Nu am destule cuvinte…

… iar pentru că nu am o să vă spun, pur şi simplu: vă mulţumesc din suflet! Vă mulţumesc tuturor pentru urări şi felicitări. Pentru că pe cât am crezut că îmi va fi de greu să intru în al 33-lea an, pe atât mi-a fost de uşor cu voi. Plecăciuni, în mod special, în faţa complotiştilor de aici, a Oanei, a Simonei, a Sibillei şi a Mândrei KMI, pentru postările ce mi le-au dedicat. Nu în ultimul rând, am să-i mulţumesc lui Trexel pentru dedicaţie. Da, şi Wulfeniei austriece! Carmen, am pierdut linkul blogului. Mă ierţi? 😀

Sărbători frumoase în continuare! 🙂

33

Moşu’ vine întotdeauna de două ori. A bătut la uşă. O dată şi încă o dată. La început timid, apoi cu forţă. I-am spus că a fost şi în ajun şi l-am rugat să meargă la alte case, pe la care nu a ajuns deloc. Dar el, nu şi nu. În seara asta a venit devreme şi a poposit destul de mult. A vrut să-mi reamintească tot ce am făcut şi n-am făcut în acest an. Avea tolba plină cu poveşti. Care mai de care. Până să bată clopotele de miezul nopţii, mi-a reamintit plusurile şi minusurile de peste an. M-a lăudat şi m-a mustrat. Iar eu am înţeles ce era de înţeles.

Nu ştiu cum se face că, pe când mă obişnuisem cu 32, Moşul mi-a mai băgat un an în sac. Şi uite aşa, am ajuns la 33. Sună foarte ciudat. Uram numărul ăsta. Un search pe google m-a liniştit: 33 este un număr al armoniei, păcii, frumuseţii, diplomaţiei, norocului material, succesului familial, artelor, simţurilor fizice şi al esteticului. Dacă google zice aşa, nu-mi rămâne decât să-l port cu fruntea sus.

Un lucru e cert, anul acesta mi-a adus foarte mulţi prieteni. Sunt mult mai bogată decât am fost la 32 de ani şi nu numai că mă obişnuiesc încet cu 33, dar încep să iubesc numărul. Nu o fi chiar atât de rău să îmbătrâneşti încet cât eşti încă tânăr 😀

Vă mulţumesc prieteni! De ziua întineririi mele, vă ofer tuturor o melodie care pe mine una mă face foarte happy 🙂

Oana, Cella, Simona, Sandra, Xreader şi Trexel vă mulţumesc pentru surpriză! A funcţionat! Da, mi-au dat lacrimile, deşi e greu să recunosc :)) Nu în ultimul rând îi mulţumesc Sătmăreanului, pentru că există! Vedeţi şi voi ce au creat demenţii ăştia frumoşi 😀