secui) mi-am zis să mă pregătesc de Crăciun şi să-mi fac cumpărăturile. Aşa că m-am pornit. După zece minute eram deja oprit. Blocaj dom’le şi culmea nici măcar nu eram cu maşina. „Per pedes apostolescu” al meu a rămas în pana prostului în mijlocul trotuarului şi nu din lipsă de benzol ci din lipsă de spaţiu de manevră. Deşi trotuarul ce duce către piaţă este lat de 4-5 metri, a fost în întregime ocupat de tarabe. Aici găseşti orice, dar mai ales ai şanse mari să nu mai gaseşti nimic în propriul buzunar dacă nu eşti atent. Aşa că ne deplasăm cu toţii cu pumnii vârâţi în „jeb” ,în timp ce unii mai răsăriţi ne îmbie cu telefoane proaspăt furate. Am stat la pândă şi întradevăr s-a arătat ocazia să avansez câţiva metri. Ţuşti…dar am avansat numai câţiva paşi. Aici culoarul de trecere fuse blocat de către doi agenţi. Sau mă rog, organe cum li se mai zice. Tocmai reuşiseră să depisteze o răufăcătoare. O criminală dom’le, ar trebui să fie împuşcată.
    Acum fiind înconjurată de păzitorii ordinii… plângea. M-am uitat mai atent la ea şi nu am putu să nu mă opresc, mai ales că nici nu aveam pe unde să avansez. Aşa că stau eu gură cască şi privesc. Organul mai gros tocmai scria la un proces verbal prin care amenda criminala. Asta să tot fi avut vreo 70 de ani şi îşi permise neobrăzarea de a vinde pătrunjel cu intenţia condamnabilă de a-şi cumpăra pâine. Noroc cu vigilenţa agenţiilor care au învăţat-o minte dându-i o amendă de 200 lei. Băbuţa plângea şi încerca să le explice că ea nu a văzut 200 de lei noi decât la nenea poştaşu când împărţea pensiile. Dar organu-i organ dom’le, ăla nu se lasă nici impresionat şi nici nu poate fi corupt, cel puţin nu în astfel de situaţii. Cum de ce? Păi simplu: băbuţa vinde într-o zi întregă pătrunjel de 20 de lei, dacă jumătate le dă lor tot nu le ajunge de câte un pachet de ţigări aşa că de ce să se încurce. Mai bine se fac că nu-l văd pe şmenarul care are atâtea telefoane de vânzare de zici că-i proprietarul fabricii Nokia. Numai că ăla are de unde să deconteze 2-3 sute la organ…
    În fine, stau şi mă uit din cap afară de parcă aş fi inteligent. Nu mă clintesc, deşi mă îmbrânceşte de la spate un domn cu ceafa groasă grăbit să-şi reaprovizioneze „piranda” cu feţe de masă şi muşamale ieftine, după cum strigă ea în gura mare numai la „s-o fută” (sau la o sută? )
    Sunt convins că toţi ăştia din jur sunt comercianţi cinstiţi, cu acte în regulă, nu de alta dar nu se feresc deloc de organ. Pe unii care îşi fac veacul aici în stradă îi bănuiesc că şi-au scos puradei la vânzare în lipsă de altceva, cert este că toţi vând, deşi nimeni nu văd să cumpere.
    Atenţia îmi este atrasă iarăşi de organ. Cum băbuţa refuză să prezinte un act de identitate valabil şi el, pardon, EL a completat tot procesul mai puţin numele, în încercarea sa de a fi mai convingător începe să smucească bătrâna de haine. Are dreptate când recurge la astfel de manifestaţii ale profesionalismului, nu de alta dar ce-i inadmisibil nu se admite, după cum afirmă organul mai subţire şi mai lung. Criminala trebuie dusă la secţie iar pentru asta trebuie scoasă din mulţime, dacă nu merge altfel atunci cu forţa. Până la urmă comercianţii, afaceriştii şi „bussines”menii degajează un coridor sprijinind astfel organele. Eu, cum deşi par inteligent sunt un mare prost îi urmez. Doar să mă asigur că nu încercă să scape băbuţa fugind. În sfârşit iată-ne afară. Aici agenţii o somează încă odata pe bătrână:
    -Ori buletinul ori te ducem la secţie.
    Bătrâna încercă să-i convingă să fie iertată folosind nişte apelative jignitoare, nişte popularisme arhaice enervante, cum ar fi „maică”. Cei doi sunt şi mai porniţi în aplicarea legii. Vreau şi eu să mă fac util aşa că le zic:
    – „Dura lex sed lex”, aşa-i baieţi?
    Cei doi se uită la mine şi nu se pot decide dacă i-am înjurat sau ba. Le traduc aşa că stau şi mai dezorientaţi decât înainte, aşa că le recomand cu căldură să lase băbuţa în pace şi tira patina singuri către secţie.
