Huzur life

Cella mă urechează pe blog, pe bună dreptate, pentru tăcerea-mi de un an. Nu am nicio scuză. Niciun motiv demn de scos la înaintare. În ajunul sărbătorilor mă apucaseră părerile de rău pentru că nu mi-am programat o minivacanţă peste hotare. Acum, uitându-mă în urmă la zilele acestea libere în care am lenevit ca o boieroaică, zău că nu-mi pare rău. Mi-am recuperat toate energiile pierdute peste an. Numai aşa pot începe anul în forţă. Dar, ce e mult strică, aşa că de mâine începe munca. Era şi cazul, deja mă plictisesc într-un fel, chit că am mai şi muncit câte puţin, printre altele, zilele acestea. Chiar atât cât să nu zic că duc o viaţă de huzur.

M-am uitat la o duzină de filme (unele chiar de duzină), dar nu mi-a plăcut niciunul în mod deosebit. Importantă a fost însă deconectarea de la realităţile patriei. Am terminat Reginele Oanei – cartea a II în manuscris şi am început-o pe a treia- Regina Elfă. Am mai început şi Zăpada lui Orhan Pamuk, dar am lăsat-o la o parte de cunm au căzut primii fulgi de nea în prima zi a anului. Fain e cu zăpadă. Nu e multă, dar suficient cât să-ţi amintească că este iarnă. Anotimpul ăsta nu e chiar pierdut. Am mai frunzărit şi Cărţile Junglei, pe care am achiziţionat-o din colecţia Adevărul. Apropo de colecţie, titlurile sunt chiar bune, dar mă enervează faptul că ziarul nu se mai găseşte joia la chioşcuri. Nu pot să nu mă întreb care este scopul editării colecţiei, în condiţiile în care se face reclamă la greu, dar ia-l de unde nu-i…. Ca să închei cu cărţile, în urmă cu o lună am vrut să-mi comand la Polirom, online, Egipteanul şi Amanţii din Bizanţ de Mika Waltari. Nu ştiu cum de nu am mai comandat şi bine am făcut. Azi, răscolind netul, le-am găsit la ofertă. Iar una am primit-o gratis 😀 Mai sunt şi alte pachete interesante pe acolo. Închei partea cu cărţile. Cred că m-am molipsit de la Oana :))

Am mai făcut alte chestii, multe şi mărunte. Mai important este, însă, ce nu am făcut. Cred că de aici mi se trage optimismul şi energia ce o simt. Zilele acestea nu m-am uitat deloc la talk-show-uri şi doar foarte puţin la ştiri. Atât cât să aflu ce se întâmplă în ţară şi afară. Am rămas în minte cu imaginea din prima zi a anului, când reporterii televiziunilor de ştiri au stat de la amiază până seara târziu în ger în aşteptarea unei declaraţii de la întâlnirea informală a lui Băsescu cu membrii Guvernului. Toată ziua, televiziunile de ştiri avea în planul secund imagini live cu poarta ce ducea spre castelul în care se înfruptau mai marii ţării. Nu am înţeles efortul televiziunilor şi nici insistenţa cu care ne transmiteau imaginile acelea. În final, nu am aflat mare lucru. La fel, nu înţeleg cine şi de ce l-a resuscitat pe Victor Ciorbea. Reiau ideea Simonei de zilele trecute: cine e Victor Ciorbea? Pe mine una nu mă poate face să-l ascult. Iar tonul ridicat mă determină să mut canalul. Ca să închei, sper să-mi meargă la fel de bine tot anul. Cred că trebuie să arunc televizorul pe geam :))

Să aveţi un an nou cu multe împliniri! Succesuri! – că se poartă 😀