Poze şi nimic altceva

Nu zic nimic, ca şi cum aş fi scris ieri pe blog 😛 Pe cei care îmi duceţi lipsa vă aştept la o cafea 🙂 Aş cere prea mult dacă aş zice că vreau iar concediu? 😀

Fiecare piatră are o poveste pe ţărmul Adriaticii

Istoria o găseşti la tot pasul în Italia

Lumea face plajă în văile Dolomiţilor

Probabil căutam comori

Prin poarta timpului în Viitorio Veneto

Reclame

I’m back…

Era şi timpul, nu? Am revenit cu forţe proaspete şi nu pentru că mi-a fost prea frig pe unde am umblat, din contră. Azi sunt zgârcită cu vorbele, dar vă dau poze 😉 Bine v-am regăsit! 🙂

La drum…

Pe când să-mi termin „drumurile” pe nicăieri 😛 şi să dau bineţe pe aici m-am trezit că dimineaţă trebuie să o iau din nou la drum. Unul pe care îl tot aştept de o vreme. Era şi cazul să fug în concediu, după ce l-am reprogramat de două ori.

Aşa că nici n-am apărut bine că dispar iar vreo două săptămâni. În prima săptămână, pe plajele întinse ale Adriaticii, nu cred că voi avea internet, dar în a doua săptămână voi urca în munţii Austriei, unde îmi voi fixa bronzul pe malul celui mai cald lac alpin european, Worthersee, iar acolo sunt şanse mari să postez măcar câteva din sutele de poze pe care le voi face…

PS. Vă las în grija Oanei, ştiu că se întoarce în acest week-end din concediu cu chef de blogăreală. Lucia, merci pentru premiu, îl iau când mă întorc! 🙂

Poze şi o urare

Vin şi pozele din Apuseni, aşa cum am promis. Ca de obicei, eu nu apar în nicio poză. Data viitoare intru în grevă şi fac omor dacă nu-mi face nimeni măcar o poză 😛 Dar, azi îi iert pe toţi, adică pe Marian al meu, pe Lavinia şi pe Darius. Nu de alta, dar am de făcut o urare şi pe blog, măcar pentru că a făcut cinste în seara asta. La mulţi ani, Darius!

Ghinion sau nu…

Nu ştiu cum naiba se face, dar iar am dispărut fără să spun ceva. De data aceasta chiar nu sunt eu de vină. Am fugit în grabă de caniculă în Apuseni, după ce premierul Boc, aflat joi în vizită pe la noi, m-a făcut să aştept câteva ore bune pentru nimic important. Pe când să vă salut de la răcoarea pădurilor de brazi şi a lacului Fântânele, ia de unde nu-i viteza la net. Iar pe când să încerc să postez pozele ca să vă dau şi vouă un pic de răcoare, mi-am dat seama că le-am uitat acasă.

Una peste alta, recunosc că nimic nu e mai relaxant decât câteva zile în munţi. Iar de data asta am găsit locul ideal din toate punctele de vedere. Ne-am cazat aici, iar condiţiile sunt peste ce puteţi găsi pe site, şi ne-am plimbat ceasuri întregi hai hui prin munţi. Am mai aflat că pot să zac ore întregi pe leagăn privind cerul albastru, norii pufoşi, ascultând ciripitul păsărilor şi simţind miros de brad. Mai vreau 😀