Presa la bani mărunţi

Într-un acces de sinceritate, am răspuns rapid la interviul Japonezului, deşi în primă fază am stat pe gânduri. Hai rapid până nu mă răzgândesc 😀

 1. Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
– Un căţeluş blând care latră din când în când de foame.

2. Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
 – Depinde la care presă te referi. Tirajele principalelor ziare arată că e avid de scandal ieftin şi fete dezbrăcate, dar există, totuşi, şi un alt tip de cititor care vrea doar să fie informat, care ştie să-şi culeagă informaţia din mai multe părţi şi care ştie face diferenţa între un articol bine documentat şi unul scris pe marginea şanţului.

3. Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
– Nu o dată. Am refuzat, ca să fie clar 😉

4. Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
– E o caracteristică generală a poporului român, fiecare om din fiecare breaslă se uită în curtea vecinului. Şi jurnaliştii sunt români. Suntem un popor de delaţionişti, cu excepţiile de rigoare.

5. Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
– Da. Întrebările tale sunt insinuante.

6. Din informatiile pe care le detineti, trustul in care activati, a decis – prin cei care detin conducerea si banii – sa “puna batista pe tambal” in vreun caz care implica interesul public? Sau, a decis sa sustina un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat?
– Spune-mi un trust în care răspunsul e nu, şi-i mănânc pe toţi angajaţii. Chiar şi trustul dacă este cazul.

7. Sunteti multumit de modul in care se practica jurnalismul in Romania? In cazul in care nu sunteti multumit, cine credeti ca este vinovat? Patronul, care are painea si cutitul si care “s-a inteles” cu puterea, sau jurnalistul care accepta presiunile?
– Nu, mi se pare, adesea, o breaslă oarecum deprofesionalizată şi blazată. – De vină sunt şi patronii şi ziariştii. Compromisul e un mod de viaţă, nu doar în presa din România, ci şi în alte domenii şi, probabil, şi în alte ţări. Depinde de ce fel e compromisul şi cât afectează adevărul şi binele general.

8. Sunteti de acord cu urmatorul argument: “Presa este o activitate economica ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Daca el vrea manele, noi dam manele”? Daca nu agreeati acest punct de vedere, cum explicati faptul ca de apoape 20 de ani se intampla exact acest lucru?
– Nu sunt de acord în totalitate. Da, presa este o afacere, trebuie să suravieţuiască, deci să găsească şi reţeta succesului. Nu cred neaparat nici în rolul de educator sută la sută al presei (nu numai), dar nici „manelizarea” ei nu este soluţia. În acest moment, cred că soluţia ar fi întoarcerea la presa de acum zece ani, la ce a fost bun atunci, mai multe reportaje şi investigaţie. În acest moment, presa mi se pare superficială şi mult prea plină de opinii.

9. Sunteti multumit de modul in care evolueaza cariera dumneavoastra in presa?
– Probabil sunt printre norocoşi. Răspunsul este da.

10. Enumerati 3 decizii majore pe care le-ati lua in cazul in care, maine, ati ajunge sa detineti un trust de presa puternic?
– Profesionalizarea redacţiei, eliminarea subiectelor politice răsuflate, diversificarea subiectelor tratate şi a „speciilor” jurnalistice, echilibru editorial pentru că în unele ziare nici nu mai ştii din ce parte bate vântul. Asta dacă te referi la latura editorială.

11. Din cate stiti, care mai este procentul publicitatii platite de stat in presa din Romania?
– Chiar nu mai ştiu. Am pierdut subectul ăsta. Dar în condiţiile de acum, cred că creşte substanţial în bugetele totale de publicitate, ceea ce va avea urmări nedorite.
12. Aveti vreo simpatie politica? In sensul ca simpatizati cu un partid anume?
 – Nu.

13. Pe scara de la 1 la 10, cat de multumit sunteti cu privire la banii castigati din presa, pana in acest moment?
– Depinde ce aşteptări ai. La mine nivelul ar fi opt, în raport cu munca.

Ultimul Papă

ultimul papa

Am dat gata „Ultimul Papă”, la timp cât să-mi revin din mulţimea de întrebări care mi-au răsărit în cap, în condiţiile în care a trebuit să vin şi la redacţie azi. Realitate sau ficţiune? Cât din una, cât din cealaltă? Asta îmi place la cărţile bune. Te pun serios pe gânduri. Întotdeauna vrei să afli mai mult. Un bestseller pe care trebuie să-l citiţi ca să ştiţi în ce fel de lume trăim.

În septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea în funcţie, Vaticanul anunţa moartea Papei Ioan Paul I– un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister rămas nerezolvat, conform altor opinii. Douăzeci şi opt de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la întoarcerea acasă, la Londra, din vacanţă, gaseşte un plic cu o listă de nume necunoscute şi un mesaj codificat. Aparent inofensive, hârtiile care i-au intrat în posesie o vor pune în pericol şi în situaţii limită, pe măsură ce descoperă povestea lor. Lista se dovedeşte a fi o dovadă preţioasa pentru demascarea unui complot de proporţii internaţionale, care implică personalităţi politice şi religioase antrenate în incredibile abuzuri de putere, corupţie şi crime. Reţeaua conspirativă pe care ziarista ajunge să o dezvaluie puţin câte puţin, o conduce către noaptea morţii „Papei zâmbitor”, Ioan Paul I.

Dacă a fost un asasinat, cine şi de ce ar fi făcut acest lucru? Investigaţia realizată de scriitorul portughez Luis Miguel Rocha, materializată în cartea “Ultimul Papă”, apărută la editura Tritonic, a încercat să facă lumină în acest caz controversat.

