Ai grijă ce-ţi doreşti!

“Nu aveţi de ce mulţumi, doamnă, nu dau de la mine, sunt bani de la buget”. Cam aşa suna răspunsul şefului statului la mulţumirile adresate de o profesoară, în urmă cu trei zile, la Carei. Într-un moment de maximă luciditate, pe Traian Băsescu l-a luat gura pe dinainte. Normal că banii vin de la buget, dar bugetul nu este la îndemâna preşedintelui, nu el îl face şi desface, ci Parlamentul şi Guvernul. Iar Guvernul, care are acum interesul să arunce cu bani în toate categoriile profesionale ca să-i crească şansele reduse de a reveni la putere, spune că bugetul nu poate suporta majorările salariale. Că ele vor fi însoţite de creşteri ale taxelor şi impozitelor pentru toţi românii. Iar în ţara aceasta sunt milioane de oameni care câştigă mult mai puţin decât profesorii, care, într-adevăr, au dreptul la un venit decent.

În aceste condiţii şi într-o perioadă în care criza financiară internaţională e departe de a se fi încheiat, şeful statului se declară de acord cu salarii mărite şi pentru sistemul sanitar şi pentru funcţionarii publici. Dar, înainte de aceasta vrea performanţă. Vrea performanţă de la cele două sisteme în condiţiile în care de la profesori nu a cerut. Chiar el a recunoscut de mai multe ori în ultimul an că învăţământul românesc este la pământ. De atunci nu s-a schimbat nimic. Decât că l-a lovit profund amnezia. Sunt sute de mii de voturi la mijloc, iar promisiunile făcute celorlalte categorii de bugetari mai aduc şi ele plus de încredere. Pentru cei care se vor încrede în aceste promisiuni fără acoperire.

În acest timp, în lume, stă să vină un nou val al crizei. Nouriel Roubini, supranumit Dr. Doom al economiei, spune că încă nu s-a ajuns la apogeul crizei: “sute de fonduri speculative de tip închis vor falimenta, iar bursele internaţionale vor fi nevoite să se închidă în scurt timp – poate şi pentru o săptămână – pentru a stăvili panica de a vinde acţiuni care cuprinde, încet încet, pieţele de valori”. Pe de altă parte, efectele primului val al crizei se văd abia acum în România, ţara în care oficialii afirmau că nu este nicio problemă. În Satu Mare, doi investitori importanţi au anunţat că renunţă la investiţii, iar în judeţul Cluj rata şomajului s-ar putea dubla până la sfârşitul anului din cauza disponibilizărilor la care au recurs mai multe societăţi comerciale ca urmare a crizei economice internaţionale.

Colac peste pupăză, Standard&Poor’s a anunţat ieri reducerea ratingului României de la “BB+” la “BBB-”. Sunt doar câteva exemple izolate. Situaţia la nivelul întregii ţări este, în mod cert, mult mai dramatică. Iar în asemenea condiţii, Guvernul aruncă cu pomeni în stânga şi-n dreapta.

Astfel de măsuri sunt total iresponsabile în contextul crizei financiare internaţionale. Riscurile sunt enorme pentru economie şi pentru ţară în ansamblu. Iar toate declaraţiile din aceste zile sunt pure speculaţii politice. Niciun guvern, oricât ar fi el de capabil, nu ar putea să scoată ţara din criza în care o vor arunca cu bună ştiinţă politicienii de la Bucureşti. Pentru ei nu există interes naţional, pentru ei toţi ne-am transformat în voturi. Iar voturile se cumpără cu bani de la buget. Direct sau indirect, se cumpără din banii noştri. E un adevărat concurs: cine dă mai mult din banii publici. Chiar şi preşedintele Băsescu confundă bugetul statului cu moşia proprie. Alături de liderii celorlalte partide. Doar că el pozează în cel care are voie. El acuză Guvernul de pomeni electorale, când el promite sprijin pentru salarii mărite la toată lumea.

Zilele acestea pare la modă aforismul “Ai grijă ce-ţi doreşti, s-ar putea să se îndeplinească!”. Doar să te audă Zeus! Ori alţii care se cred stăpânii bugetului ţării în aceste zile.

Eu îmi doresc ţara înapoi. Voi?

Nervi la pachet

Am închis televizorul pentru că au ajuns să mă enerveze toate. Absolut toate. Nici nu ştiu dacă mă enervează mai mult războiul între Palate, poliţele ce vrea să le plătească Băsescu ori nesimţirea premierului. Eu vroiam, totuşi, să aflu cum a reuşit onor Ministerul de Interne să achiziţioneze la acel neruşinos suprapreţ cele 392 de autoturisme.

Acum îmi dau seama că toţi nervii mei de azi sunt în legătură cu maşinile. Azi primesc un telefon de la societatea la care am încheiată asigurarea Casco. Mi-a expirat poliţa şi trebuie reînnoită. Bonus, mi se spune că am de semnat hârţogăraiele pentru a putea fi achitată către service dauna din luna iulie. Deşi mi se pare că achită nesimţit de târziu şi mă fac să mă simt prost în faţa service-ului, sunt toate bune până când mi se spune suma pentru poliţa nouă. „Ştiţi, aţi păţit ca şi mine, prima dvs. (de ce naiba îi spune primă când eu dau bani, nu primesc niciun premiu!) a urcat la 900 şi ceva de euro pe an dacă vreţi să vă asiguraţi maşina şi pentru furt”, îmi spune agentul. Asta cu tot cu reducerea pe care mi-o acordă pentru că le sunt client fidel. Iar reducerea e substanţială, acesta fiind şi motivul pentru care am tot încheiat Casco în ultimii ani. Dar, chiar şi aşa, practic, valoarea poliţei s-a dublat faţă de ce am plătit până acum. Cu toate că valoarea maşinii a scăzut în ultimii trei ani de când tot plătesc Casco, valoarea poliţie nu a scăzut. Ba, acum aflu că deoarece un idiot mi-a lovit maşina în parcare trebuie să plătesc dublu. Nu a fost accident, iar avaria nu a fost gravă. Cel mai ciudat mi s-a părut că nu a insistat să-mi explice cum e cu dublarea valorii primei de asigurare, mi s-a sugerat că nu e obligatoriu să-mi reînboiesc poliţa. Ce simplu se pierde un client. Găsesc ei alt fraier…

PS. Titlul nu vine de la faptul că aş fi un pachet de nervi,  între timp i-am împărţit încoace – încolo şi am scăpat de ei. Pfui, ce bine m-am descărcat 😀

Summer dream

E vară. Ne permitem să visăm. Mai cum seamă că am rămas fără stăpâni. Nu ne mai deranjează nimeni. Băsescu ne-a spus unde merge şi cine rămâne de veghe. Mă gândeam: nu vi se pare că lipseşte cineva? Mai avem premier? Unde o fi şi când a dispărut?

Circarul Băse’ s-a răţoit la o babă sinistrată

 

Via Ciutacu.

Ziua lui Zeus …

Porţile Olimpului românesc se vor deschide duminică pentru poporul băsescian pentru a marca împlinirea unui an de la invalidarea prin referendum a suspendării ocupantului şef al fotoliului de zeu. Panteonul îi va primi pe toţi supuşii, care vor putea să admire locurile din care Zeus trage sforile.

Spre deosebire de alţi ani, Ziua porţilor deschise va marca evenimentul cel mai important al anului 2007: suspendarea lui Zeus şi referendumul, mai exact invalidarea, la 19 mai 2007, a deciziei Parlamentului de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. Evenimentul cel mai important pentru Zeus, că doar nu aţi vrea să fie unul important pentru naţiune. Prilej pentru o baie de mulţime, în condiţiile în care cota Olimpului e în scădere vizibilă.

Dacă asta ţine loc de mâncare, aşa să fie. Mai e puţin până la decretarea zilei de 19 mai ca zi de sărbătoare naţională. Oricum românii consideră că au prea puţine zile libere…