N-a fi să nu fie cumva…

„Sunt ok, doar că păzesc gazele să nu se stingă!” – aşa m-a îndemnat Simona să spun. Şi zic 😀

Nu, n-am păţit nimic. Nu sunt nici bolnavă (decât o reumă rebelă ce mă chinuie din când în când – deh, boală profesională de pe vremurile în care stăteam zi – lumină pe teren) şi nici alte probleme n-am. Sunt workoholic. Atât 😀 Multă alergătură, contracte de semnat, proiecte noi sau vechi de derulat. Când am văzut comentariile voastre, mi-am spus că sunt un pic prea egoistă. Aveţi dreptate, trebuia să dau un semn de viaţă. Mă flataţi mai mult decât pot duce.

Ieri a fost horor. De obicei, dorm dimineaţa neîntoarsă până târziu, dar, ieri pe la 8 şi ceva, m-a deşteptat Mediafaxul. „Au tăiat ruşii gazul la voi! Vrem urgent ştire!” Brrr. Ziua a început prost şi s-a terminat prost. Nici nu ştiu cum am dat telefoane şi cum am scris. De obicei nu funcţionez fără să fi băut o cafea lungă. Ba poate chiar două. Am trecut testul eroic, căci ziua s-a terminat mai horor decât a început.

Pe aici e frig. E alb. Cel puţin pe acoperişurile ce le văd de la geam. Peste zi nu am avut vreme să mă uit în jur. Gaz avem destul, cine ştie până când. Orişicum, ce nevoie avem de gaz dacă Electrica ne-a lăsat pe unii aseară patru ore fără curent. Suficient timp în care să dârdâim de frig în condiţiile în care microcentralele funcţionează şi pe curent. Nu e destul gazul! Ce nu reuşesc să strice ruşii, rezolvă Electrica.

Încălzirea oraşelor din zonă depinde exclusiv de gaz. Şi de curent, cum am arătat. Toţi au sisteme individuale de încălzire şi nu există o alternativă. Decât vara. No, da’ iarna nu-i ca vara. Dar nu e o dramă. Nu ar fi prima dată când sătmărenii ar rămâne în frig, dacă e să se întâmple nenorocirea. În urmă cu vreo 7-8 ani, autorităţile locale au decis debranşarea generală şi dezafectarea sistemului centralizat, pe motiv de pierderi. Fiecare s-a descurcat cum a putut. Nu a sărit nimeni cu subvenţii ori alte tipuri de ajutoare. Din contră, există o sumedenie de obligaţii şi cheltuieli suplimentare, care în sistemul centralizat nu existau. Vorba ardeleanului optimist: n-a fi să nu fie cumva…

Să revin, însă, la finalul horor al zilei. Pe la 7 seara se ia curentul într-o parte a centrului satului nost’, chiar zona în care avem redacţia. Pentru a treia oară în acest an. Ora 19.00 e la noi una de vârf. Ora la care se definitivează cele mai multe pagini din ziar, se fac machetele şi tehnoredactarea. Ieri eram puţin în întârziere pentru că au fost o grămadă de evenimente, inclusiv povestea cu tăierea gazului rusesc. Nimic nou, într-un fel cu luatul curentului, dacă şi-ar fi revenit rapid. Dar, nu… Surpriză! A venit după patru ore. Pe la ora 23.00! Noroc că am fost inspirată să fug acasă şi să-mi fac treaba pentru ziar. Altfel riscam să nu ieşim azi pe piaţă. Oricum, am ieşit la limită…

Ce vroiam să spun cu asta este că am devenit dependenţi de prea multe lucruri. În era în care vorbim de libertatea individuală mai mult ca niciodată, existenţa noastră normală este ameninţată de o grămadă de fire nevăzute. Dar cu subiectul ăsta voi reveni într-o altă postare…

PS. Un pic lipsesc şi eu, iar în jur se dau războaie. Nu ştiu care aţi supărat-o pe Oana, dar jur că v-aţi ras de pe faţa pământului dacă aflu 😀