Oraşul şi lecturile

Ne-am întâlnit iar la Lecturi urbane -bis azi, la ora 12, în pasajul Corneliu Coposu. Parcă şi locul a fost mai prietenos şi vremea mai bună. Şi oamenii mult mai receptivi. Am citit, am împărţit cărţi şi am stat de vorbă cu oameni care au venit singuri să-şi ia o carte. Nu vă pot povesti prea multe pentru că nu am stat mai mult de 15 minute. Îi las pe alţii să o facă. O să vă las însă cu câteva rânduri din cartea mea preferată, pe care am început să o recitesc azi.

„Oraşul, ca atare, trebuie mărturisit, este urât. Cu aspectul lui liniştit, ai nevoie de oarecare timp ca să-ţi dai seama de ceea ce îl deosebeşte de alte oraşe comerciale de pe toate meridianele. Cum să-ţi închipui, de pildă, un oraş fără porumbei, fără arbori şi grădini, unde nu întâlneşti nici bătăi de aripi, nici foşnete de frunze, un loc neutru, într-un cuvânt? Schimbarea anotimpurilor nu se citeşte decât pe cer. Primăvara se anunţă numai prin calitatea aerului sau prin coşurile de flori pe care micii vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin pieţe. În timpul verii soarele dogoreşte casele uscate şi acoperă zidurile cu un praf cenuşiu; nu se mai poate trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna.

Un fel comod de a face cunoştinţă cu un oraş este să cauţi să afli cum se munceşte în el, cum se iubeşte şi cum se moare. În oraşul nostru, toate acestea se fac laolaltă, cu acelaşi aer frenetic şi absent. (…)

Se va zice fără îndoială că asta nu e ceva specific oraşului nostru şi că, la urma urmei, toţi contemporanii noştri sunt la fel. Fără îndoială, nimic nu e mai natural, astăzi, decât să vezi oameni muncind de dimineaţa până seara şi căutând apoi să piardă la cărţi, la cafenea şi în pălăvrăgeli, timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt oraşe şi ţări în care oamenii au, din când în când, bănuiala că ar mai exista şi altceva. În general asta nu le schimbă viaţa. Dar a existat bănuiala, şi asta, oricum, tot e ceva…” – Ciuma de Albert Camus.

PS. Am scris o primă poveste şi aici 🙂

Ne-am întâlnit şi am citit!

Aşa cum am stabilit, azi ne-am întâlnit la prima ediţie Lecturi Urbane la Satu Mare. Puteam fi mai mulţi, dar la cât de tare a plouat toată ziua nu mă aşteptam să fim nici măcar atâţia. Important este însă că am dat mesajul, că ne-am întâlnit şi ne-am cunoscut. A fost acolo profa Cristina Gherman de la „Stanca”, cea care a adus proiectul Lecturi urbane în Satu Mare. Şi Cristina Stahl de la primărie. Au fost şi blogherii, doar fără ei nu se poate 😀 Da, şi important este că presa a fost şi ea acolo. Pentru că şi cu ajutorul colegilor mei de breaslă ne vom înmulţi cei care citim.  O parte din oamenii care au trecut pe lângă statuia Vasile Lucaciu, pe treptele căreia ne-am aşezat să citim o parte dintre cei prezenţi, s-au uitat cu scepticism spre noi, dar alţii au privit afirmativ. Ceea ce ne determină să ne întâlnim şi mâine, la ora 12.00, în pasajul Corneliu Coposu. Să citim şi să împărţim cărţi. Ştim că startul e greu întotdeauna, aşa că perseverăm 🙂 Să vă spun ce am citit? De fapt, am recitit şi se vede în poză ce 🙂

Poze mai multe când se va îndura Darius, Adrian SM, Otto Pop şi ceilalţi care au fost pe fază 🙂

La mulţi ani, Oana! :)

Aici ar fi trebuit să fie o postare lungă despre o prietenă. Cum nu este vorba de o prietenă oarecare mai trebuia să fie foarte inspirată şi să aibă toate condimentele necesare astfel încât să-şi îndeplinească scopul. Cum eu sunt inaptă în acest moment să redau ce simt mă reduc la atât. La mulţi ani, doamnă! 🙂

Adunareeeaaa! La lecturi urbane…

Sun adunarea în onlineul sătmărean. Nu pentru o bere, un mic sau un grătar, nici pentru o lansare de carte sau mai ştiu eu ce alte chestii pentru care ne-am mai întâlnit. De data asta sun adunarea pentru o altfel de acţiune. Vă chem să citim împreună în Piaţa Libertăţii. M-am alăturat proiectului „Lecturi Urbane” Satu Mare nu doar pentru că mi-a plăcut ideea ci şi pentru că stă în puterea noastră să facem să se întâmple ceva în oraşul nostru. Acum se întâmplă, mai trebuie doar să demostrăm că putem face astfel încât să se întâmple frumos.

Aşadar, vă invit, joi, 20 mai, între orele 17-19, în Parcul Central din faţa Hotelului Dacia sau/şi vineri 21 mai, între orele 12-14, în groapa lui Gyuszi să citim şi să împărţim cărţi. Da, aţi priceput. Aşteptăm şi donaţii în cărţi. Sper să ne strângem cât mai mulţi, de diferite vârste şi profesii.

PS. Detalii găsiţi pe blogul Lecturi Urbane Satu Mare.

PS1. V-aş fi recunoscătoare, dragi blogheri sătmăreni, dacă aţi promova evenimentul postând insigna „Satu Mare citeşte” pe blogul vostru. Merci anticipat! 🙂

Omisiuni de neiertat

Vorbesc zilnic cu ea la telefon, iar dacă se întâmplă să nu tot ne dăm câte un semn pe facebook. Orice om normal la cap ar deduce că ştim una despre cealaltă tot ce mâncăm, visăm, facem etc. Acum mă tot întreb ce putem povesti de vreme ce nu mi-a spus nimic despre „Regina Arkudă şi amuletele puterii”. Adică nu mi-a spus că a fost publicată. Şi, logic, nici nu mi-a trimis-o. Fată, eşti pedepsită 😀

Şi dacă tot vorbim iar despre cărţi trebuie să vă mai fac o recomandare. De fapt o apariţie pe care mulţi aţi aşteptat-o. Mizantropul şi-a pus poveştile într-o carte. De abia aştept să le citesc. Dar pentru început trebuie să fac rost de carte. Help 🙂