Înapoi în timp

Am primit o „temă” de casă care m-a pus pe gânduri. M-a trimis înapoi în timp în 1989. Miroase a creier ars şi tot nu-mi vin multe imagini în cap. Voi mai ştiţi cu ce se ocupau sătmărenii în 1989? Care era stilul lor de viaţă? Cum se distrau, unde ieşeau în oraş, cum îşi petreceau timpul liber?

Voi cu ce vă umpleaţi timpul în urmă cu 20 de ani?

Anunțuri

Despre Satmareanca
Ziaristă

81 Responses to Înapoi în timp

  1. Sfarsit says:

    Buna.Imi place site-ul tau.Daca te intereseaza un schimb de link cu blogul meu te rog sa vizitezi http://sfarsit.com/blog/link-exchange/

  2. Oana says:

    Io sigur nu stiu 😛

  3. Satmareanca says:

    Cred că te jucai în nisip 😆
    Io îmi strofoc creierii să-mi aduc aminte cum naiba se numea guma aiba ungurească, după care ne curgeau salivele. Maamă ce aş mânca nişte dunakovici 😀

  4. Oana says:

    Mai, aveam 8 ani, dar de unde sa stiu eu cum era in SM? Doamneee 😀

  5. Satmareanca says:

    Păi, mai are o întrebare în final. Ia spune cum era nisipul ăla 😀

  6. hadean says:

    eu mă ocupam cu hepatita alimentară în spitalul de infecţioase baia mare. da’ şi cu dunakavics şi cu diverse alte dulciuri ungureşti bişniţărite. şi deja îmi plăcea să-mi petrec timpul prin pieţe, între precupeţi şi precupeţe 🙂

  7. Oana says:

    Mno, am vazut-o si pe aia, dar rasspund dupa ce ma gandesc 😛

  8. Satmareanca says:

    Adi Hădean, cum îi spuneam la guma aia bişniţărită? Aia rotundă de erau vreo 10 în diferite culori într-un set? 🙂

  9. Satmareanca says:

    Oana, ai doar un pic de timp de gândire, nu te lăudai că ţii minte tot? Poate prima zi de şcoală 😛

  10. balbeck says:

    Acum 20 de ani ma jucam fotbal pe maidan.Erau foarte putine masini in parcare si ne jucam pe strada.Faceam porti din bolovani.
    Cei ce sunt mici nu se mai pot juca asa cum ne jucam noi, pentru ca parcarea e plina de masini.

  11. Satmareanca says:

    Exact! Era o adevărată plăcere să te joci în curtea blocului. Aveam o curte mare, plină de verdeaţă şi dotată cu diverse aparate de joacă. De câte ori merg la mama îmi aduc aminte. Acum curtea e plină de maşini, dar e spre bine. Până anul trecut era plină ochi de garaje, între timp s-a mai amenajat ceva.

    Copiii nici nu mai au unde se juca, dar nici nu mai socializează atât în curtea blocului. Sau mă înşel eu?

  12. Adrian SM says:

    Nu o sa pot dormi la noapte Crina.Imi fortez creierii la maximum da numa nu-mi amintesc de guma aia…:) Eu nu o consumam niciodata.De cite ori facea rost mama de undeva partea mea o dadeam surorilor.

  13. octavpelin says:

    Crina,jucam sah profesionist la CFR Arad,sau citeam ssi scriam poezii la cenacluri si le citeam impreuna cu marele poet Ioan Alexandru,Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Ai sa-ti spun un banc cu ardelenii!
    -De ce nu se duc ardelenii sambata la spectacol?
    -Pentru ca ii apuca duminca rasul in biserica.
    O seara placuta,stiam la bancuri o multime,mai ales de acelea cu Bula,Tavi 🙂

  14. Adrian SM says:

    Eternul Bula… :))

  15. In iarna-primavara lui ’89 serveam patria la Sibiu si, in rarele permisii in care ajungeam in Satu Mare, inchiriam cu baietii o cabana la strand si ne imbatam ca porcii. Asta pina in iunie. Dupa iunie am avut o cabana inchiriata permanent acolo si alternam chefurile-monstru cu excursii pe munte, sejururi la mare cu gasca de „minore” si o mare-mare pasiune pentru o domnisoara aflata departe. Din septembrie, am lasat Satmarul pentru Cluj, mi-am vazut mai departe de pasiunea sus-pomenita si, ocazional, de scoala.
    In ’89 mi-am auzit prima oara vocea la un post de radio, am inceput sa colaborez in mod sistematic la o gazeta si tot atunci m-am hotarit ca o sa plec din tara daca nu iau repartitie in Ardeal 🙂
    In ’89 inca mai traia tata si simbata inchiriam casete de la un tip pe nume Radu (noi ii ziceam „Radu cu video”) si faceam cite-un maraton de filme diverse. Citeam enorm p-atunci, de vreo doua ori mai mult decit apuc acum. Tata avea relatii la libraria din Centrul Nou, iar eu imi facusem rost de-o sursa de romane in franceza si ne aprovizionam reciproc cu material de lectura. Stateam pina tirziu in noapte si povesteam despre carti.
    In ’89 aveam bicicleta si faceam zilnic zeci de kilometri, ca naucu’, doar de dragul de-a face sport. In ’89 aveam cu vreo treizeci şi cinci de kilograme mai putin si parul mai lung cu vreo 15 centimetri.
    Si tot in ’89 m-am lasat de fumat (tigari) pentru o vreme si m-am apucat de pipa. Iar in ’89, cu trei zile inainte de Craciun, mi-am facut propria revolutie si m-am lasat de baut, definitiv. Era vremea, ca ficatul incepuse sa-mi faca figuri. Eram tare tinar in ’89 si multe le-as face probabil altfel, cu mintea de-acum. Dar habar n-aveam ce-i aia lombosciatica, ori ce-i ala metoprolol…
    Uf, vingt ans deja…

