Viaţa e chiar bella :)

„Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul plecând urechea la provocări;

el are un destin de împlinit” – Paulo Coelho

 

Citatele sunt bune când nu ai ce scrie, dar şi atunci când ai şi consideri că alţii au sintetizat mai bine înaintea ta ceea ce ai de spus. Ideea este că viaţa este frumoasă dacă nu dai de prea multe „animale” în drumul tău. Şi dacă dai de ele, să faci tot posibilul încât să le ignori intrigile. Asta înseamnă că ştii ce vrei şi că, în esenţă, nu-ţi pierzi vremea cu explicaţiile inutile. Una peste alta mă destăinui vouă că am dispărut puţin ca să-mi pot împlini o parte din destin. Nu ştiu care, dar sunt sigură ca trebuia împlinită. Iar misiunea a fost încununată de succes. Nici nu se putea altfel, nu? 😛

Acestea fiind spuse, trebuie să vă mărturisesc că după lunga mea absenţă de pe blog şi detaşarea, într-o măsură mai mică decât aş fi vrut, de lumea reală – de tristeţea şi circul zilnice, mi-am deschis ochii şi am văzut că nu s-a schimbat nimic. Reîntoarsă în sat cu picioarele pe pământ remarc că lumea trăieşte la fel, o viaţă zbuciumată şi searbădă în acelaşi timp. Nimic nu s-a schimbat, chiar şi muncitorii care se fac că reabilitează strada Mihai Viteazu din faţa redacţiei nu au avansat mai mult de geamul meu. M-am convins prin propriile urechi vătămate azi adânc în simţurile lor de hărmălaia făcută de utilaje. Deh, este timp până la anu’. Până la urmă, să văd partea plină a paharului, am scăpat de traficul din faţa redacţiei, iar muzica utilajelor de la drumuri pare să fie mai prielnică inspiraţiei. Ceea ce nu vă doresc şi vouă 😀

Cât să întrerup meditaţia

Oana mă bate la cap să întrerup meditaţiile, iar eu reacţionez în consecinţă ca să-i fac pe plac. Ca să-i fac pe plac şi cât să profit de ocazie ca să anunţ că dispar vreo 3 săptămâni. Nu, nu merg în concediu şi nu emigrez (nu încă :P), dar am nişte treburi de rezolvat, iar netul îmi distrage atenţia. Aşa că tai conexiunea, cel puţin la nivel mental. Poate mai zic una-alta pe FB din când în când. See you 😀

Hey you şi am dispărut ;)

Un salut şi am dispărut câteva zile. Încerc canicula din Capitală, dar mai întâi îi fac o vizită doamnei 🙂

Câtâ înţelepciune :D

Via Radu Sporiş.

De ce e oraşul meu bestial

Nu simt că aş fi foarte inspirată la ora asta, dar aşa neinspirată cum sunt mi-am adus aminte că am rămas datoare cu un răspuns la o leapşă ce mi-a fost trasmisă de Măria sa Chinezu. Dacă îmi aduc bine aminte, Chinezu mă provoca să spun de ce e oraşul meu bestial.

În primul rând, la modul cel mai patetic vorbind :P, pentru că aici m-am născut, aici am copilărit, aici am crescut, aici m-am făcut mare (adică am ajuns la 1,78 :D), aici mi-am început o carieră, aici am familia, aici îmi sunt prietenii, aici trăiesc şi mi-am trăit 99 la sută din viaţă. Sigur, din punctul ăsta de vedere fiecare oraş e bestial pentru locuitorii săi.

Dar ce face ca oraşul meu să fie mai bestial decât altele? Sătmarul meu e bestial pentru că are gropi inconfundabile, pentru că indiferent cât plouă, apa nu reuşeşte să spele toată mizeria, pentru că ….Recunosc că am început să scriu în forţă, dar mi s-a tăiat elenul la fel de rapid. Poate mă ajutaţi voi şi împreună găsim 10 motive. De ce o fi Sătmarul bestial? 🙂

PS. Salut o nouă prezenţă în blogosfera sătmăreană. Intră-n scenă Cetăţeanu Neturmentat. Şi vă zic eu că scrie foarte bine şi are multe de spus. Succes! 🙂