S-a întâmplat!

Corina a scris deja despre lansare, la fel şi toate ziarele din Satu Mare (GNV – aici sau aici şi IZ – aici), iar alţii au urmărit la NV TV. Aşa că nu-mi rămâne decât să-i mulţumesc Corinei pentru vizită, iar celor care s-au implicat în organizare pentru reuşită. Vă mulţumesc în mod special blogherilor care aţi venit la lansare 🙂 Poze de la eveniment a postat deja Corina, aşa că eu vin cu instantanee din restul vizitei. Mai multe poze găsiţi aici. Voi mai adăuga poze şi impresii, dar deocamdată trebuie să mă dreg după boacele, slănina şi pălinca oşenească 😀

valtoare

corina crina

corina negresti1

corina crina darius

Rămâne cum am stabilit…

Adică, Corina Creţu îşi va lansa vineri la Satu Mare prima sa carte, „România europeană”. Evenimentul va avea loc de la ora 12, la Muzeul Judeţean Satu Mare. După lansare, Corina va face o scurtă vizită la Negreşti Oaş, iar de la ora 18.00 va fi prezentă în emisiunea „Ora adevărului” de la Nord-Vest TV, moderată de Victor Constantinovici. Dacă nu cade cerul sau nu intervine ceva neprevăzut, voi participa şi eu la emisiune.

Până atunci, îmi fac azi (luni) încălzirea pe sticlă, în aceeaşi emisiune, tot de la ora 18. Asta ca să nu zică El Presidente, precum în scrisoarea pierdută, că presa are un interes scăzut pentru euroalegeri. Încă nu ştiu ce invitat va mai fi prezent în emisiune, dar trag nădejdea că nu va vorbi despre făină, zahăr, ulei şi bulion 😀

PS pentru sătmăreni: Luaţi această postare ca şi pe o invitaţie la lansare. Corina va fi încântată să vă cunoască. Şi eu la fel 🙂

Doamnelooooor şi domniiiiloooor ….

Pe când m-am trezit că am de făcut anunţuri cu adevărat importante pentru ţară, am realizat că nu am titlu, deoarece îl postasem la un articol mai jos. Aşa că nu rămâne decât să vă spun că, da, Corina Creţu vine săptămâna viitoare, vineri, la Satu Mare, împreună cu „România Europeană” – cartea şi o fărămă din acest vis. Vă ţin la curent. Oricum, să ştiţi că unele promisiuni – precum asta – se onorează chiar dacă mai târziu. A trecut un an de la prima promisiune. E bine şi aşa. Întindem un covor roşu? 🙂

Candidez pentru un cangur

Cum am auzit că se dau premii, hop şi io p-aci. Sunt deşteaptă! Gata! M-am hotărât. Candidez. Candidez pentru un cangur. Mai exact la „Fără canguri”. Candidez la toate categoriile, oricum ştiu că una o voi câştiga. Iar de nu va fi aşa, premiul tot îl voi lua căci am pile la autoarea concusului 😀

Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi nominalizat ( fie că aţi spus că sunt cea mai nu ştiu cum , fie că aş fi cea mai simpatică – deşi mă îndoiesc) şi ţin să vă anunţ că mi-am luat-o la cap. În cazul în care sar calul vă rog să-mi spuneţi, oricum nu o să bag de seamă 😀

Acestea fiind spuse, vin şi eu cu nominalizările mele la concursul Luciei Verona, cu precizarea că voi fi subiectivă până în pânzele albe. Nu aşa se cere?

Nominalizările mele

Marele premiu – Pentru că-mi place
Mordechai– pentru că aşa vor muşchii mei.

Cel mai bun blogger dintre scriitori
Oana Stoica Mujea – pentru că are imaginaţie infinită şi e prietena mea cea mai bună 😀

Cel mai bun scriitor dintre bloggeri
Lucia Verona – nominalizare specială împotriva regulilor, ce va răsplătită cu o cafea dublă, fără canguri, dar discutând despre canguri.

Blogul cu cel mai mult umor
Turambar – pentru că e rău deşi se dă bun.

Cel mai bun critic literar
– N-am, nu cunosc. Îs în aer.

Cel mai bun cititor
– Toţi cititorii mei – ăia de au comentat în ultimele zile fără ca eu să le spun măcar o vorbă 🙂

Cel mai bun blogger dintre politicieni
Corina Creţu – pentru că e cea mai cea

Cel mai bun politician dintre bloggeri
Corina Creţu – vreţi să fac copy/paste?

Cel mai informat blogger
Chinezu’ – pentru că-i moroşan rău

Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
Oana Stoica Mujea – tot d’aia

Cel mai gustos blog
– Nu am mâncat încă niciunu.

Cel mai bun blog al unui ziarist
Vlad Petreanu, Simona Ionescu. Vlad pentru că aşa e el, Simona pentru că e cea mai cea prietenă dintre ziarişti.

Aveţi alte propuneri?

PS: Dacă vi se pare că pe nedrept nu vă aflaţi printre nominalizaţi, aştept reclamaţiile de rigoare 😀

 

Autodenunţurile voastre

Cel mai încrezut comentariu
Al2lea – aşa vrea el ))

Pe lângă excepţii

Ea este muncitoare. Abia ce a început luni munca după o lună de şomaj tehnic. S-a întors la serviciu cu teama că va fi disponibilizată, la fel ca şi alţi circa 8.000 de sătmăreni care lucrează în cele patru mari fabrici din oraş, afectate din plin de criza financiară. Într-un gest de solidaritate nemaiîntâlnit în alte domenii, la propunerea patronatului, colegii ei au convenit să le fie redus programul de lucru, implicit şi salariile, pentru a nu ajunge pe drumuri. Soţul ei este deja şomer, deoarece lucrează în construcţii. El ia un ajutor de şomaj de 500 de lei/lună, ea speră ca salariul ce-l va lua de acum înainte să nu fie mai mic de 600 de lei. Pentru că nenorocirea nu vine niciodată singură, s-a îmbolnăvit de inimă. A fost trimisă de medicul de familie la un consult de specialitate la Spital. Specialistul, medic pensionar, a invitat-o frumos la un consult la cabinetul său particular. Femeia nu a crâcnit şi a făcut întocmai. Aşa cum a procedat şi atunci când a plătit consultaţia: 40 de lei. Fiica lor este elevă în clasa a XII-a. Numai pentru meditaţii plăteşte lunar 100 de lei. Dascălul, acelaşi ca şi la cursuri, este profesor pensionar. Ei nu merg nici la teatru. Acesta este motivul pentru care nu le-am plâns de milă nici actorilor, nici medicilor şi nici profesorilor pensionari.

În acest moment, în România există o categorie mult mai mare şi mai lată pentru care ar trebui să ne crizăm – categoria şomerilor, a românilor care muncesc la privat pentru salariul minim ori ceva mai mult şi pentru pensionarii aceia ce iau lunar 2 -3 lei ori cu 200-300 de lei. Nu că viaţa ar fi cu mult mai roz pentru cei care au venituri de 500 – 600 de lei. Nu e vorba despre câteva sute de oameni, ca şi în cazul excepţiilor de la mult mediatizata lege, ci de sute de mii ori poate chiar milioane. Aş vrea să văd o lege pentru această categorie de români. Dacă nu e cu putinţă chiar o lege, măcar o excepţie. De ani de zile, cei care au ieşit în stradă şi au ameninţat cu tot soiul de proteste nu au fost amărâţii ăştia, care au dus-o întotdeauna prost, ci cei care fac parte, totuşi, din clasa medie.

În ianuarie 2009, zeci de mii de români au rămas fără locuri de muncă, cu ajutor de şomaj mizer. În România lui 2009, salariul mediu este în jur de 1.000 de lei. Tot în ianuarie 2009, câteva clase socio-profesionale plătite de stat vor cu orice preţ salarii mai mari, şantajează şi ameninţă că vor ieşi în stradă. Uitând de sporurile de cretă, de stres, de radiaţii şi de ce or mai fi. La milioanele de români care trăiesc din nimic se mai gândeşte cineva? Îmi permit să mă întreb, pentru că mi se pare nedrept să pledăm la infinit pentru unele categorii socio-profesionale, care au venituri mai mari decât cei din mediul privat care contribuie pentru salariile bugetarilor.

Cine se mai gândeşte azi la ţăranii aceia amărâţi, care au o pensie de câţiva lei aruncată în lehamite de stat? Ei nu au nevoie de nimic ca să supravieţuiască. Nu depind de nimeni. În final, se pot lipsi şi de bătaia de joc a statului care se numeşte pensie. Pentru ei bezna, frigul, sărăcia şi foamea sunt la ordinea zilei. Iar noi ne consumăm energiile urlând că s-ar putea să rămânem fără gaz, că nu ştiu ce mari actori, medici ori profesori au pensii de „doar” 1500 de lei, la care se adaugă salariul de „doar” 1.500 de lei. Nu spun că nu ar merita mai mult, dar cei despre care vorbesc eu de ce nu merită şi ei măcsr puţin mai mult?

Crizându-se politic cu diverse subiecte, fără absolut niciun stil şi fără vreun folos pentru cei mulţi (ăia fix 66 la sută care i-au votat), aleşii noştri au cam uitat de criza aia reală ce a pus stăpânire pe România. Iar când şi-au adus aminte, au schimbat imediat subiectul. Cel puţin, asta se vede la TV. O criză acoperă altă criză, dar, din păcate, nu o anulează.

PS. Ocupată cu alte „războaie”, am uitat să o felicit pe Corina Creţu pentru sarcina ce şi-a asumat-o în mijlocul unui război real. Felicitări, Corina! Parcă aşa ne mai putem mândri cu unii politicieni 🙂