Restanţe

Ştiu că am nişte lepşe de onorat, încerc încet să mă scap pe cât posibil de „datorii”. Încep de la coadă cu leapşa ce mi-a lăsat-o pe blog dilimandrache de Ion Dascălu – “Foaie verde de arţar, m-a făcut tata cobzar”.

1. Precizează-mi o calitate de a ta şi, dupa aceea, un defect.

– frumoasă şi deşteaptă
– încăpăţânată şi un pic snoabă.
Na că am zis câte două. Mulţumit? 😀

2. Un lucru bun pe care l-ai făcut în viaţă (şi nu regreţi deloc, ci dimpotrivă) şi un lucru bun pe care nu l-ai făcut (şi regreţi enorm că nu l-ai făcut).
– ar însemna să mă laud şi nu am dispoziţia necesară.
– dacă este vreunul şi nu-mi vine în minte pe moment, sigur îmi voi duce crucea până când îmi voi repara greşeala.

3. Care e culoarea naturală a părului tău şi de ce ai ales culoarea roşcată (şi totodată mai spune şi ce alte culori ţi se potrivesc).
– şaten închis
– pentru că e cool
– brunetă – cred, dar şi un soi de blondă am fost şi nu mi-a zis nimeni c-aş fi naşpa.

4. Ce îţi place la meseria pe care ţi-ai ales-o şi ce nu îţi place (likes and dislikes, dupa cum zice englezu’).

– Să cunosc oamenii din spatele imaginii, mai exact cât se poate din adevăr şi să-l spun tuturor, cât de rapid posibil.

– Hmmm, greu de răspuns într-un fel. Cred că singurul lucru ce nu-mi place e că meseria îmi organizează viaţa. De exemplu, week-endul viitor, îmi propusesem să ies şi eu undeva la munte ca tot poporul muncitor. Pe când să mă organizez mai bine mi-am adus aminte că nu se poate, deşi ar fi weekend-ul meu liber. Meserie mă cheamă. Ar mai fi momentele în care ai vrea să vorbeşti dar trebuie să taci pentru că faci mai mult rău.

5. Ce ai face dacă ai fi conducătorul lumii, enumerează câteva proiecte (gen pace şi prietenie între popoare sau programul salam pentru săraci, nu ştiu, tu să spui).

– Cred că aş opta pentru programul salam pentru săraci, ca să-l numesc (plagiez) aşa generic. Deşi meseria ce mi-am ales-o este una liberală şi adesea concepţiile mele despre viaţă sunt liberale, la faza asta aş fi profund social-democrată. Aş lua de la bogaţi şi aş da la săraci. Şi asta tot dintr-un egosim, aş zice. Pentru că oricât ai fi de bogat nu poţi trăi liniştit văzând că în jurul tău oamenii mor de foame ori de sete. Cred că aş fi un mic dictator.

Sper că am fost destul de cuprinzătoare 😀