Mai trăiţi? Hă, hă, hă…

După toată succesiunea de tăieri de salarii, pensii şi alte venituri,  şomaj  în grup, blocări şi desfiinţări de şcoli şi spitale, urmează impozitul pe aer, pe viaţă şi pe locul de veci. Să trăiţi bineeee!  Dacă mai puteţi trăi…

Mă simt privilegiată  că nu sunt bugetar ori pensionar, dar ca şi oricare alt român care gândeşte simt că nu aparţin acestei ţări …

Statul bau-bau

Angajaţii care-şi iau concediu medical ar putea fi verificaţi de poliţie în curând. Punct. Falşii pensionari de boală se vor trezi şi ei la uşă cu băieţii cu chipiu. Punct. Evazioniştii vor fi duşi la răcoare. Punct şi etc.

Mă îndoiesc sincer că toate ameninţările Guvernului cu Poliţia vor avea vreun efect. În primul rând pentru că în toate ameninţările acestea nu se spune ce va face Poliţia, ştiut fiind că, în general, nu prea face mare brânză. În al doilea rând pentru că Poliţia a ajuns într-un hal de disoluţie în care cetăţeanul vizitat nici nu îi va deschide uşa, ci, mai proabil, i-o va trânti în nas.

Trofee de campanie

La finalul unei campanii electorale lungi şi obositoare, tragem linie, adunăm şi decidem la vot. Cei care vom participa. Restul vor trebui să se obişnuiască cu decizia celor care votează. E adevărat, românii sunt din ce în ce mai dezinteresaţi de alegerea şefului statului. O dovedesc cifrele privind prezenţa la urne începând cu 1990. Dacă atunci au mers la vot aproape 86% dintre cetăţeni, la prezidenţialele din 2004 participarea la urne a scăzut la 58,93%, pentru ca la cele mai recente alegeri organizate în acest an, europarlamentarele, să se ajungă la o prezenţa la vot de doar 29,11%. Având în vedere că miza acestor alegeri este mult mai mare, este de aşteptat ca participarea la vot să fie mai ridicată decât la euroalegeri, însă este greu de crezut că va atinge rata de participare de la prezidenţialele din 2004. La acest trend descendent mai contribuie şi lehamitea generală faţă de politicieni. Nici candidaţii nu au încercat, măcar pe final de campanie, să demonstreze că sunt buni şi la altceva decât la circ.

Candidaţii au bătut ţara în lung şi-n lat, s-au bătut în promisiuni, s-au dat în stambă la festivaluri şi au făcut tot ce altfel ar fi fost imposibil de închipuit în alte condiţii. Candidaţii şi echipele lor de campanie au alergat la 1.400 de festivaluri, petreceri câmpeneşti, spectacole şi baluri, în patru luni, din care 90% au fost organizate din bani publici. Însă, deşi campania s-a desfăşurat cât a fost anul de lung, după zicala porcul se îngraşă în ajun, principalii candidaţi au reuşit abia pe ultima sută de metri, aseară, să cadă de acord asupra termenilor organizării şi să participe la o dezbatere electorală. Restul dezbaterilor organizate la televiziuni au fost neinteresante şi plictisitoare. Ca de altfel toată campania.

Cu ce am rămas în urma acestei campanii? Personal am rămas cu un gust amar, cu o scrisoare personalizată şi o brichetă de la Mircea Geoană, cu o scrisoare adresată tuturor românilor de la Traian Băsescu, cu un calendar de la Crin Antonescu şi cu un pix şi un carneţel de la Sorin Oprescu. Alţi români au fost probabil mai norocoşi şi au primit, pe lângă materialele de propagandă obişnuite din hârtie, tot felul de brelocuri, brichete, pixuri, pungi, insigne, şepci sau găleţi de toate culorile politice. În unele zone din mediul rural, pliantele portocalii au fost înlocuite cu lei (sute), făină, zahăr, ulei şi chiar lemne de foc.

Indiferent cu ce gust am rămas în urma acestei campanii trebuie să votăm. Nu cu cel care ne-a dat ceva palpabil, ci cu acel candidat în care avem cât de cât încredere. Avem ocazia să le demonstrăm că suntem altfel decât ei, că ne facem datoria de cetăţeni responsabili deplasându-ne la urne. Chiar dacă va trebui iar, încă o dată, să strângem din dinţi când punem ştampila şi să votăm un candidat doar pentru că nu vrem să ne reprezinte altul. N-am lipsit niciodată de la vot, iar lehamitea este mai mare ca niciodată. Ştiu însă că ar fi mult mai mare dacă n-aş merge. Ştiu că astfel votul meu nu va putea fi măsluit. Probabil sunt alegerile la care s-a vorbit cel mai mult despre posibile fraude. De aceea mi-am reamintit un slogan de la prezidenţialele de acum patru ani: Nu pot ei fura, cât putem noi vota! Vremurile sunt altele, ei sunt altii, dar mergând la vot ne putem asigura că voinţa noastră va fi respectată.

Vrerea cârmaciului e lege

Nu aveam nici un dubiu că Băsescu nu va emite un decret pentru referendum în ciuda avizului negativ dat de Parlament. Nu de ieri de azi e Legislativul cârpa cu care se şterge în public la dos şefului statului. Oricum, campania electorală pentru referendum începuse în marile oraşe din ţară, prin afişarea unor bannere uriaşe, imediat ce Parlamentul a dat avizul negativ la propunerea şefului statului de organizare a referendumului pentru unicameral, înainte de a da el decretul de organizare şi înainte de începerea oficială a campaniei elctorale. Şi ce dacă a încălcat legea? Ne e ţara asta nava lui? 😉

Şi dacă tot sunt la Băsescu şi ai lui vă recomand un articol foarte bine documentat pe blogul lui Ovidiu Ohanesian despre cum a ajuns naşul hoţilor ministru de interne al României, despre cum a devenit Vasile Blaga naşul unor afacerişti sătmăreni şi bihoreni controversaţi, care este filiera pe care se fac bani negri pentru partidul-stat, cum se controlează tot ce mişcă-n ara asta prin nepotism şi afecerism. O să vă ia ceva timp să-l parcurgeţi, dar după aceea veţi înţelege mult mai bine de ce se întâmplă aa unele lucruri.

Cetăţeanul de onoare Băsescu

Băsescu vrea musai să fie cetăţean de onoare al ultimei brazde de pământ eliberate în urmă cu 65 de ani. În ultimele zile, primarul Careiului a fost supus la intense presiuni din partea Guvernului, a Prefecturii şi a PD-L Satu Mare pentru a organiza o şedinţă extraordinară cu unicul scop de a obţine acordul Consiliului Local în vederea acordării titlului de cetăţean de onoare preşedintelui Băsescu.

Titlul ar urma să fie înmânat cu ocazia participării preşedintelui Băsescu la manifestările organizate duminică, cu ocazia Zilei Armatei Române, la Monumentul Ostaşului Român din oraş.

Spre ghinionul celor care fac presiunile, acordarea unui asemenea titlu nu are nicio justificare. Titlul de cetăţean de onoare se acordă personalităţilor care s-au născut în localitatea respectivă sau personalităţilor care au făcut ceva pentru dezvoltarea sau recunoaşterea oraşului. Preşedintele Băsescu nici nu s-a născut în Carei, nici nu a făcut ceva notabil pentru Carei. Doar anul trecut a poposit în oraş timp de o oră la manifestările organizate de Ziua Armatei.

Cum duminică vom fi oficial în campanie electorală, pedeleii mai vor şi să adune toţi veteranii de război ai Ardealului la Carei pentru a le acorda distincţii prezidenţiale.

Până reuşeşte PDL să îndeplinească ca la carte pretenţiile stăpânului, confirmarea oficială şi programul oficial al vizitei de duminică întârzie.