M-am răzgândit. Votez!

Sunt un soi de răzgândeanu’ la faza asta, dar recunosc. Ok, admit, am bravat cu Vot canci, apoi am trecut la faza habar nu am şi am cochetat cu Bulă. Acum m-am întors cu 180 de grade. Definitiv şi iremediabil. Da, pe 30 noiembrie merg la vot. Aşa cum am făcut-o de fiecare dată până acum. În ciuda lehamitei ce m-a cuprins, deşi nu se întrevede nicio schimbare, voi merge la vot.

Voi vota pentru că acesta este unul dintre puţinele drepturi pe care le am în ţara asta. E dreptul meu de a mă exprima cu rezultate vizibile, bine ori prost, faţă de clasa politică. Sunt total dezamăgită de oferta din colegiul meu, dar voi vota sperând că, dacă nu acum, poate minunea se va întâmpla peste patru ani ori când o fi să fie. O să servesc din meniul deloc atrăgător, chiar dacă o să-mi stea în gât. Voi vota ştiind din experienţă că cei cu care votez rămân în opoziţie. E o chestie oarecum naturală să fiu întotdeauna în opoziţie cu majoritatea.

Practic, am două variante, să votez scârbită, înjurându-i printre dinţi, ori să dau din umeri şi să spun că nu merită niciunul votul meu. Cea mai simplă este ultima variantă, dar nu se potriveşte cu felul meu de a fi. Nu obişnuiesc să ridic din umeri şi să trec mai departe nepăsătoare. Şi nu mă gândesc deloc la clişeul că dacă nu votez nu am dreptul să cârâi, mai ales că o fac constant ca şi ziarist. Nu, merg la vot ca să-mi exercit dreptul de a vota. Merg cu strângere de inimă şi ştiu că argumentele mele pot părea deplasate chiar şi pentru mine, dar… votez.

Fără nicio legătură cu subiectul (?!), m-am trezit de dimineaţă fredonând melodia cu care am început postarea.

Voi votaţi? De ce?