    Organul mai gros e conştient însă că el reprezintă legea şi-n concluzie poate fi sigur pe sine. Mă ia în primire.
    – Dar tu cine eşti şi de ce te bagi?
    Eu zâmbesc. Am experienţă cu oficialităţile, mai ales cele vamale, aşa că ştiu exact cum funcţionează lucrurile şi ştiu şi că zâmbetul îi scoate din minţi. Aşa că rânjesc de-a dreptul ca iepurele la gutui. Cine ne vede de la distanţă crede că mă bucur de organele din faţa mea. Apoi îi răspund.
    – Domnule agent, cu apelativul de tu vă adresaţi acasă propriei mămici. Eu sunt „dumneavoastră”, asta în cazul în care doriţi să ne continuăm conversaţia.
    Organele se privesc nelămurite. Apoi zice cel subţire:
    – Vă rog să vă identificaţi.
    Eu zâmbesc tâmp în continuare şi îi răspund.
    – Dar tu cine pensia mea de urmaş eşti să-mi ceri să mă identific?
    Cei doi îşi dau seama că ceva nu-i bine. Aşa că se prezintă regulamentar, după cum le cere legea. Apoi revin la rugamintea de a mă identifica. Eu îmi permit să mai întind coarda puţin.
    – Pentru a-mi cere să mă identific dumneavostră domnilor trebuie să fiţi regulamentar echipaţi. Aşa că … nu vreau să văd gulere descheiate şi alte asemeni dovezi ale ignorării regulamentului.
    Organul subţire se încheie, organul gros se cam chinuie dar pâna la urmă reuşeşte şi el să-şi încheie ultimul nasture. Ca urmare începe să se schimbe la faţă devenind tot mai roşu. Revin la ideea lor fixă, vor neaparat să facem cunoştinţă. Eu mă eschivez cu o ultima afirmaţie:
    – Nici eu nu am acte domnilor, aşa că duceţi-mă vă rog frumos la secţie. Să nu uitaţi s-o aduceţi şi pe doamna cu pătrunjelul şi vă promit că acolo mă prezint. Chiar mai mult, vă promit că va veni cineva să mă prezinte şi chiar vă voi prezenta şi eu respectivului. Vă propun chiar pentru o avansare sau o primă pentru felul impecabil cum aplicaţi legea, cum reuşiţi să depistaţi încălcările grave…
    Organelor nu le-a plăcut propunerea mea, mi-am dat seama din felul cum se mutau de pe un picior pe altul şi se uitau în jur căutând parcă un superior care să-i scoată din impas. Pâna la urmă agentul mai solid, urgentat cred şi de guler, s-a decis să deschidă iar gura.
    – Chiar vreţi să vă ducem la secţie?
    – Da, chiar vreau. A fost visul meu dintotdeauna. Dar numai cu condiţia s-o aduceţi şi pe criminala asta. Altfel vă raportez că aţi lăsat-o să plece. Dacă ne duceţi vă promit că vă raportez numai pentru faptul că luaţi mită de la toţi care îşi vând marfa pe marginea drumului fără autorizaţie. Dovezi nu am nevoie că la orice oră dacă blochează un echipaj capetele străzii se dovedeşte că trei sferturi dintre cei de aici nu au nici un fel de acte. Aşa că duceţi-mă liniştiţi la secţie.
    Au ezitat câteva clipe apoi le-a venit mintea la loc.
    – Dar dacă, întreb şi eu aşa, pe ea nu o mai ducem, atunci mai vreţi la secţie?
    – Aşa nu ţin neparat.
    S-au tot gândit dacă o fi „vrăjeală” ce le-am zis ori o fi pe bune, dar s-au decis că nu merită riscat. Au dat înapoi coşul cu pătrunjel criminalei, au salutat şi s-au întors în mulţime. Trebuia să găsească pe cineva vinovat, nu de alta dar nu puteau lăsa procesul verbal completat pe jumătate.
    Mi-am vazut şi eu de drum. Am cumpărat doar un kilogram de roşii din piaţă şi am pornit spre casă. Între timp s-a produs minunea minunilor. Toţi comercianţi şi-au dat seama că au treburi importante pe acasă, şi-au strâns tarabele, cutiile de carton ce le serveau de mese şi au lăsat în loc doar gramezi de gunoi. Am trecut foarte uşor de data asta. Aproape de colţul străzii a rămas o singură tarabă cu toată marfa expusă. Agenţii scriau ceva, iar vânzătoarea îşi mâna de zor puradelul să cheme urgent pe nu ştiu cine. Organele m-au văzut mergând liniştit şi în semn că m-au recunoscut au ţinut să mă salute.
    Am ajuns acasă fericit. Mulţumesc mult iubiţilor noştri conducători, că trăim într-o ţară atât de minunată încât pâna şi cu organele mă pot împrieteni instantaneu.