  16. dora13 says:

    Buna Crina, iti scriu si eu 🙂 imi place blogul tau, mai citesc lucruri despre SM, iti spun ce faceam eu in ’89, cand aveam 8 ani…mergeam cu trenuletul (cand functiona) prin parcul Gradina Romei si parca tin minte ca erau si hidrobiciclete pe lacul micut. Ascultam muuulte povesti, pe placi de vinil, la pick-up si vorba cuiva de mai sus, asteptam guma, ciocolata si portocalele din Ungaria (si Yugoslavia).

  17. m3 says:

    Si io fugaream minore, ca toate din jur cu exceptia lu’ Tovarasa erau minore. Macar asa, de conditie fizica. Gagica n-aveam, ca nu stiam la ce foloseste. Fotbal jucam si in curte, da jucam si pe iarba. Il aveam pe Vigu si pe Abrodan. Dupa aia pe Kalmar. Ba ne duceau si pe Peco, unde e podul din capu’ la Fabricii acum. Jumatea de echipa care castiga, bea Brifcor la o bodega din 14 Mai… Si mai mergea la Cercul Pionierilor. La aeromodelism. Karting am prins putin. Dar exact pe vremea asta, eram la careul de intai martie. Sau ala era de ziua mamicii? Si trebuia dat un raport cu efectivul clasei de nu stiu cati pioniiieri care nu stiu ce au facut, de ma balbaiam, ca eram mai natang asa, de radea tot timpul o fata de la clasa magiara…Oricum, tin minte ca venea pozarul sa ne traga-n chip si faceam chestie d-aia cu ghicel de dus mamicii. Ha, dar cum sa uit, cantam in fiecare dimineata ticolorul in fata clasei. Primeam pe vremea asta ultimele portocale, ca dispareau. Dar ciocolata aia cu trenuletul era dementiala. Si Maci, da nu la fel. Iote ca dau dracu in melancolii si nostalgii. Oricum, pe-acolo n-a fost rau, dar in vacante plecam in sud, si am vazut si batai pe ultimele sticle de lapte. E de povestit, te fura…

  18. Mana says:

    Țineam televizorul închis, citeam mult și ascultam muzică la magnetofon.

  19. Vania says:

    În 1989, sătmărenii încă discutau despre campionatul de baschet din 1972, găzduit de urbea lor şi cu ecouri de neşters…

  20. Cristian says:

    Asteptam sa vina seara sa ma uit la desene la televiziunea maghiara 🙂 (Maci in romana Moatzi :))

  21. Satmareanu says:

    Acu 20 de ani???? Buna gluma. 🙂

  22. trexel says:

    din SM habar n-am da o sa va pot spune din BV, olecutza mai incolo

  23. Adrian SM says:

    Jucam fotbal pe terenul de handbal de linga caminele I.P.L., mai mergeam la pescuit la Cubic,Calinesti sau Canalul de Est(Kelleti csatorna) spre Moftin.Seara bineinteles ne uitam la Magyar TV,eventual la cehi.Chiar si televiziunea din Ujgorod era mai interesanta. :).De asemenea seara deseori ascultam Europa Libera si asa mai stiam de ce se mai intimpla in lume. Tare-l admiram pe Neculai Constantin Munteanu. Citeam mult pe vremea aceea,iar daca aveam norocul sa dau de o carte buna nu-i mai dadeam drumul din mina decit daca era tare musai… 🙂 Totul era pigmentat de binefacerile cu care ne blagoslovea regimul:statul la cozi pentru orice,plimbari prin oras pentru a fi ,,pe faza”.

  24. CELLA says:

    uoaiiiiiiiiiiiiiii
    da’ ce nu făceam … scad 20 de ani şi nu-mi vine a crede 😆
    mi dorrrrrrrrrrr de mine, de gaşcă şi de „anii noştri nebuni”
    păi noi eram bine rău, aveam muzica noastră, filmele noastre, ierbile noastre verzi, nici capu’ nu ne durea …
    citeam ca nebunii cărţi trase la xerox, poezii bătute la maşină şi copiate cu indigo şaprte exemplare ( săraca maşina mea de bătut „optima” 😆 ), mergeam în fiecare concediu în haită în altă ţară (drept îi că socialistă, da’ ce puii mei, să-mi zică careva ceva …) şi aveam supliment obligatoriu o săptămînă la mare c-aşa era biletul, itineram la toate concertele că pe vremea aia erau concerte nu festivalu lu peşte prăjit şi artiştii cîntau mă, nu playbeceau, aveam abonament la teatru şi filarmonică că oamenii ăia săracii trăiau cu noi şi chiar dădeau ce-aveau mai bun în ei, mergeam la expoziţii de pictură c-avem amici cu duiumul care-or terminat în Cluj ( şi-acuma s-or „dus” da’ le cam pare aşa şi-aşa 😉 ) , aveam „trupele noastre” ( Celelalte Cuvinte erau tinereii explodaţi de plecarea fenixşilor 😉 )
    da’ ce mă lungesc … noi ne duceam mişteaux zilele …
    că omu’ era om, măi, nu ştiam ce-i aia mitocănie, invidie, mîncătorie şi etcccccccccc
    ceea ce ne-a rămas pînă-n zilele noastre … care acuma „viaţa e greu” şi nu trăim din amintiri că ne mănîncă PREZENTU’, asta-i „noi ai noştri” suntem bine cam la fel ca atunci, da’ bătrîni şi răspîndiţi şi ştii ce : amintirile chiar nu ni le poate lua nimeni, şi nici nostalgici găunoşi nu suntem, nu-mi pare rău de tinerii astăziului ( că-i iubesc ) da’ mai încet cu piamul pă scări mo 😆

  25. Nea Costache says:

    Cu ce ma ocupam in 1989? Ca si acum, dadeam carbune patriei, numai ca atunci ne straduiam sa devenim „Fruntasi in intrecerea socialista” iar timpul liber era petrecut cu preponderenta pe la cozile la care „poate se baga ceva”. Singurele lucruri pozitive de atunci, era lipsa grijei zilei de maine in ceea ce priveste locul de munca (chit ca era grija a ce pui pe masa maine) si dragostea pentru lectura a romanului de rand. Atunci, cartile bune erau date pe sub mana, preferential sau cu…ciubuc. Nu de putine ori, pe langa teancul de carti cumparate, erai nevoit sa cumperi si altele gen „Rase de caini din Romania” sau „Cultura arbustilor exotici”. Pentru cateva carti bune pe care erai fericit ca le prinzi, acceptai si aceste deseuri editoriale greu vandabile. Ei, totusi, in Romania se citea! Cati dintre tinerii nostri mai pun mana pe-o carte? Cati romani mai cumpara o carte? Gasesc totul pe net dar cititul unei carti, cu mirosul specific de cerneala tipografica si a hartie este preferat de tot mai putini romani.
    Urmarea? Cresterea gradului de incultura a romanului si dezvoltarea prostului gust, manelizarea culturala. Cu rare exceptii, vom deveni o natie inculta, devoratoare de kitsch-uri artistice si culturale. Imi lasa un gust amar!

  26. Satmareanca says:

    La cenaclu n-aţi mers niciunul? Ştiu că noi aveam pe aici un grup de folkişti. Ţin minte că fraţii mei mai dădeau fuga şi pe la casa de cultură. Io eram prea mică 🙂

  27. Satmareanca says:

    @ Adrian
    Tot n-am aflat. Am avut insomnii degeaba . Dar mai insist 😀
    Chiar şi la patinaj pe Cubic. Acum nu ştiu să se poată patina undeva în oraş, înfară de curtea Liceului Kolcsey.

    @ Octavpelin
    Bun bancul :)))
    Io nu scriam poezii, dar cântam în corul şcolii 😀

    @ Horia-Nicola Ursu
    Ce distracţii! Nu mai socializează lumea atât în vremurile noastre. Faza cu filmele mi-o aduc şi eu aminte. Ştiu că închiriam pentru câte două zile şi se adunau mai mulţi prieteni de-ai fraţilor mei la noi de se lăsa cu chefuri grozave 😀
    La ce ziar ai colaborat?

    @ Dora13
    Daaaa, trenuleţul din Grădina Romei. Şi căsuţele. Ce vremuri! 🙂
    Bine ai venit! Când dai pe acasă te aştept şi la o cafea 🙂

  28. Satmareanca says:

    @ M3
    În zonă lumea s-a descurcat cum se descurcă şi acum. Dacă nu curge, picură )))) Mă gândesc că avea o influenţă şi faptul că o parte a judeţului nu era colectivizată şi se putea face rost de una alta. În plus, fiind în zonă de frontieră, ca şi acum, aveam acces şi la Maci şi la celelalte 🙂

    @ Mana
    Televizorul îl ţinem închis şi pentru că nu era curent, cu lumânare nu funcţiona 😀

    @ Vania
    Sunt convinsă că şi acum mai sunt unii care povestesc despre asta 😀

    @ Cristian
    De departe, Moatzi (esti meshe îi spunea parcă emisiunii) era mai bun decât Mihaela 🙂

  29. Satmareanca says:

    @ Darius
    Cu un pic de efort îţi aduci aminte ce poezii te punea să reciţi doamna învăţătoare 😀

    @ Trexel
    Aşteptăm, dar doar olecutza 😛

    @ Nea Costache
    Poate că am înţeles greşit libertatea după 89, de aceea am ajuns unde suntem. Altfel mai cred că lumea toată e în schimbare. Internetul a schimbat complet lumea…

  30. Satmareanca says:

    Cella, scuze, nu ştiu de ce ai intrat la moderare. Poate d’aia că ai scris prea fain. No, noi ăştia un pic mai tineri nu aveam chiar atâtea trăiri 😀

  31. prima_dona25 says:

    In anii 1980 si ceva, aveam lampa cu gaz ca sa avem lumina dupa ora 22. Aveam pile la Otelu ca sa pot cumpara sticla de lampa, pt. ca se spargea destul de des.In f. multe seri faceam coada la alimentara, unde pupam in c.. pe vinzatoare, ca sa primesc,poate, o jumatate de pachet de unt in plus. Faceam ciocolata de casa, si ne bucuram ca puteam sa bem citeodata un pepsi. Faceam florio si ne serveam prietenii si mai faceam si prea bunul nechezol. Aveam multi prieteni, jucam canaste, remi, screble. Mergeam duminica la Calinesti, pt. ca sambata se lucra, si ne scaldam linga cei ce adapau caii si spalau rufele…Ce mishto! Frigeam pe disc slanina, pt. ca nu se gasea carne. Si mancam mici si mergeam la strand unde erau diverse spectacole. Si pe langa toate acestea, invatam de mama focului sa devin fica de nadejde a patriei , sa fiu cit mai buna in randurile muncitorilor sanitari. Faceam duminica sezatori unde fiecare aducea casete video. Fumam BT si citeodata Kent. Atat…pt. azi.

  32. teodor says:

    ragogumi_

  33. Satmareanca says:

    Bingo! Rogogumi îi zicea! În ieşirile din ultima vreme prin ţara vecină am mai găsit guma asta, dar parcă nu mai e la fel de bună. Ori mi-am schimbat eu gusturile. Nici Maci nu mai e la fel 😦

  34. Satmareanca says:

    Prima-dona, citindu-vă, văd că marea majoritate, indiferent de vârstă, aveam aceleaşi preocupări, dar aveam. Eram deschişi şi buni, adică oameni. Cred că azi stăm prea mult la TV, ne-am închis în noi şi am devenit mai egoişti.
    Să nu se înţeleagă că plâng după vremurile acelea, ci după ce erau oamenii de rând 🙂

  35. Citeam, ascultam seara „Europa liberă” şi pregăteam revoluţia. 😀

  36. Satmareanca says:

    Gabi, bine că am aflat cine a pus-o la cale 😀

  37. Adrian SM says:

    O voi intreba pe sora-mea mai mica in legatura cu guma aia buclucasa…:) Chiar nu-mi da pace.
    @prima_dona25 Slanina prajita e o delicatesa si acuma 🙂 Un pic dauneaza ea pe ici pe colo(colesterol,ficat si altele) dar stii cum e, nimic nu e perfect pe lumea asta 🙂 In schimb erai la aer curat,intr-o gasca de prieteni cu care puteai vorbi despre orice, era precis o atmosfera placuta, pe care nu o gasesti nici in cele mai scortoase localuri de fitze din ziua de azi…. 🙂 Poate o invitam si pe Crina odata la la o slanina fripta undeva…..? 🙂

  38. alexandru alexe says:

    Draga Crtina ce-ti veni sa te gandesti la asta te apuca nostaligia ca azi e ziua bunicutei Iliescu?

  39. Satmareanca says:

    Adrian, deja am aflat de la Teodor. Rogogumi 🙂

    Slănină prăjită am mâncat. Ţin minte că mergeam la ţară şi o frigeam, în vie, pe nuiele de nuc. Şi o mâncam cu ceapă verde 🙂

    Alexandru, nici nu mi-a trecut asta prin cap. Doar că am o „temă” de casă, aşa cum spuneam în postare, mai precis de serviciu. Adică de scris nişte texte pentru suplimentul Scânteia din JN şi am zis să întreb pe aici una alta 😀

  40. Adrian SM says:

    Mergea si cu ceva rosii,ardei.Daca erai la padure (Cionchesti,Noroieni,etc) cu putin noroc o imbunatateai cu niscai bureti…mmmmm, da buna era.:)
    Rágógumi, asa e… :))
    Si o sa dai si ceva nume in textele alea???

  41. m3 says:

    Ba cred ca se descurca ma abitir ca acum. Acolo zic, ca in rest era vai-s-amar. Era totusi acolo un hibrid de liberalism in tot „ermetismul” sistemului. Bradea, cat de a dracu, a fost mai putin slugarnica ca altii in alte parti. Si directorasii de intreprinderi, unii desigur, care se dovedeau mai putin pupincuristi decat in sud, aveau o oarecare relaxare. Dar zic ca acum e de rau, ca mie usor de afara mi se pare orasul mort, chiar mai mult decat atunci. Sigur din pricina oamenilor a caror nivel de orice fel, dar prioritar cultural (cum zice si Nea Costache), per ansambu s-a subtiat, a migratiei ioteticelor valori, a organizarii la varf precare, a intereselor meschine zise si gainarii (care se intampla si in alte parti, dar acolo de speriat). Si tragea in sus si Oasul, manelizat in mare acum (sunt nascut in Negresti). Nu numai datorita „delegatilor” cat si ce ziceai tu necolectivizarii. Tin minte ca erau palincii, afumatorii si ateliere care nu erau sub cooperativa. Mai tin minte ca era cumva cu acordul tacit al lui ceasca care prin ’88 a fost p-acolo. La vreme aia maica-mea profesoara in Certeze, le zisese copiilor daca nu vor sa aplaude sau sa faca tumbe, sa nu faca, si n-a legat-o nimeni.
    Apoi mai erau svabii sau sasii, mai spre vest, care s-au dus. Si mai era ceva, nu stiu ce, care la randul sau s-a dus. Sigur, nu e de regretat, dar totusi…

