Două lumi …

Am nişte dileme sau ce or fi. Lucrez de 12 ani în presă. N-am aşteptat niciodată laude şi nici altceva. Scriu din convingere, scriu cum simt, scriu ce cred. Recunosc că aprecierile la unele articole mi-au prins bine. Mi-au dat mai mult curaj, mi-au dat avântul necesar şi forţa de a continua, dar nu le-am cerut niciodată. Nu am râvnit nicoodată la vreo recunoaştere. Am scris ca să-mi hrănesc dorinţa de a se face, într-un fel, dreptate. Blogul mi-a adus, apoi, un feed-back permanent.

Ciudăţenia abia acum vine. Oameni pe care îi ştiu de mulţi ani nu mi-au spus niciodată că le-ar fi plăcut în mod deosebit vreun articol de-al meu ori că le-a displăcut (Sunt convinsă că le-a plăcut, dar n-au zis nimic 😀 Da, sunt modestă 😛 ), dar mă opresc pe stradă să-mi spună că-mi citesc blogul şi că le place chiar foarte mult, ba chiar mă trag de mânecă sau îmi dau telefoane dacă nu scriu câteva zile. Ce m-a surprins e că nu credeam că aceşti oameni folosesc computerul! Tot aşa, oameni pe care nu am avut plăcerea să-i cunosc în realitate, îmi apreciază sau nu articolele din ziar pe care le-au descoperit citindu-mă pe blog. Ciudat cum se întrepătrund lumile astea două.

Recunosc la rându-mi că îi citesc pe unii ziarişti ( în ziarele la care publică) cu mai multă plăcere după ce i-am descoperit şi pe blog. Primul care-mi trece prin cap e Călin Hera, pe care îl puteţi citi aici, aici sau în EVZ, dar mai sunt şi alţii.

Nu-mi dau seama de ce se întâmpla acest lucru. O fi de „vină” încrederea câştigată prin fiecare cuvânt scris, prin fiecare comentariu, prin fiecare răspuns? Voi ce credeţi?

Muzica de miercuri

Cred că aş putea zbura… 🙂

No choice …

România – The land of choice? Ce am putea alege? Să vedem… Presupunem că sunt un turist aflat în criză, care a hotărât să nu-şi mai petreacă concediul în străinătăţuri la all inclusive, cu un sejur luat la „last minute”, nu pentru că tarifele ar fi prea mari, din contră pentru că vreau să urmez îndemnul premierului Boc. Dotată cu o doză de optimism care face bine în timp de criză (şi asta am aflat-o tot de la premier), vreau să consum nu doar produse româneşti ci şi turism românesc pe pâine. Înarmată cu multă răbdare, răscolesc internetul în căutarea celor mai mirifice locuri din „The land of choice”. Cum sunt un turist aflat unde se agaţă harta în cui este firesc ca pe listă să fie înscrise mai întâi destinaţiile aflate în jumătatea de nord a ţării. Caut destinaţii la care să ajung uşor cu maşina, în care mă pot relaxa, îmi pot bucura ochii, în care nu mă enervează nimeni, în care nu sunt taxată mai ceva ca în Turnul Eiffel pentru o cafea şi lista ar putea continua. Cu alte cuvinte caut o oază de normalitate.

Primele destinaţii care îmi surâd sunt Bucovina şi Munţii Apuseni. O luăm cu începutul: Bucovina de aur, darul ceresc, lumea vrăjită, despre care nimeni nu ar putea crede că mai există, oferă o mulţime de suprize. Dar nu de cele la care v-aţi putea aştepta. Într-un final, după ce consulţi zeci de oferte, care mai de care îmbrăcate în cuvinte pompoase, tragi linie, aduni şi ajungi la concluzia că suma e egală cu un „all inclusive” în ţări străine, deşi serviciile lasă de dorit, fără să mai pui cheltuielile legate de deplasare şi de vizitare a mănăstirilor, care nu sunt nici ele de ici de colo. Optezi totuşi la varianta aceasta pornind de la convingerile exprimate la început. Când să spui gata, afli că ai de ales să-ţi duci maşina la service imediat ce ajungi acasă, ba chiar să rămâi împotmolit undeva prin vârful munţilor unde nu funcţionează nici celularul ori să-ţi cauţi altă destinaţie.

Varianta doi pare mai la îndemână, aşa că începi să răscoleşti iar internetul şi ofertele agenţiilor de turism pentru următoarea destinaţie de pe listă. Afli de pe diverse site-uri de promovare că Munţii Apuseni reprezintă una din cele mai interesante destinaţii turistice din România, o rezervaţie naturală în care se află peste 400 de peşteri. Sună mai mult decât interesant, la fel şi ofertele din pensiunile şi cabanele din această zonă. Realitatea din teren e însă alta. Cu ce ne deplasăm? Cu avionul sau cu trenul nu putem, elicopter nu ne permitem, aşa că rămâne maşina. Toate bune şi frumoase până ajungi în buza rezervaţiei naturale. Lumea civilizată se termină imediat. Nu o să găsiţi extratereştri, oamenii vor fi poate chiar mai de treabă decât orăşenii, dar nu veţi putea ajunge decât cu mari sacrificii. De pildă, ca să ajungi să baţi la pas pe poteci Apusenii din inima frumuseţii lor – Padiş, Ponor – trebuie ori să fi câştigat maşina la loto ori să câştigi banii atât de uşor încât să nu-ţi pese cum se duc. Din ceea ce odinioară era un drum asfaltat, accesul spre tărâmul de vis chiar din comuna natală a premierului – Răchiţele, judeţul Cluj – se face pe un drum pietruit ce aduce mai mult a fi unul forestier.

Aşa că alegi altceva. Poate Delta Dunării? Mediatizată intens ca fiind principala atracţie turistică a României, Delta Dunării este practic inaccesibilă, atât pe şosea, cu avionul, cât şi pe calea ferată. Turiştii care vor să ajungă la Tulcea şi de acolo, mai departe, în Delta Dunării, nu au la dispoziţie foarte multe modalităţi de transport. Şoseaua are o singură bandă pe sens, trenul direct Bucureşti – Tulcea a fost desfiinţat, iar Tarom nu mai operează zboruri pe această relaţie încă din 1993. Dacă nici Delta, fie litoralul. Însă, găseşti şi aici mai multe minusuri decât plusuri. Şi tot aşa până ajungi la concluzia că ai pierdut timp preţios în căutarea ta.

Aşa că, în acest an rămân acasă şi servesc scandal pe pâine la televizor, cu ministra turismului în prim plan. Mă mulţumesc cu o incursiune în ţara nimănui. Nu am altă alegere. No choice in the land of choice.

Mai aveţi ceva de zis?

Cică, femeile au devenit, treptat, tot mai frumoase de-a lungul secolelor, deoarece femeile frumoase au mai mulţi copii decât cele mai puţin înzestrate de natură, iar cei mai mulţi dintre copiii lor sunt de sex feminin şi le moştenesc calităţile fizice, informează dailymail.co.uk. Fiicele femeilor frumoase, odată ce devin adulte, tind să fie şi ele frumoase şi astfel acest model se propagă de-a lungul secolelor.

În schimb, aceiaşi experţi consideră că bărbaţii au rămas, din punct de vedere estetic, la acelaşi nivel cu cel al strămoşilor lor preistorici. Studiul avansează ideea că diferenţa dintre nivelul de atractivitate al femeilor şi cel al bărbaţilor continuă să se mărească.

Să nu-mi spuneţi acum că voi, bărbaţii, sunteţi mai deştepţi şi echilibraţi astfel balanţa 😛

Poze şi o urare

Vin şi pozele din Apuseni, aşa cum am promis. Ca de obicei, eu nu apar în nicio poză. Data viitoare intru în grevă şi fac omor dacă nu-mi face nimeni măcar o poză 😛 Dar, azi îi iert pe toţi, adică pe Marian al meu, pe Lavinia şi pe Darius. Nu de alta, dar am de făcut o urare şi pe blog, măcar pentru că a făcut cinste în seara asta. La mulţi ani, Darius!

fantanele

marian si darius

lavinia si darius

padure1