Toate vechi…

”Meseria de gazetar nu e din cele mai uşoare. Lumea e învăţată să te încadreze al cui eşti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Că nu eşti al nimănui, decât al lui Dumnezeu şi al conştiinţei tale, asta nu poate înţelege nimeni”. Nae Ionescu/ Ziarul Curentul, 16 nov. 1929

Citatul tronează de multă vreme pe blogul Simonei. Îl recitesc de câte ori intru şi mă trezesc gândind. Mă tot gândesc câtă dreptate avea. Lucrurile nu s-au schimbat deloc…

PS. Nu e nimic de interpretat în privinţa mea, nu trec prin nicio fază, doar zic 😛

Crin – ce succesuri, ce dezamăgire!

“Elena Băsescu le promite românilor legalizarea drogurilor, asta le lipseşte românilor. Asta trebuie să facă românii fără serviciuri”, a spus Crin Antonescu. (Cotidianul)

„Providenţialul” a gafat rău! În stilul EBA cu succesurile ei. Şi-a făcut imense (de)”serviciuri”. Recunosc că mi-a plăcut Crin Antonescu, chiar pot să spun că era preferatul meu dintre prezidenţiabili, fără să fiu neapărat un fan. Dar, asta nu înseamnă că necondiţionat, până la capăt. Şi spun asta pentru că am văzut că există un curent care susţine că ar trebui ascunse toate neajunsurile acestuia doar pentru că Băsescu e o catastrofă verificată şi, în general, Băsescu şi Geoană sunt nişte politicieni expiraţi, iar Crin nu. Mai exact pentru că prezidenţiabilul Crin e singurul capabil să-l învingă pe Băsescu. Nu sunt de acord cu ascunsul gunoiului sub preş. Deocamdată, Crin Antonescu nu a demonstrat că ar fi mai mult decât un vorbitor foarte bun, dar fără substanţă. Acum ne-a demonstrat că şi „Obama fără prompter” mai poate claca.

S-o critici pe „pipiţa” EBA şi să-ţi iasă „serviciuri”, nu ştiu dacă nu s-ar punea numi mai degrabă deservicii. Sunt curioasă dacă gafa va face înconjurul ţării şi a netului precum „succesurile”. Gafa este mult mai gravă decât a Elenei Băsescu deoarece aşteptările noastre de la Crin Antonescu sunt altele, mult mai mari. Eu una mai pun încă o linie în paharul dezamăgirii.

Succesuri! 😉

Meniu de week-end

Sătmărenii îşi sărbătoresc azi oraşul. Cu buget de criză, cu spectacol pe măsură, cu mici şi bere care nu mai promit să curgă la fel ca şi în alţi ani. Ediţia cu nr. XIII. În schimb, cum ne aflăm în plină campanie, vor curge mai multe promisiuni. Afişajul electoral este interzis la manifestări, dar nu poate nimeni interzice oaspeţii şi nu poate pune nimeni lacăt pe gurile lor.

Cu o săptămână înainte de alegeri, campania electorală pare să se fi înteţit cât de cât, iar reprezentanţii partidelor bat dintr-un capăt în altul judeţul. Unii sunt mai vizibili în teritoriu în carne şi oase, alţii pe afişe şi în spoturile electorale. In teritoriu se promite marea cu sarea, inclusiv ce nu se poate face (se fac atâtea poduri câte nu există pe mapamond), în „aer” mesajele sunt diluate spre inexistente. Sunt atât de anoste încât este greu să pricepi ce vor sa spună. Oricum, până acum câteva zile, în ansamblu, faţă de anii trecuţi, campania părea admirabilă, chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârşire. Acum a început să mişte contrar zicalei “porcul nu se îngraşă în ajun”.

Pentru neconvinşi, există şi alte arme, acelea la care apeleaza filialele, de obicei, pe final de campanie pentru a atrage atenţia electoratului: liderii de la centru. PDL şi PSD au profitat de aceasta „armă” la debutul campaniei, când liderul de facto al primilor, preşedintele Traian Băsescu, şi liderul social-democraţilor, Mircea Geoană, au făcut băi de mulţime în direct la Sâmbra Oilor. Liderul PNL, Crin Antonescu, a înţeles atunci să marcheze de pe margine, ca să prindă finalul în direct. În consecinţă, în acest week-end, liderul liberalilor vine să ne promita live Europa pe pâine.

Dacă nu aţi aflat că peste o săptămână vă veţi alege europarlamentarii, s-ar putea sa fiţi derutaţi când îl veţi vedea lângă dvs. pe Principele Radu, cel mai proaspăt anunţat candidat la Preşedinţie.

Asta doar aşa, să-mi strice mie week-endul. Amândoi. Nu ştiu cum se pune emoticonul ăla roşu de furie. Noroc că cele două Elene s-au răzgândit pe ultima sută de metri 😀

Dezvăluiri

Indiciul îl găsiţi aici 😀

Paharul cu amintiri…

S-a spart un pahar. Dimineaţă, a căzut de pe noptieră. Aud şi acum clinchetul sticlei. Am încercat să îl refac, dar cioburile dispăruseră. N-am fost eu, jur. Cred că auzisem nişte voci. Oamenii din televizor ieşiseră să-mi ia paharul. Aveau voci grave. Când nu plângeau, râdeau. Hă,hă,hă… Cred că îşi dădeau pumni. Fiecare vroia paharul pentru el. Nu, n-aveau vânătăi. Dar au ieşit de-acolo şi-au poposit în paharul meu. Nu ştiu cum au încăput, dar nici nu e treaba mea să aflu.

Nu-i nimic. În final, e doar un pahar. Îmi iau altul. Noroc că plasma e întreagă. La câte pasiuni şi vorbe grele suportă în fiecare zi, e lucru mare. Păcat de pahar. Îmi pusesem în el, amestecate, amintirile. Apoi, un miros pe care-l credeam uitat mi-a dat târcoale. Azi, după mult timp, am simţit mirosul cireşelor coapte. Cred că-n pahar erau amintirile lor.