  42. Satmareanca says:

    Adrian, deocamdată îmi caut subiectele, de aceea am făcut „referendum” pe blog. Normal că pentru a scrie articolele mă voi documente ca lumea şi voi sta de vorbă cu oameni care au fost în mijlocul evenimentelor, în funcţie de subiect. Nu pot scrie poveşti, trebuie concret 🙂

  43. Satmareanca says:

    M3, cred că trebuie să-ţi fac cinste. Mi-ai dat câteva idei de subiecte. Unul e necolectivizarea Oaşului, la care mă gândisem şi eu, dar mai e şi cel cu şvabii. Mulţumesc! Fac cinste! 🙂
    Oşenii au rămas un fel de daci liberi în vremea aceea, din păcate acum s-au amestecat în mulţime şi au dat tonul manelizării, cum bine ai spus…

  44. Adrian SM says:

    Nu trebuie sa cauti mult. Te mai ajutam si noi cu ce putem… 🙂
    Vine luna mai , poate scrii despre inundatiile din 70(ca tot au dat hidrologii cod portocaliu si galben).

  45. Paul says:

    😀 Acu’ 20 de ani… Pai daca nu ma inseala memoria ma agitam cu proiectul de absolvire a cursului de programator! De fapt… vreo 3! Al colegului de camera de la curs (a fost in Sinaia), al unei colege si al meu! Al colegei.. recunosc ca era si o motivatie romantioasa: placea la io de ea! Dar oricum ajut oamenii daca pot! 😛

    O intreaga poveste.. chiar simpatica cu acest examen!

    In general…
    Pai te vedeai cu prietenii la o discutie, un joc, ascultai muzica si un pahar de vorba! Citeai… bineinteles ca te descurcai la o pila la librarii! :mrgreen:
    La TV… e inutil sa spun eu!

    Ah.. si te agitai si te descurcai sa faci rost de muzici!
    Si mergeam la concerte rock! Alea de luni seara de la teatrul Tanase! Unde ne ruga Tanase (Stelian Tanase… cel pe „sticla” de azi!) sa nu mai tipam asa de tare, sa nu mai batem in ritm din picioare! Si bineinteles ca era trimis la plimbare cu diferite comentarii! „Cinta la alta masa!” „Tanaseeee s-a racit grisuletu’ baaa!”
    Cum opreau curentul ca sa ne faca sa plecam acasa sau ca sa il scoata de pe scena pe Andries! Cinta „interzise”!

    Ehh.. tinerete! :mrgreen:

  46. Paul says:


    :mrgreen:

    Asta cinta si cind era plenara de partid! :mrgreen:

  47. Paul says:

    La piesa asta au taiat curentu’ si au venit doi sa il scoata de pe scena!

  48. alexandru alexe says:

    Huh….m-am linistit oricum acum 20 de ani in muncipile tarii se gandeau mai marii PCR la culturile agricole de primavara cat sa mai umfle cifrele pt tovarasul sclipitor Ceausescu!

  49. CELLA says:

    Întrebai de cenaclu ? … care ? 😆
    că am fost la multe feluri (de poezie, literare, de muzică) ;
    dacă întrebi de-al lui Păunescu Adrian … poate faci cu mine „serial” 😉
    am amintiri din zeci de locuri, cu sute de persoane …
    şi m-a şi scos de pe o scenă adhoc BOSS, că îmi dicta Ştefan (Hruşcă) textul de la „eu nu vin la nunta ta iubito” şi n-aveam voie nici să şoptim în locul ăla sacru SCENA ;
    aaaaiiiiii ce amintiri pot avea cu CENACLUL; de la Bucureşti,Cluj,Ţebea,BINŞ,Ştei, multe de multe … şi joia cu urechea pe radio şi toate textele şi cronicile din Flacăra şi Andrei mititel cîntînd cu Ioana şi Cristi Minculescu şi toţi minunaţii ăia, am „asistat” la atîtea debuturi, meciuri faine, „întîmplări”, nopţi şi zile că mi se pare c-am „lucrat” în CENACLU, umblam cu nechezoalele după noi şi lor le dădeam sticlele de votcăşi cafea nemţească ( adică adusă din, aia în pungi de-un sfert, galbene şi mezeluri de la comtim şi cîte şi mai cîte )
    gata, că m-o luat valu’, mă uit la fotografii, ce tineri erau (eram 😉 ) mai ales EU, şi ce frumoşi, mai ales EI 😆

  50. trexel says:

    pai in 22 cand am auzit ce si cum, eram in padure cu toporu in mana sa-mi iau un bradut pt craciun. mi-a zis paduraru care era preten cu taica-miu. care taica-miu plecase d’acasa de cand avusesem io 6 ani, asa ca mi-am facut tineretea comunista singur printre tovarasi.
    imi aduc aminte de sula de la pravalie cu care o tanti grasa si cu tzatze d’o tona imi impungea cartela de paine. si mancam sarlota de fistic. ua, ce buna era!
    si p’atunci purtam izmene bă, iarna, ca era frig, tinea zapada la brasov 6 luni nu ca p’aici.
    si din fericire n’aveam calculator si copilaream p’afara si-mi stergeam mucii cu maneca da nu vedeai copil alb la fata ca ametitii astia de’acu, de zici ca-s mortaciuni toti.
    eram in clasa a 7a la revolutie si ma durea undeva de factura de gaz ca faceam focu cu lemne bai, stiti voi cum trosneste jaru-n soba? stiti voi zgomotu de jar incins?

  51. Adrian SM says:

    cella ,poate ne areti si noua din pozele alea.Cu asa o patima ai scris ca m-ai facut curios….:)

  52. Gheorghe says:

    La vremea respectiva se traia mai sanatos decat acum, era mai multa miscare. Abia asteptam week-end-ul sa merg pe munte, si deshidratat fiind beam doua cico sau fruco pe nerasuflate.
    Nu aveam calculator si nici ce sa vad la televizor, eram vegetarieni, pentru ca mancam salam cu soia, iar carnea nu producea colesterol ca era in cantitate limitata.

    Nu stiu cum se face ca atunci erau patru patinoare in oras si acum este unul, erau 5 stranduri, din care doua acoperite, iar acum mai sunt 3 din care doua acoperite, erau 5 sau 6 terenuri de tenis, si acum mai este unul.
    Cred ca datele spun de la sine cum ne petrecem timpul liber.
    Fiecare rupt de lume in fata televizrulu isi a calculatorului.
    Trist, socializarea e in regtres !!!

  53. CELLA says:

    @Adrian – cu dragă inimă ţi-aş arăta dar încă nu m-am hotărît, dacă faci mişto … bine, să ştii că nu mă supăr;
    şi nici patimă nu-i, îs nişte biete amintiri ale unei biete temporar melancolice … dacă vrei „să mă pui la punct” fă-o neaoş 😉 nu mi ruşine nici de (cu) mine nici de viaţa mea TRĂITĂ şi nici de amintiri (ale mele) 😆

  54. Adrian SM says:

    Nu-mi sta in caracter sa fac misto.Cu atat mai mult de ,indraznesc sa cred,prietenii de pe aici . Acesta e si motivul pentru care intru aici pe blog:e o lume aparte,civilizata,cu persoane cu care poti purta o conversatie placuta. In caz ca exista diferente de opinii se rezolva ca intre oameni seriosi, fara a folosi limbaj de mahala,nu cum am vazut pe multe alte bloguri…:) Nu vad de ce te-as pune la punct,nici sa vreau nu as avea motive.Ba nu , am motive sa te invidiez.Ai avut prilejul sa cunosti personalitati pe care eu doar la televizor le-am vazut…:) Si la urma urmei in fiecare exista macar un dram de melancolie….Eu mi-am amintit acu de cele citeva poze facute in R.D.G. in 1988,le am pe undeva prin birou.O sa le scot sa vad in ce stare mai sunt.Dupa cum imi amintesc nu-s de cea mai buna calitate, dar sunt pozele mele…:)

  55. hadean says:

    nu mai ştiu cum îi zice gumei, că-i mult de atunci. da’ îmi amintesc că er şi din ia neagră şi mentolată de-i zicea -normal- negro.

  56. Paul says:

    „Blues-ul magazinului”
    Alexandru Andries

    Chiar la usa casei mele s-a deschis un magazin…
    Chiar la usa casei mele s-a deschis un magazin…
    Toate rafturile-s goale, da-nauntru-i de lume plin !

    Dupa jumate de-ora a venit masina,
    Dupa jumate de-ora a venit masina,
    Da’ nu stim ce-a adus pentru ca s-a stins lumina.

    Am stat la coada doua ore jumate,
    Am stat la coada doua ore jumate,
    Noi aveam buletine, ei cereau pasapoarte !

    :mrgreen:

  57. CELLA says:

    Adrian – mulţumesc pentru precizări, mi s-au întîmplat tot felul de „lucruri” în virtual atunci cînd unele gînduri (ale mele ori ale altora) erau despre trecut (personal ori social; io nu-s nostalgică decît în ce mă priveşte pe mine şi amintirile mele şi cei „ai mei”) 😆
    acceptă-mi scuzele pe care ţi le prezint cu gînd bun 😆
    am cunoscut ce-i drept OAMENI minunaţi, ei erau la debut, tineri şi puţin cunoscuţi, noi eram şi mai tineri şi absorbeam precum bureţii muzica şi poezia lor ( poezie de tot felul, marea poezie despre care aşa aflam şi apoi mergeam acasă şi „săpam” în bibliotecile „salvate” ale unor „bătrîni” ), şi o istorie despre care nu prea ştiam de la şcoală;
    nu ştiu alţii, dar pot spune că profesorii mei ( în facultate ) ne strecurau o istorie la care rămîneam ca-n poveste, cu gura căscată la propriu 😆
    apoi am învăţat alta, bătînd ţara, pe la mănăstiri, în sud şi-n răsărit, oriunde ne trimiteau … că nu a fost vacanţă să nu mergem „cu şcoala” prin ţară … frumos mai era
    eu cred că nici nu ştiam ce-i televizorul că nu mă prea interesa, n-aveam timp 😉
    vedeam doar marţea piesa de teatru, miercurea telecinemateca, sîmbăta teleenciclopedia, seratele muzicale şi serile cu balet şi patinaj artistic
    şi faceam mult sport, chiar mult, cred c-aveam cinci antrenamente într-o săptămînă, şi cerc de teatru şi cenaclul şcolii şi pregătiri pentru olimpiade şi cîte şi mai cîte ;
    important din toate-i că eram mereu împreună, mereu mulţi şi mereu fericiţi de toate cîte ni se întîmplau 😆

