Înc-o pleaşcă şi se duc…

De multe „succesuri” vom avea parte în următorii cinci ani. Stagiara Elena Băsescu este susţinută „fără rezerve” pentru un mandat în „Euro clic”. Pardon, în Parlamentul European. Ce mutare strategică din partea tineretului portocaliu, pentru „pleaşca” ce-a căzut peste ei!

Păi, dacă Boc şi-a dus nepoata şi şoferul în Guvern, de ce nu şi-ar propulsa El Comandante fiica în Parlamentul European? Doar nu credeţi că nu va prinde un loc eligibil? Aş vrea să-l văd pe pedelistul ce s-ar putea împotrivi.

Mi-o şi închipui pe mezina preşedintelui implementând politici geostrategice pe podiumurile de la Roma.

Cam cât tupeu îţi trebuie ….

Mă întreb cât tupeu îţi trebuie după ce te-ai remarcat doar ca un ministru mic şi mijlociu, vopsit şi gelat, după ce în aceeaşi calitate ţi-ai promovat membrii familionului şi prietenii în tot felul de posturi bănoase, după ce te-ai implicat în tot felul de afaceri dubioase, după ce ai pierdut pe locul III alegerile pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, după ce ai pierdut cât de ruşinos cu putinţă şi alegerile parlamentare, situându-te pe primul loc de la coadă – IV, după ce ai luat ajutor de şomer de lux deşi firmele tale gestionează o duzină de spaţii comerciale în centrul Sătmarului, locuieşti la vilă şi ai limuzină, după ce nu te-ai dat dus după expirarea mandatului din casa primită de la RAPPS şi lista ar putea continua… mă întreb cât tupeu îţi trebuie în aceste condiţii să-ţi depui candidatura pentru Parlamentul European.

Am şi răspunsul: trebuie să te cheme Ovidiu Silaghi ca să ai asemenea tupeu.

Dacă tupeistului n-ai ce-i face, mă întreb dacă conducerea PNL, recte Comisia mandatată de BPC pentru selecţia candidaţilor, îşi va da votul pentru a promova pe listele pentru Parlamentul European un membru care a pierdut de două ori în jumătate de an la votul uninominal.

Datorie semi-achitată

M-am achitat pe jumătate de datorie şi am avut plăcerea să înmânez, în cadru total neoficios, la o cafea lungă cu lapte, unul dintre premiile oferite aici. Al2-lea a venit, precum un gentlemen ce e, cu un mărţişor real, pe lângă cel virtual ce mi-l oferise aici. Mulţumesc încă odată! Sper să să-ţi facă plăcere să citeşti Codul cavalerilor. Data viitoare să-ţi aduci şi Primadona. A, şi încă ceva: Oana vrea să te asculte când vine prin Sătmar 🙂

Trexel a venit fără mărţişor, dar a dat cafeaua 😀

Au mai rămas două cărţi de dat câştigătorilor (mulţumim tritonicilor) şi două cafele de ingurgitat.

Mi-s VIP :)

De neiertat să-mi fie că am uitat să mă laud. Dacă nu v-aţi prins până acum cât de „very important” sunt, aflaţi acum că devin personaj de carte. Investighez, scriu la ziar şi îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Cu nume şi prenume. Şi păr de aceeaşi culoare. V-aş spune mai multe, dar povestea e în capul Oanei şi nu am reuşit încă să mă conectez la microcipul ei. Tot o hăcuiesc io cumva. Până atunci, găsiţi aici un fragmenţel.

Cea mai meseriaşă ever

Trexel mă provoacă să spun care cred că este cea mai „meseriaşă” piesă ce am ascultat-o vreodată. E foarte greu să alegi una. De-a lungul timpului cred că am catalogat multe piese drept „best ever”. Am vrut să fiu sigură, aşa că am aruncat o privire rapidă printre favoritele din contul meu de youtube. Mi-a fost cu atât mai greu să mă pronunţ. În cele din urmă am rămas la două, deşi îmi pare rău că discriminez vreo cinci. Şi nici nu mai sunt foarte sigură de alegere.

Vă provoc şi pe voi toţi cei care citiţi: care e cea mai mişto piesă ce v-a încântat vreodată auzul?