La drum…

italia

Pe când să-mi termin „drumurile” pe nicăieri 😛 şi să dau bineţe pe aici m-am trezit că dimineaţă trebuie să o iau din nou la drum. Unul pe care îl tot aştept de o vreme. Era şi cazul să fug în concediu, după ce l-am reprogramat de două ori.

Aşa că nici n-am apărut bine că dispar iar vreo două săptămâni. În prima săptămână, pe plajele întinse ale Adriaticii, nu cred că voi avea internet, dar în a doua săptămână voi urca în munţii Austriei, unde îmi voi fixa bronzul pe malul celui mai cald lac alpin european, Worthersee, iar acolo sunt şanse mari să postez măcar câteva din sutele de poze pe care le voi face…

PS. Vă las în grija Oanei, ştiu că se întoarce în acest week-end din concediu cu chef de blogăreală. Lucia, merci pentru premiu, îl iau când mă întorc! 🙂

Poftiţi de luaţi…

M-am făcut mică şi m-am pitit după o stâncă ca să nu vă mai aud plângerile. Am chibzuit puţin şi am împărţit singură cadourile. Dacă am uitat pe cineva, acum chiar am pus-o 😀

Oricum, au mai rămas cadouri şi pentru cei nenumiţi. Luaţi de aici

Raport

Nu mă daţi dispărută, sunt prin zonă. Prinsă cu toate treburile care au rămas în aşteptare în timpul concediului, nu am reuşit să mă ţin de promisiune (da, iar!). În plus, un poliţai dolofan ce m-a oprit azi pe stradă mi-a confiscat ciunga ce am adus-o pentru Marieta. Jur că era împachetată, nu o aruncasem pe jos. Iar confiscatorul nu era domnul plutonier major Onici, nu ar fi confiscat şi deodorantul ce l-am adus în dar pentru el. Sunt supărată, normal, deorece nu mai am cadouri pentru toată lumea. Nu pot face discriminări, aşa că vă alegeţi singuri de aici. Găsiţi cam tot ce aţi cerut, dacă nu, ştiţi unde să reclamaţi 😉

Vania, din păcate cadoul tău a fost irealizabil. Dacă accepţi 12 plus 2 poze în loc de atâtea articole suntem chit :)))

Teo are dreptate. O să-mi vină să povestesc despre locurile pe care le-am văzut doar peste o săptămână. Dacă o să-mi vină. Dacă nu, le voi ţine pentru mine în suflet.

Sunt prea egoistă? Posibil, dar poze vă dau. Găsiţi aici peste 40 de fotografii, din care vă alegeţi cadourile pe placul inimii voastre…

Altfel, la noi plouă. E iar nu ştiu ce fel de cod galben ori portocaliu. De parcă vremea ar ţine cont de coduri. Cu alte cuvinte, m-am întors în forţă la realitatea asta neînţeleasă 😀

Ca să închei, aici (http://www.flickr.com/photos/14688347@N04/) găsiţi pozele şi cadourile. Asta pentru cei care citesc doar finalul 😛

Prinsă între munţi şi ape

Recunosc că nu m-am ţinut de promisiune, dar am avut atâtea de văzut şi de fotografiat încât nu a mai rămas timp de nimic.

Lacul Worthersee

 

Lacul Worthersee la Velden

Zilele acestea, de când mă aflu în Austria, am respirat aer de munte şi mi-am încarcat bateriile la maximum. Pe lângă multe alte lucruri, m-am plimbat cu vaporul pe lacul Worthersee, am vizitat celebrul castel Hochosterwitz, am făcut shopping la greu şi am mâncat tot felul de bunătăţi. În Austria am făcut în jur de 1.000 de poze. Cu greu am ales cinci să le postez. În rest am rămas fără cuvinte.

Castelul Hochosterwitz

Panoramă din Castelul Hochosterwitz

Mâine voi bea o ultimă cafea pe malul lacului Worthersee şi voi lua prânzul cu buna mea prietenă Carmen la chinezi. Sătmăreanul preferă să-şi umple bateriile cu wursti austrieci şi se pregăteşte pentru călătoria înapoi. Mda, după cum bine bănuiţi, e vremea de întors acasă. Mâine după amiază pornim la drum. Am mai fi stat, dar ne cheamă datoria… Cadourile şi multe multe poze postez după ce ajungem acasă.

Fără cuvinte ...

La drum!

Conspiraţia s-a prelungit ceva dar a luat sfârşit, iar eu îmi iau tălpăşiţa spre o lume mai bună. Spre Vest, că e mai aproape. O iau aşa: Budapesta -Viena – Klagenfurt – Udine şi dacă toate merg bine dimineaţă ajung în Nordul Italiei la Pordenone. Între mare şi munte. Câteva zile o să mă răsfăţ sub soarele Adriaticii, iar alte câteva mă voi ascunde la umbra Dolomiţilor italieni, la Piancavallo. Asta e prima săptămână, în care nu voi prea avea acces la internet. Se pare că nu a ajuns RDS-ul pe acolo. Dar promit să caut din când în când un internet-caffe. În a doua săptămână mă voi relaxa în sudul Austriei, în Klagenfurt. O zonă cu munţi înalţi şi multe lacuri, pe care o ador. Dar nu vă spun mai multe căci nu o să am ce scrie după. A, era să uit, acolo este net pe toate gardurile :)))

Oana a deschis o listă de cadouri, cei care doriţi vă puteţi spune doleanţele la ea sau aici, cu subiect şi predicat 😀