  58. Oana says:

    Imi amintesc ca… no, am uitat 😀

  59. m3 says:

    La SM, la Buc sau pe teren neutru? 🙂

  60. primadona25 says:

    @Satmareanca: Nu vreau sa vorbim cu d-voastra! Sufletul nu are varsta. Si vreau sa mai stiu ceva pentru care nu am nici o explicatie: de ce in SM, Teatrul e ascuns dupa acel scarbos borcan? In toate locurile Teatrul e fala orasului…
    De ce se lasa in paragina parcul din jurul Turnului pompierului? De ce s-au dat atitia bani pe pietroaiele acelea oribile din centru nou? De ce se lasa de izbeliste Strandul, care putea sa fie un veritabil plaman al orasului?

  61. @crina: back to the party 🙂 m-ai intrebat la ce ziar am scris in ’89. nu era ziar, era o revista studenteasca, se chema Napoca Universitara. si mai scriau acolo, la vremea respectiva, niste nenea pe care-i chema alin fumurescu, mihnea maruta, liviu man… mai tirziu, in ’90, publicatia si-a scurtat numele si-a devenit NU. restul e istorie a presei postdecembriste 🙂
    la cenaclurile porcului nu-mi placea sa merg. prea mare inghesuiala, prea mult spirit gregar… ultima oara am fost in ’85 sau ’86 si mi-am sarutat, la intoarcere, undeva prin parcul lucaciu, fosta colega de banca (la vremea respectiva mi-era cea mai buna prietena). avea gust de piersici.
    @cella: poze din 89? hai ca va arat una, aici: http://farm1.static.flickr.com/209/474439961_aa69a46892_o.jpg
    ma recunoaste careva?

  62. fanitza says:

    vezi ştrandul! 😀

    ăla care azi abia că mai funcţionează!

    satu mare, bagi degetul în pământ şi ţăşneste apa termală! dar de aceea, nu există nici măcar un ştrand funcţional! 😉

  63. @fanitza: poza nu-i de la strand, ci din gara (noua la vremea aia) a costinestilor… inca nu era nici o viloaie p-acolo.

  64. al2lea says:

    Ce faceam acum 20 de ani? In parte v-a spus Primadona, ca le faceam toate impreuna, ca si acum. Eu mai stateam la usa la alimentara si pentru carne, lapte, faina, zahar… terminasem stagiatura si incercam sa-mi gasesc locul intr-un mediu care parca nu mi se potrivea. Asta de-acum mi se potriveste bine, zic eu! Ce mai faceam? Ma gandeam ca nu o sa am masina niciodata. Nu vedeam cum sa-mi cumpar una din salariul de 2750 de lei pe luna. Treceam „podul de fier” ca sa-mi conduc sotia la autogara… lucra in Tara Oasului. Mai mergeam si eu uneori, ca nu putea sa vina la fiecare sfarsit de saptamana. Asa ca luam baiatul si ne duceam noi la ea!
    Era bine tare. Asa de bine, ca invata pe rupte ca sa scape de acolo, in speranta unui examen de secundariat (acum ii zice rezidentiat). Eh, sunt multe de spus! …

  65. Satmareanca says:

    @ m3
    Unde s-o nimeri, poate chiar în Ţara Oaşului 😀

    @ Fanitza
    Ehehei, ce vremurie de glorie a trăit atunci ştrandul. A ajuns o ruină ca şi multe altele…

    @ Horia-Nicola Ursu
    Normal că îi ştiu, unii sunt blogheri, dar nu numai aşa îi ştiu 🙂
    Mă dau bătută. Să mă tai şi nu ştiu care eşti din poză. Nici nu îndrăznesc să ghicesc 😀

    @ Oana
    E bine că ţi-ai amintit şi atât. E un pas înainte :)))

  66. Satmareanca says:

    @ Adi Hădean
    Deja desluşisem enigma. Rogogumi îi spuneam gumei. În drum spre casă de la redacţie mi-am luat nişte bomboane de-alea fekete mentolate. Tiszto ungureşti. Gumă n-aveau 😀

    @ Primadona25
    Cred că a fost o greşeală de exprimare, foloseam pluralul (nu cel de politeţe), pe blog chiar iau pe toată lumea la per tu, n special pe cei care îi simt aproape, iar tu te numeri printre ei. Dacă am făcut-o altfel, promit să nu se mai repete 😀
    Pentru că unii vor să pună mâna pe el şi aşa au motive – asta cu parcul de la Turn 😦 Pietroaiele -enigma se află într-o altă redacţie…

    @ Al2lea
    Fain se trăia din punctul ăsta de vedere. Mie îmi e ciudă pentru că oamenii nu mai ştiu să se distreze aşa, să fie la fel de buni. Faine amintiri!

  67. @crina: extrema dreapta, omul cu tigarile. pe-atunci fumam carpati fara.

  68. Paul says:

    @Horia: de care? De Tg. Jiu? :mrgreen:

  69. Satmareanca says:

    @ Gheorghe
    Bine ai venit! 🙂
    Cred că fiecare din cele două lumi aveau părţile bune şi rele. Latura umana a oamenilor de rând, dacă pot spune aşa, era mai dezvoltată. Nu eram atât de avari, nu atât de mulţi… După 89, prea puţini am rămas oamnei şi prea mulţi au perpetuat năravurile comuniste numite acum, pompos, în fel şi chip.

    @ Cella& Adrian
    Merci pentru poveşti! Faine amintiri aţi depănat! Vă adun într-o zi la o cafea lungă… 🙂
    Cella, ţie îţi mulţumesc în mod special pentru că m-ai introdus în atmosfera primului subiect pe care vreau să-l tratez 🙂

    @ Alexandru Alexe
    Oricum, nu ăsta era subiectul, ci ce simţeam noi ca şi oamenii. Uneori trebuie să mergem în trecut cât să recuperăm ce aveam bun. Prea mult am pierdut pe traseu…

    @ Trexel
    Cred că vroiai să tai pe cineva. Te credeai în Londra încă de atunci 😛
    Io ştiu cum trosneşte, deci nu-s copil :)))

    @ Paul
    Ascultând piesele ieşisem şi io din scenă şi mă pierdusem pe youtube. Noroc că nu s-a luat curentul 😀

  70. Satmareanca says:

    Horia, aaa, scuzaţi, tocmai eram la o ţigară (nu fumez la computer. măcar atât 😀 ) Nu m-aş fi prins 🙂

  71. Paul says:

    :)) daca mai scrii de minariile „mescherilor” de la tine… cine stie?! 😛 Iti dau ei o mina de ajutor! :mrgreen:

    Parerea lui io.. Hic!

  72. Trexel says:

    iote al naibii, avea blugi. cu 1800?

  73. Satmareanca says:

    Paul, ce rău eşti. Dă-le idei :)))
    Nu zice ho, până nu sar gardul. Acum nu ştiu de care să mă iau, sunt în vână 😆

    Trexel, cred că era oligarh 😀

  74. Paul says:

    @Satmareanca: Incearca formula croitorasului cel viteaz! Ala din poveste… nu sindicalistu’! :mrgreen:

  75. Satmareanca says:

    😆

  76. @trexel: aveam, c-aveam neamuri p-afara. 🙂
    by the way, tricoul ala alb fara mineci l-am purtat pina acu’ vreo doi ani 🙂

  77. @paul: de sf. gheorghe.

  78. Paul says:

    😆 in Bucuresti top 1 – Tg. Jiu top 2: Sf. Gheorghe! Cele mai proaste… cele de Bucuresti! :mrgreen:

  79. @paul: cele mai bune erau alea de timisoara, da’ aia era marfa de contrabanda si se gasea taaaare rar. alea de tg. jiu erau dezgustatoare, erau pline de ‘copaci’.

  80. mika says:

    buna! sunt si eu noua pe-aici si mi-a placut subiectul. acu’ douaj’ de ani, eram „o prunca de osan” de 12 ani. eram speriata de moarte ca nu puteam nicicum sa retin definitia RSR pe care trebuia sa o invatam la constitutie; mergeam la olimpiade, eram abonata la gazeta matematica (cine-am fost si ce-am ajuns.. 🙂 ), devoram revistele pif din colectia de tinerete a tatalui meu (asa am invatat mai intai sa scriu in frantuzeste, inainte sa stiu cum se pronunta. la inceput eram tare nedumerita de ce tata ii zicea „erchiul”, dar se scria hercule); am fost in tabara in ucraina; mancam cu deosebita placere bananele verzi ramase de la revelionul la care-au fost ai mei (banane care intre timp s-au copt pe polita de sus a dulapului) si mere de la aprozar cu 7 lei kilu’, pentru care stateam la coada cu orele; cumparam de la alimentara bomboane maro (cu sau fara cacao deasupra)sau colorate (fara nici un gust), aproape in totalitate topite, de nu putea vanzatoarea sa le dezlipeasca ca sa-ti dea 100g; mancam inghetata ce se topea instant si nuga ce-ti lipea dintii; uneori gaseam si jamble colorate si chiar cu bucatele de sticla 🙂 ; saream elasticul si imi faceam probleme ca nu prea puteam sa sar la lada la ora de educatie fizica; faceam martisoare si le vindeam pentru fondul clasei; castigasem la o tombola cartea „cultura vitei de vie in bolta” (avem si acum 3 exemplare acasa, pentru ca ai mei cumparasera carti de la librarie niste carti care se dadeau „conditionat”); aveam prieteni „neconditionat” si corespondam in tara cu alti elevi carora le explicam ca oasul nu e in maramures 🙂 ; aveam bunici pe-atunci, adevarati oseni; aveam timp, aveam credinta in oameni… toate aveau alt gust atunci…

  81. Satmareanca says:

    Mika, bine ai venit! 🙂
    Mi-a făcut mare plăcere să-ţi ascult amintirile. Suntem cam de aceeaşi vârstă şi coincid în cea mai mare parte.
    Te mai aştept! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: