Cam cât tupeu îţi trebuie ….

Mă întreb cât tupeu îţi trebuie după ce te-ai remarcat doar ca un ministru mic şi mijlociu, vopsit şi gelat, după ce în aceeaşi calitate ţi-ai promovat membrii familionului şi prietenii în tot felul de posturi bănoase, după ce te-ai implicat în tot felul de afaceri dubioase, după ce ai pierdut pe locul III alegerile pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, după ce ai pierdut cât de ruşinos cu putinţă şi alegerile parlamentare, situându-te pe primul loc de la coadă – IV, după ce ai luat ajutor de şomer de lux deşi firmele tale gestionează o duzină de spaţii comerciale în centrul Sătmarului, locuieşti la vilă şi ai limuzină, după ce nu te-ai dat dus după expirarea mandatului din casa primită de la RAPPS şi lista ar putea continua… mă întreb cât tupeu îţi trebuie în aceste condiţii să-ţi depui candidatura pentru Parlamentul European.

Am şi răspunsul: trebuie să te cheme Ovidiu Silaghi ca să ai asemenea tupeu.

Dacă tupeistului n-ai ce-i face, mă întreb dacă conducerea PNL, recte Comisia mandatată de BPC pentru selecţia candidaţilor, îşi va da votul pentru a promova pe listele pentru Parlamentul European un membru care a pierdut de două ori în jumătate de an la votul uninominal.

Datorie semi-achitată

M-am achitat pe jumătate de datorie şi am avut plăcerea să înmânez, în cadru total neoficios, la o cafea lungă cu lapte, unul dintre premiile oferite aici. Al2-lea a venit, precum un gentlemen ce e, cu un mărţişor real, pe lângă cel virtual ce mi-l oferise aici. Mulţumesc încă odată! Sper să să-ţi facă plăcere să citeşti Codul cavalerilor. Data viitoare să-ţi aduci şi Primadona. A, şi încă ceva: Oana vrea să te asculte când vine prin Sătmar 🙂

Trexel a venit fără mărţişor, dar a dat cafeaua 😀

Au mai rămas două cărţi de dat câştigătorilor (mulţumim tritonicilor) şi două cafele de ingurgitat.