Două buneee rău

„-De ce pedepseşte aspru statul român hoţii de buzunare?
– Deoarece nu suportă concurenţa!” – folclor virtual.

„Ce-i Elena Udrea asta? Uniunea Sovietică? Se învecinează cu cine vrea ea?” – Răzvan Dumitrescu dixit, aseară, la Realitatea zilei.

Îngerul şi Inchiziţia

Aţi simţit vreodată că aveţi aripi şi că puteţi zbura peste lume, departe de spaţiu şi timp? Aţi simţit că aveţi puterea să mutaţi munţii din loc şi că puteţi învinge toate barierele?

Îngerului meu i-au crescut aripi, a învăţat să le poarte cu demnitate şi le-a arătat tuturor cum poate să zboare. Zbura suav pe muzica inimii lui. Toţi erau cu ochii la el. Prietenii îl priveau cu admiraţie şi îi dădeau impuls să zboare cât mai sus. O altă categorie de pământeni îl priveau sceptic şi îi analizau fiecare fibră, văzută ori nevăzută, a aripilor. Insistau că este imposibil să zbori, în ciuda evidenţei. I-au tot spus asta până când a renunţat la zbor, deşi încă mai avea aripi.

Ei erau Inchiziţia. O serie de intelectuali şi scriitori, care cred că numai ei au dreptul să zboare, cu toate că nu au aripi de înger. Ei se cred deţinătorii adevărului absolut. Pentru că au mai multă experienţă, pentru că viaţa le-a bătătorit deja drumul spre nori. Deşi, pe toate drumurile, oricât de bine ar fi fost făcute, pot apare carii. Au uitat că şi ei au fost susţinuţi când au avut nevoie, în tinereţea lor. Acum, au tras tir după tir în aripile firave ale îngerului meu până aproape i le-au ciuruit. Doar una a rămas intactă, dar nu l-a putut susţine în zbor deoarece nu i-a spus nimeni că poate zbura şi cu o singură aripă. Frumosul a căzut la pământ. S-a închis în colivia lui sperând că lumea se va schimba pe când aripa bolnavă i se va reface. A căzut, dar nu înainte de a lupta vitejeşte, de unul singur, apărându-şi reginele.

Ştiu că într-o zi îşi va recăpăta încrederea şi va zbura din nou. Îşi va croi iar drum printre nori. Lăsaţi îngerul să zboare! Dacă ştiţi să creaţi aripi mai puternice, ajutaţi-l! Dacă nu puteţi ori nu vreţi să fiţi învăţătorii lui, lăsaţi-l să zboare cum ştie el, dar nu-i frângeţi aripile! Nu aveţi niciun drept, dacă nu aţi ţesut niciun fir din ele! Dacă nu puteţi fi îngerii îngerului, de ce aţi fi demoni?

Când simţi că poţi să te ridici, chiar să zbori, când faci lucrurile având convingerea că aceasta e menirea ta, Inchiziţia vine să-ţi năruie toate visele. Intră încălţată în cizme de gumă jegoase în sufletele îngerilor. Nu-i totul pierdut. Ar mai fi o speranţă. O aripă a îngerului meu este încă intactă. Dar, ajunge o aripă pentru a acoperi toată mizeria umană?

Ştiu că îngerul meu poate zbura, chiar mai sus decât crede el. Spuneţi-i şi voi că se poate înălţa printre nori şi cu o singură aripă. Spuneţi-i că cealaltă se va reface în zbor…

PS. Îngeri sunt şi prietenii aceia unici care te fac să simţi că poţi să zbori. Mă rog, cârcotaşii nu prea pot simţi asta. Ghinion 😀