    Ps. Comentariul meu nu respectă topicul şi nici nu se încadrează într-un anumit număr de caractere, conţine probabil şi greşeli gramaticale sau de exprimare, aşa că las la latitudinea proprietarei blogului să facă ce vrea… o şterge, o aprobă sau orice altceva.

  12. Vania says:

    Domnul Emil nu a plecat spre Cluj, am văzut eu la televizor că era altundeva!…

  13. Satmareanca says:

    Vania, no, am greşit! 😀

    Iar îmi cer scuze pentru întârzierea cu care sunt nevoită să răspund. Încă un pic şi voi fi şi eu mai liberă.

  14. Satmareanca says:

    Balin Feri, atâta vreme cât eşti civilizat (şi bag de seamă că eşti şi, mai cu seamă, ai multe de spus), poţi scrie ce doreşti. Eşti binevenit aici! 🙂

  15. lol's says:

    @Balin Feri. Frumoasa postare o sa caut sa te mai găsesc. Cred ca numai in felul asta rămânem sănătoşi la cap!!!!!!!!

  16. Balin Feri says:

    Pare ţie rău că mi-ai permis să scriu… că eu deja profit şi scot următoarea aberaţie 🙂
    Ce s-a schimbat?
    In trecut…veneai acasa de la serviciu ,nu te intrebai prea mult ce va fi maine,din ce voi plati aia sau aialalta,nu traiai in lux dar stresul nu se inventase inca.Iti petreceai seara cu prietenii prin oras ori acasa citind vre-o carte,in unele seri te jucai ceva cu copii tai si cu sotia,alteori va plictiseati dar macar o faceati impreuna,din plictiseala asta s-au nascut discutii terminate tarziu in noapte,discutii care va ajutau sa va cunoasteti mai bine,dicutii care va apropiau. Azi…daca reusesti sa scapi din trafic si sa ajungi acasa inca in seara asta si nu doar maine dimineata(asta insemnand dupa ora 12)…atunci ai ocazia sa te certi cu cineva de cum ai intrat in casa,nu de alta dar esti extrem de stresat si tu si ceilalti.Mancati in liniste,fara nici un cuvant caci fiece cuvant este un inceput de cearta.Dupa asta te uiti la televizor la un film,asta in pauzele dintre reclame…de cele mai multe ori insa nu ai chef de televizor,mai bine calculatorul,te conectezi si…ti-ai dat drumul ursule ca-n reclama Milka fina si pufoasa la care te uiti si …privesti.Te-ai intalni si cu prieteni poate dar nu poti risca sa te trezesti prins in trafic si pentru a doua oara in aceasta seara…asa ca ii intrebi pe mess ca ce mai fac…dar inchizi inainte de a citi raspunsul,stii deja ca -ti vor spune ca fac bine desi sunt la fel de sictiriti ca tine.Incepi sa te joci ceva,apoi te prinde jocul,uiti de tine si de sotie,uiti de copii,orice interventie inseamna intrerupere si nervii de rigoare,zi dupa zi dupa zi pana te trezesti ca ai uitat de lume si a uitat pana si Dumnezeu de tine,dai nas in nas pe scari cu propriul tau copil si-l saluti cu „Buna seara vecine!” nu de alta dar a crescut si nu-l mai recunosti,l-ai vazut zilnic dar ultima data cand l-ai si privit avea 4 ani…imbatranesti muncind si fugind acasa pentru a face puncte pe whist,pe rent,pentru a fi most wanted la Need for speed sau best killer la Counter Strike…muncesti pentru a-ti lua un calculator nou,muncesti pentru a-ti scoli copilul desi nu te mai intereseaza demult ca ce face la scoala,macar cat e acolo nu te bate la cap,muncesti si visezi la ziua cand vei iesi la pensie si te vei lipi cu super glue pe scaunul din fata calculatorului.Muncesti pentru a lua si la copii calculatoare performante,calculatoare care si-au piedut demult destinatia initiala,acela de a stoca date si de a permite accesul rapid la ele,destinatia lor a devenit acela de a fi mijlocitor al evadari tale din real,multumita lui ti-ai pierdut si tu destinatia initiala,acela de a umbla pe pamant si a spune despre lucruri care-i mai frumos,care-i mai adevarat,acela de a da si a primi dragoste,acela de a crea fericire din nimic,acela de a lasa mostenire celor ce vin din urma cunoasterea strabunilor la care ai adaugat si propria experienta de-o viata.Prezent?Cand te-ai uitat ultima data la stele?Cand te-i plimbat ultima data printr-un parc privind frunzele ce cad si ascultand povestile spuse in soapta de vant?Cand te-ai oprit ultima data din drumul tau sa privesti mai de aproape o floare?Cand ai zambit ultima data unor necunoscuti?Cand ai luat ultima data o carte care nu-ti era necesara la servici ori la scoala?Cand ai plans ultima data pentru ca undeva ,candva,departe si demult …”un miel a mancat un trandafir!”? Mai ai prezent ori ti-au ramas doar fragmente de trecut in amintire si retraiesti la nesfarsit o singura si mereu identica zi banala?

