Poze şi nimic altceva

Nu zic nimic, ca şi cum aş fi scris ieri pe blog 😛 Pe cei care îmi duceţi lipsa vă aştept la o cafea 🙂 Aş cere prea mult dacă aş zice că vreau iar concediu? 😀

Fiecare piatră are o poveste pe ţărmul Adriaticii

sculpturi

Istoria o găseşti la tot pasul în Italia

caorle centru

Lumea face plajă în văile Dolomiţilor

plaja la munte

Probabil căutam comori

je

Prin poarta timpului în Viitorio Veneto

viitorioveneto

I’m back…

Era şi timpul, nu? Am revenit cu forţe proaspete şi nu pentru că mi-a fost prea frig pe unde am umblat, din contră. Azi sunt zgârcită cu vorbele, dar vă dau poze 😉 Bine v-am regăsit! 🙂

plaja caorle

satmareanca

marea adriatica

lacul barcis

noi

lacul sfanta cruce

La drum…

italia

Pe când să-mi termin „drumurile” pe nicăieri 😛 şi să dau bineţe pe aici m-am trezit că dimineaţă trebuie să o iau din nou la drum. Unul pe care îl tot aştept de o vreme. Era şi cazul să fug în concediu, după ce l-am reprogramat de două ori.

Aşa că nici n-am apărut bine că dispar iar vreo două săptămâni. În prima săptămână, pe plajele întinse ale Adriaticii, nu cred că voi avea internet, dar în a doua săptămână voi urca în munţii Austriei, unde îmi voi fixa bronzul pe malul celui mai cald lac alpin european, Worthersee, iar acolo sunt şanse mari să postez măcar câteva din sutele de poze pe care le voi face…

PS. Vă las în grija Oanei, ştiu că se întoarce în acest week-end din concediu cu chef de blogăreală. Lucia, merci pentru premiu, îl iau când mă întorc! 🙂

Dor de ducă…

Cum e să munceşti în concediu? Vă zic eu: muncă de teren. De azi sunt în concediu timp de o săptămână. În concediu în sensul că nu merg la redacţie, dar asta nu înseamnă că îmi vor vedea ochii alte mări şi ţări. Sunt în concediu ca să muncesc. Nu mă întrebaţi cum vine asta, nu înţeleg nici eu foarte bine. Nu dau cu sapa, ci am de rezolvat alte chestiuni care s-au strâns şi pentru care nu îmi mai ajunge altfel vremea. Ori nu-mi mai ştiu organiza timpul ori m-am înhămat la prea multe. Cert este că trebuie să rezolv problemele, altfel îmi stau pe cap şi îmi provoacă insomnii.

Totuşi, parcă aş vrea un pic de munte… Dacă tot sunt în concediu de odihnă, parcă aş vrea un pic de răcoare. Un pic de umbră de brad. Ştiu, de o lună m-am întors de la mare şi de la munte, dar fiţi buni şi înţelegeţi-mă: aş vrea să aud susurul unui pârâu, să umblu desculţă printre bolovanii mângâiaţi de apa rece, aş vrea să colind prin munţi, să adulmec mirosul ierbii… Dar, întodeauna trebuie să existe un dar! Munţii frumoşi sunt departe de mine, iar prin cei apropiaţi nu prea găseşti condiţii. Şi, zău, nu am chef să mă enervez pe orice. Dar aş vrea să colind prin munţi …

Prea multă linişte…

Linişte mare în blogosferă. Prea mare. De-a dreptul asurzitoare. O linişte care face să se audă mai tare zgomotul rece al armelor ce îşi fac de cap la un pas de noi. Toţi par a fi în concediu, numai războiul nu. Iar cei care au revenit sunt cuprinşi şi ei de moleşeală…

Oana s-a întors dezamăgită de la bulgari şi … tace. Mi-a adus cadoul ăsta. O parte din Albena, prin ochii ei. Merci, Oana! Trexel a apărut şi el, dar are neuronii zdruncinaţi de zorb. Teodora şi-a revenit, dar nu-i!

Mordechai, care ne-a obişnuit să scrie mult şi enervant de bine, şi-a luat o binemeritată pauză, forţat de împrejurări nedorite. Dar ne-a lăsat destul de citit şi de gândit. Însănătoşire grabnică!

Noua mea prietenă, Mana Împărăteasa, şi-a luat şi ea zborul, dar nu ne-a părăsit de tot şi ne invită la … discotecă de concediu. Nici discoteca nu mai e ce-a fost! Bine zice! 😀 Am o ciudă …, mai cu seamă că sunt şi alţii plecaţi. Corina, Gabi, Chinezu’, Petria … Nu-i enumăr pe toţi.

Doar Călifarul, ce tocmai şi-a revenit (sau nu?) dintr-o betegeală (oamenii deştepţi răcesc vara, nu-i aşa?), Alandra şi Roxana ce au mai rămas de veghe. Apreciez că Bădin „sapă” şi în vacanţă. Sunt oameni care nu depun armele niciodată. Cu armele acestea pot fi de acord…

Credeaţi că l-am uitat pe rus? Nu, era imposibil. Vania face ce face şi ne amuză cu … coşmaruri. Pe care le colecţionează frumos din întâmplările din jur.

Peste toată această linişte se aude mai dihai zgomotul armelor, ţipătul oamenilor nevinovaţi, care mor într-un război ce nu le aparţine. Mă întreb: războiul …, războiul acesta nu ar putea merge şi el în concediu?

PS. Mândro, tu pe unde umbli?