Aş putea zbura

Plouă. Simt că aş putea zbura până la nori şi înapoi. I-am văzut atât de aproape de mine, atât de furioşi, i-am privit până când am văzut că se despică în milioane şi milioane de stropi care au umplut într-o clipă pământul. Se făcuse dintr-odată întuneric, iar mie, în loc să-mi fie frică, mi-au creat o ciudată senazaţie de eliberare. Plouă zgomotos ca şi cum nu ar mai fi plouat de secole prin locurile astea. Cu fiecare picătură de ploaie care se ciocneşte de pământul fierbinte simt că mă eliberez. Mă eliberez de povara lumii în care trăim. Furtuna asta îmi eliberează sufletul şi îmi dă iar şansa să sper la o lume mai bună. Ciudat cum natura ne transmite în suflete stările ei, ca şi cum am fi una cu ea. Deşi, noi ştim, adesea lucrăm în defavoarea ei. Am mai zis eu că sunt meteo dependentă 😀

Vă las şi pe voi să vă eliberaţi 🙂