  17. Satmareanca says:

    @ Octav
    Poate ne face vreo surpriză şi chiar va curge lapte şi miere :))

    @ Maminineta
    Umorul ne mai ţine în viaţă, deşi, dimn păcate, e tot mai puţin şi ăsta. Nu ştiu ce ocupaţii avem…
    Crăciun luminat! 🙂

    @ Nea Costache
    Măcar va fi surspă de inspiraţie. Alţii nu au putut fi nici atât 😀

    @ Filip G.
    Într-o zi se va trezi, cu siguranţă. Trebuie apreciat că a urcat binişor şi rapid…

  18. Satmareanca says:

    @ Darius
    😀

    @ lol’s
    Eu sunt toată miere, nu ştiu fi altfel :)))
    Nu te bucura de dinainte, poate o s-o ducem, mult cu el…

    @ Balin feri
    Tu vrei musai să mă pui pe gânduri? 😛 Când? Nici io nu mai ştiu… Într-o zi cândva le-am făcut pe toate alea ori am visat la ele. Acum trăim în realitatea asta banală. Gata, la muncă! 😀
    Cred că îţi împrumut blogul să postezi zilele astea până îmi fac eu un pic de timp :))

  19. Balin Feri says:

    @ Satmareanca . Bine, fie. Dar scriu despre iubire şi voi fi atât de siropos încât cititorii vor da în diabet şi se vor ţine la distanţă de prăji, cioco şi gheţă taman amu de sărbători.
    (Nici nu mă gândisem că cineva ar răspunde la întrebările mele, intenţia a fost doar… de a pune pe gânduri)
    @nea Costache Dom’le mătălutză exagerezi dar rău, rău. Cum poţi să presupui că preşedintele ar fi om ca noi şi ar avea popou! Sau domnii parlamentari!? Nu dom’le aşa ceva nu se există, ăia care este supraom se numeşte şi nici caca nu face, aşa că nu deţine popou. Sau mă înşel eu şi din politicienii noştri poporul mai vede doar … ciurul ? 🙂

  20. Satmareanca says:

    Ştiu, dar mă mânca limba să zic, aşa cum pe tine te-au mâncat degetele ori tastatura să scrii atâtea întrebări retorice 😀

  21. lol's says:

    @Feri. Singurul lucru pe care pot sa îl fac este ca o sa dorm liniştit pentru ca mai e unul care gândeşte la fel ca mine. Aferim bre!

  22. Balin Feri says:

    Ce fericit aş fi eu dacă oarece domni mai mult sau mai puţin boculeţi ar avea şi ei o oarecare mâncărime ce să-i determine să gândească şi la altceva decât binele propriu.Dar asta deja-i… Utopie.
    Mulţam lol’s . Dacă ne adunam mai mulţi care gândim la fel, poate ne aude cineva. Măcar Dumnezeu, dacă Lui îi mai pasă.

  23. Satmareanca says:

    Io vă aud! 🙂 Pardon, vă citesc :)))

  24. Raulito says:

    moama` da ce romane` mai posteaza cetateanul` Balin Feri 😀 … la alti` ii mult de citit… dar de scris :-j

  25. Balin Feri says:

    împuşcaţi-mă să nu mă mai chinui 🙂 de voi să nu mai zic …

  26. Satmareanca says:

    Raulito, nu ne-am născut toţi cu aşa îndemânare. Dar încercăm să împrumutăm 😀

    Balin Feri, nu te împuşcăm. Când văd ce viteză ai, mă mustră conştiinţa şi bag şi io mare :)))

  27. Raulito says:

    no` ziceam din rautate 😦

    >:D<

  28. Balin Feri says:

    iată-mă pe post de muză! :))
    strigă patul după mine, să nu mai zic de pisi meu (numa’ 14 kilograme)

  29. Satmareanca says:

    Raulito, niciunul nu am înţeles că ar fi fost răutate 🙂 Poate nu m-am exprimat eu bine :))

    Balin Feri, bună muză :)) Maammăăă, câţi pisoi pe bloage 😀

  30. Raulito says:

    ok 😀 in fine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: