Vizită fulger

PS. Ajutaţi Moldova! Detalii găsiţi la Oana.

Săraci cu duhul

În oraşul în care se spune că nu se întâmplă nimic, în oraşul în care toată lumea înjură printre dinţi edilii, societăţile de drumuri şi salubrizare, în urbea noastră milenară de pe Someş se întâmplă şi lucruri bune pe care din comoditate ori indiferenţă nu le vedem. Majoritatea sătmărenilor obişnuiesc să spună că în Satu Mare nu au ce face în puţinul timp liber ce le mai rămâne după ce se întorc de la muncă. Iar justificarea sună în cele mai multe cazuri cam aşa: nu avem mall, nu avem cinematograf, nu avem ştrand. Să presupunem că mâine am avea mall, am avea cinematograf 3 D şi am avea ştrand. Am fi mai fericiţi? În primul rând, mall nu avem pentru că şi mini-mall-urile construite nu au fost inaugurate în lipsa chiriaşilor. Adică a firmelor care ar trebui să vândă. Nu pentru că firmele mari nu vor să vândă mai mult, ci pentru că studiile de piaţă arată că, deocamdată, noi nu suntem dispuşi să cheltuim atât încât potenţialii investitori să fie pe profit. Cinema? La fel cu cinematograful. Dacă cinematograful existent ar produce mai mult, ar fi şi investitori interesaţi să bage bani în săli mai moderne. Iar lipsa cererii de pe piaţă îşi spune cuvântul şi pe acest segment. Ştrand? O zonă de agrement modernă este, probabil, singura care ar putea prospera în acest moment, ştiut fiind apetitul sătmărenilor pentru ştrandurile din zonă.

Dar, timp liber nu ar trebui să însemne doar shopping, cinema şi bălăceală. Un spectacol, un concert, o piesă de teatru, un eveniment cultural, o carte – cu toate acestea ne-am putea umple mult din timpul liber şi am socializa cu semenii noştri. Util şi plăcut, fără costuri mari am putea investi în viitorul nostru şi în liniştea noastră. Numai că atunci când se întâmplă evenimente de acest gen în Satu Mare – şi au început să se întâmple destul de des şi să fie de o calitate acceptabilă – sătmărenii lipsesc. Lipsesc de la concertele rock, folk sau pop, lipsesc de la teatru, lipsesc de la filarmonică, lipsesc de la celelalte evenimente culturale mai mult sau mai puţin importante. Se întâmplă adesea ca după ce evenimentele au loc să auzi pe unul sau altul oftând cu părere de rău că a ratat din motive de memorie sau de alte treburi pe care le-a considerat mai importante. Ori atâta vreme cât nu ne facem timp deloc pentru cultură, pentru sufletul nostru, nu numai că vom fi mai săraci, dar nici nu putem să avem pretenţia să se întâmple lucruri bune pe viitor. De pildă, concertul Cargo de săptămâna trecută a adunat ruşinos de puţină lume. La fel, spectacolele din cadrul Festivalului internaţional de teatru “Fără bariere”. Acestea sunt doar două exemple recente.

Sătmărenii nu demonstrează doar că sunt comozi şi oarecum nepăsători faţă de ce se întâmplă în jurul lor, dar nici nu mai socializează cum o făceau până nu demult. De citit mai citiţi? Ia gândiţi-vă când aţi pus ultima oară mâna pe o carte? Nu, nu pe cartea de bucate. Pe o carte de citit bună. O să spuneţi că sunteţi prea stresaţi, prea plini de grijile cotidiene. Atunci, ce ar fi să lăsaţi cartea să rezolve problema stresului, iar dvs să citiţi. E cea mai simplă şi sigură cale de investit în viitor, care are şi câştiguri imediate. Pentru că bogăţia sufletească nu ne-o poate lua nimeni oricât de săraci am fi.

PS – pentru cine cunoaşte. 😛  Ivona, cam asta era ideea despre care povesteam pe FB 😀

Cam aşa stă situaţia…

Tocmai v-aţi putut da seama, din postarea de mai jos, că o piteşteancă poate scrie ca şi o sătmăreancă fără ca cititorii să se prindă. Nu ştiu voi ce aveţi de zis, dar eu una m-am spart de râs când am văzut ce a debitat Oana. Aşadar, pot chiuli în continuare de pe blog, Oana are userul şi parola 😀

Aşa sunt oamenii

Tu îi ajuţi. Ori de câte ori au nevoie le întinzi mâna. Le faci lansări. Îi aduci. Le dai mâncare. Băutură. Ba chiar şi vin. Eşti în stare să umbli din bar în bar numai să se simtă ei bine şi când le ceri şi tu ceva, îţi trântesc telefonul în nas.

De certat mă ceartă că nu scriu pe blog, aşa că i-am zis să scrie ea în locul meu. Că doar nu o fi foc. Criminaliştii, am aflat ulterior, n-au învăţat să scrie, dar nici idei nu vor să-ţi dea. Aproape că m-am dezis de ea. O fi ea soră-mea, dar tot îmi vine s-o plesnesc. Din momentul ăsta nu mai zic nimic de ea şi nici nu o mai chem la Satu Mare. Ce mare lucru era să scrie şi ea ceva pe blogul meu? Ştie doar că sunt până peste cap. Că nici la întâlnirea bloggerilor nu am ajuns. Şi nici lui Vania n-am mai apucat să-i dau link.

Acum că s-a dus şi Paştele ăsta probabil că o să mai scriu de Crăciun. Nu văd ce altceva ar merita să mă facă să-mi pierd timpul pe aici. Şi nici subiecte nu am. Că pe alea de le am le citiţi în Gazetă. Să nu mai spun că lucrez  de la 9 la 21. Asta nu e viaţă, cel puţin nu una care să-ţi permită să scrii pe blog.

Aşa că azi sunt supărată pe toată lumea. Mai ales pe persoana aceea pe care nu o numesc. Mai vii tu la Satu Mare când te-oi chema eu. Să fii sănătoasă!

Ţeapa la spălătorie de la Preşedinţie

Administraţia Prezidenţială nu a plătit 312 lei pentru maşinile curăţate la o spălătorie auto din municipiul Satu Mare cu prilejul vizitelor preşedintelui Traian Băsescu efectuate în cursul anilor 2008 şi 2009.

Administratorul spălătoriei auto Szuper Csapat din zona Titulescu din municipiul Satu Mare, Claudiu Tamaş, a declarat că Administraţia Prezidenţială a rămas datoare cu 312 lei, după ce în octombrie 2008 şi în mai 2009 autoturismele din convoiul prezidenţial au fost curăţate aici. Tamaş susţine că nouă maşini din convoiul prezidenţial au fost spălate în luna octombrie 2008 la spălătoria auto pe care o conduce, iar în mai 2009 alte cinci autovehicule, printre ele şi Mercedesul în care era dus preşedintele României, Traian Băsescu. Administratorul spălătoriei spune că a primit promisiuni că i se va plăti suma cheltuită cu spălatul maşinilor, cafele şi odorizante în zilele imediat următoare, însă acest lucru nu s-a întâmplat. „Este absurd că tocmai partidul aflat la putere şi reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale, care spun că trebuie să fim corecţi şi să ne plătim dările la zi, îşi permit să tragă ţepe. Mi s-a promis că va plăti Prefectura sau Consiliul Judeţean, dar nimeni nu a venit să achite nimic”, a spus Claudiu Tamaş.

Nu e singura datorie pe care a lăsat-o convoiul prezidenţial. O altă datorie de 800 de lei a fost lăsată la spălătorie auto de pe Bulevardul Cloşca.  Mai mult în GNV