„Ultimul Papă” nu oferă indicii. Constituie un indiciu în sine şi lasă multe să fie descoperite înăuntrul cărţii, inclusiv un epilog scris de omul care susţine că l-ar fi ucis pe Papa Ioan Paul I în noaptea de 29 Septembrie 1978. Totodată, cartea aruncă puţină lumină asupra unei realităţi întunecate care ne arată că nu putem şti cu adevărat cine ne conduce. Cine are puterea reală?

Rocha afirmă: “Când vă gândiţi să vă învinuiţi preşedintele pentru ceva, gândiţi-vă din nou, gândiţi-vă mai departe. E important să avem o doză sănătoasă de scepticism atunci când vine vorba de ceea ce aflăm din ştiri şi din ceea ce ne spune guvernul nostru. Nu totul este alb şi negru. Lumea în care ne aflăm e mult mai complicată.“

Dacă până în secolul XX, Papa a fost imaginea nealterată a Trimisului lui Dumnezeu pe Pământ, interese politice şi organizaţii obscure conspiraţioniste au făcut ca rolul papalităţii să se modifice. A fost Ioan Paul I ultimul Papă adevărat?

Indicii blestemate

bogdan oana1

După cum v-aţi putut da seama deja, am scăpat de Oana 😀 Vineri am însoţit-o la Baia Mare, ca să fiu sigură că pleacă 😛 Foarte mişto a fost şi lansarea din judeţul vecin, care i se datorează Chinezului. Ştiam că moroşenii au o Bibliotecă Judeţeană foarte modernă, dar chiar nu credeam că voi rămâne mască. Nici nu se poate povesti ce a reuşit că facă Tedy Ardelean acolo. Dar, ăsta e alt subiect pe care îl voi trata mai încolo. Sunt invidioasă pe ei, recunosc.

lansare sala

Revenind la lansarea „Indiciilor anatomice” din Baia Mare în acelaşi timp cu „Blestemul manuscrisului” de Bogdan Hrib şi Răzvan Dolea (în prezenţa primului), atmosfera a fost chiar foarte relaxantă. Asta tot graţie directorului Bibliotecii Judeţene. Cum Oana era ocupată cu interviuri şi declaraţii de presă, am racolat clienţii şi i-am determinat să cumpere toate cărţile Oanei apărute la Tritonic. Motiv pentru care Oana a promis că mă face PR-ul ei 😀 Sosită acasă, am reuşit să recitesc Indiciile, ceea ce mi-a reconfirmat încă odată faptul că, Da, colegul meu de acţiune din carte, Bogdan Hrib, este cel puţin în procent de 90% cel cu care am povestit şi am râs zilele astea. Şi pe mine m-am recunoscut, normal 🙂  Nu vă povestesc mai multe. Comandaţi de aici şi citiţi.

Vă las acum, Bogdan m-a cadorisit cu „Ultimul papă”, „Lună plină” şi „Esenţa răului”, trei cărţi foarte bune pe care ard de nerăbdare să le citesc. Week-end fain să aveţi!

Ne-am lansat pe orbită

„Indiciile anatomice” s-au lansat pe orbită cu tot cu personajele sale. Cu emoţii până în ultimul moment, pentru care tot îi voi scote lui Bogdan Hrib ochii într-o zi. Am vorbit cam mult azi şi nu mai am cuvinte. Despre ce s-a întâmplat citiţi aici (în PDF pe pag 1 şi 4), aici şi aici. A scris şi Oana, normal. N-am înţeles ce a vrut să zică, dar nici nu contează :))))
Da, şi dacă nu comandaţi cartea habar n-aveţi ce pierdeţi 😀 Dacă cumva aţi uitat s-au n-aţi aflat: eu sunt Angelina Jolie. Pe Bad Piţi îl descoperiţi singuri. Cea din carte, măi 😀

lansare

autograf

cei trei1

Ziua indiciilor

indicii

Ne-am întâlnit blogheristic, am strâns mâini, am povestit şi am fi stat până târziu dacă n-ar fi trebuit să mă dau împreună cu Oana în stambă la Nord Vest TV. Nici poze de la întâlnirea blogherilor sătmăreni n-am. Ştiu că Radu Boţoiu a făcut nişte poze bestiale şi compromiţătoare :P, sper să ni le paseze şi nouă. Au venit aproape toţi cei care s-au anunţat la întâlnirea blogherilor, dar, din păcate, noi nu am putut sta mult. Data viitoarea o facem lată 😀

Una peste alta, azi am ajuns la concluzia că e mai obositor să mănânci bine şi să te muţi dintr-o cârciumă-n alta decât să munceşti. Dar, începe să-mi placă cu aşa companie 😀

No, gata pentru moment căci se apropie cu paşi repezi ziua lansării în premieră a Indiciilor. Ale Oanei Stoica Mujea. Cartea care va deveni de zilele viitoare bestseller. Vă aşteptăm azi la Muzeul de Artă din Piaţa Libertăţii. Dacă vă grăbiţi, poate mai prindeţi un post în viitoarele cărţi  poliţiste din serie. Azi s-au înscris o grămadă de personaje la rând. Toţi vor să ajungă personaje de roman. Numai io mi-s în toate 😀  Azi îl aşteptăm şi pe Bogdan Hrib. Îl aşteptăm şi pe Chinezimea sa Moroşanu’, asta doar aşa ca să ne primească vineri în Baia Mare. Ce bine ne merge, din sat în baie 😀