Câteva indicii

Nu ştiu dacă am voie să fac ceea ce fac, io aş spune că da, poate că editorul ( Bogdan Hrib, cum cine? ) ar spune altfel. Dar, de vreme ce sunt personaj de carte îmi permit să postez un pasaj despre mine (da, sunt narcisistă :D). Aţi ghicit: Oana a finalizat Indiciile anatomice. Cartea a cărei idee i-a trosnit în neuron în timpul lansării Reginelor la Satu Mare. Atunci a promis că va scrie o carte în care Bogdan Hrib va fi unul dintre personaje. Eu am insistat ca povestea să se întâmple la Satu Mare, dar nu aveam cum să bănuiesc că voi deveni şi eu personaj. Şi nu de oricare. Am primit manuscrisul azi noapte pe mail şi îmi pare nespus de rău că nu sunt azi liberă să-l dau gata. Între două ştiri citite am descris fişierul şi abia mă pot desprinde de monitor. Cred că voi avea o seara lungă, poate chiar o noapte albă. Deocamdată, din cât am citit, chiar m-am recunoscut la unele faze. Cine ştie ce fac mai departe. Noroc că oana dispare câteva zile şi va scăpa de răzbunarea la cald. Dar, vă las să citiţi şi voi câteva rânduri.

„Crina îşi stoarse rapid un coş mic, ce abia se zărea, înainte de-a se machia şi a ieşi pe uşă. Era cald, şi nu fusese nevoită să muncească prea mult la aspectul vestimentar. Oricum era ca o văduvă neagră, tot timpul se îmbrăca în negru, uneori aruncând o pată colorată. Dar nu pentru că aşa ar fi vrut, ci doar din „greşeală”. Dar în dimineaţa aceea renunţă la bluza neagră pe care şi-o alesese seara, punându-şi un tricou alb cu ceva desene albăstrui.

Era miercuri, iar ea fusese nevoită să se trezească în creierii nopţii. Era obişnuită cu trezitul la zece, băutul cafelei şi ritualul ţigării. Abia apoi îşi deschidea telefonul şi începea să-şi sune colegii. Dar era o zi specială. Adjunctul plecase pentru câteva zile împreună cu iubita undeva la aer curat, iar ea vedea în faţă o zi istovitoare de muncă. Se gândi dintr-o dată că e miercuri şi zâmbi aduncându-şi aminte de un manuscris numit „Miercuri o să mori!”. Era convinsă că nu era miercurea corectă, chiar dacă într-un fel inspirase personajul. Oricum, în afara unor organe, nu i se întâmplase nimic straniu în ultimul timp.

Nu se grăbea spre redacţie, oricum nu avea să plece de acolo. Aşa că se gândea cu înverşunare la toate datele pe care i le dăduse Iolanda, dar şi la cele pe care le aflase ea. Ştia că trebuia să afle mai multe despre cele trei „victime”, rugându-se în acelaşi timp să nu mai apară vreo probă anatomică. Nu de alta, dar avea nevoie de timp pentru a face cercetări.

Ajunsă în redacţie îşi dădu seama că timpul nu îi va fi favorabil. Telefoanele începură să sune şi subiectele să răsară de te miri unde”.

Despre Satmareanca
Ziaristă

16 Responses to Câteva indicii

  1. Ion Dascalu spune:

    Eu sunt un pic uimit de „Crina îşi stoarse rapid un coş mic, ce abia se zărea”.. :)) Tu ce zici?

  2. Satmareanca spune:

    Tabieturi de femei. Habar n-aveţi voi 😀

  3. Yvan spune:

    Nu ma pricep la asa ceva, dar suna bine!

  4. Satmareanca spune:

    Sper că nu te refereai şi tu la coşuri 😀

  5. Foarte mişto! Aia cu coşul cred că e SF. 🙂

  6. Alin Fărcaş spune:

    Ce fain! Sa devii subiect de roman. Asta inseamna ca esti o fata de… poveste, nu?! 🙂 Cred si eu ca n-o sa dormi la noapte. Aia cu cosul m-a amuzat si pe mine. Sa nu uitam insa ca era mic… abia se zarea. 🙂

  7. CELLA spune:

    unde o bîrfim ? 😆

  8. daurel spune:

    Un scriitor, originar din Arad, care semna Paul Everac, l-a anuntat pe nasul meu de cununie ca va apare in viitoarea lui carte. Nasul a anuntat cunostintele sa cumpere cartea. Si azi, dupa 20 de ani, nasa cauta sa recupereze cartile respective si sa le distruga! S-ar putea ca maine sa fie sterse articolul si comentariile prezente…

  9. teo.georgescu spune:

    cum spuneam….eu devin din ce in ce mai curioasa in legatura cu romanul asta…cu atat mai mult cu cat cunosc personajele…
    Vad ca Bogdan (la Hrib ma refer, evident) tace chitic::)))

  10. Lucia Verona spune:

    Felicitări pentru lifting! 🙂
    Şi pentru „rolul” din romanul Oanei 🙂
    I-am sugerat Oanei să ceară de la personajele reale acordul în scris, ca să nu se trezească apoi cu procese 🙂

  11. Satmareanca spune:

    Merci, Lucia, tocmai vroiam să convoc un referendum ca să văd ce zice lumea. Am muncit câteva ceasuri la liftingul ăsta şi acum mă tot uit şi mi se pare cam mic scrisul. Mă tem că o să aibă nevoie lumea de ochelari :))))

    Bună ideea ce i-ai sugerat-o Oanei. Chiar m-a întrebat şi Bogdan azi dacă patronatul ziarului nu are nimic împotrivă.

  12. Satmareanca spune:

    Teo, tocmai mă pun să-l citesc, am parcurs câteva pagini azi şi chiar m-a prins 🙂

    Daurel, păi, am ocazia să-l citesc înainte de a fi publicat, editorul chiar mi-a spus să fac comentarii dacă vrea şi să sugerez eventuale modificări. Nu cred că va fi cazul, am încredere în Oana .:)

  13. Satmareanca spune:

    Cella, io zic că peste tot, ca să citească cât mai mulţi 😀

  14. Satmareanca spune:

    Alin Fărcaş, bine că nu ai văzut-o şi p-aia cu văduva neagră :))))

    Roxana, chiar şi io sunt SF 😀

  15. Oana spune:

    Ce bine ca plec, iti trec nervii pana ma introc 😆

  16. Alin Fărcaş spune:

    Am vazut-o si pe aia… nu stiu, nu ma bag! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: